Presedintele Romaniei, domnul Klaus Iohannis, a trimis Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarilor lucrarilor de constructii.Legea pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii are ca obiect de reglementare trecerea din sfera ilicitului penal in cea a ilicitului contraventional a faptelor de executare fara autorizatie de construire sau de desfiintare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrarilor prevazute de art. 3 alin. (1) lit. c), e) si g) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii. Precizam ca, in forma transmisa la promulgare, legea mentionata a facut obiectul controlului de constitutionalitate, iar Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 142 din 13 martie 2019 a respins criticile de neconstitutionalitate formulate. Dincolo de aspectele de constitutionalitate, apreciem ca se impune reexaminarea de catre Parlament a Legii pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii din perspectiva oportunitatii dezincriminarii faptelor prevazute de art. 24 lit. a) prin raportare la categoriile de lucrari reglementate de art. 3 alin. (1) lit. c) si e) din aceasta lege, sub aspectul implicatiilor pe care aceste masuri legislative le au asupra sigurantei in constructii si a protejarii unor valori sociale deosebit de importante precum viata, integritatea corporala sau protectia mediului inconjurator.
Potrivit dispozitiilor art. 24 lit. a) si ale art. 3 alin. (1) lit. c), e) si g) din Legea nr. 50/1991 in forma in vigoare, constituie infractiune executarea fara autorizatie de construire sau de desfiintare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a urmatoarelor categorii de lucrari: „c) lucrari de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare si reabilitare privind caile de comunicatie de orice fel, drumurile forestiere, lucrarile de arta, retelele si dotarile tehnico-edilitare, bransamente si racorduri la retele de utilitati, lucrarile hidrotehnice, amenajarile de albii, lucrarile de imbunatatiri funciare, lucrarile de instalatii de infrastructura, lucrarile pentru noi capacitati de producere, transport, distributie a energiei electrice si/sau termice, precum si de reabilitare si retehnologizare a celor existente”; „e) lucrari de foraje si excavari necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice si a prospectiunilor geologice, proiectarea si deschiderea exploatarilor de cariere si balastiere, a sondelor de gaze si petrol, precum si a altor exploatari de suprafata, subterane sau subacvatice”, precum si „organizarea de tabere de corturi, casute sau de rulote”; „g) organizarea de tabere de corturi, casute sau de rulote”.
Avand in vedere ca atat prin Legea nr. 50/1991, cat si prin alte reglementari din domeniu, precum Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii si Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul se urmareste respectarea regimului constructiilor, respectiv, al calitatii si disciplinei in constructii, ansamblul obligatiilor stabilite prin aceste acte normative are ca finalitate protejarea interesului general pe care urbanismul si amenajarea teritoriului, precum si securitatea si siguranta in constructii il reprezinta.
Asa cum s-a retinut chiar prin Decizia nr. 142/2019, par. 41 „obligatia obtinerii autorizatiei de constructie are drept scop prevenirea consecintelor negative in cazul unor constructii necorespunzatoare (...) asa fiind, amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor sunt operatiuni care trebuie sa respecte planurile de urbanism si amenajarea teritoriului, precum si anumite standarde de calitate si siguranta”.
Totodata, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a retinut ca „Legea nr. 50/1991 reglementeaza conditiile in care trebuie sa aiba loc executarea lucrarilor de constructii, stabilind in sarcina detinatorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren si/sau constructii - anumite obligatii ce deriva din necesitatea protejarii interesului general pe care sistematizarea si amenajarea teritoriului, precum si securitatea si siguranta in constructii il reprezinta. Ca atare, potrivit acestei legi, constructiile civile, industriale, agricole sau de orice alta natura se pot realiza numai in baza autorizatiei de construire, ce reprezinta actul de autoritate al administratiei locale pe baza caruia se asigura aplicarea masurilor prevazute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea si executarea constructiilor” (Decizia nr. 846/2007).
Or, din analiza categoriilor de lucrari a caror executare fara autorizatie de construire sau a caror desfiintare nu mai atrag raspunderea penala, potrivit legii supuse reexaminarii, apreciem ca cele prevazute de art. 3 lit. c) si e) din Legea nr. 50/1991 reprezinta lucrari de interes public. Pe cale de consecinta, necesitatea tragerii la raspundere penala pentru faptele amintite subzista, tocmai din perspectiva protejarii unor valori sociale deosebit de importante precum viata, integritatea corporala sau protectia mediului inconjurator, raspunderea contraventionala nefiind suficienta in raport de importanta acestor valori care necesita protectie din partea statului.
Astfel, lucrarile prevazute de art. 3 lit. c) si e) din Legea nr. 50/1991 vizeaza investitii de infrastructura (autostrazi, drumuri, poduri, apeducte, baraje), deschiderea de cariere si balastiere, bransamente, racorduri la utilitati, lucrari privind caile de comunicatii. Prin raportare la importanta si dimensiunile acestor categorii de lucrari, amploarea acestora si consecintele pe care lipsa sau nerespectarea autorizatiilor de constructii le pot avea asupra sigurantei publicului sau asupra mediului inconjurator, apreciem ca se impune mentinerea in sfera ilicitului penal a acestor fapte.
Dezincriminarea faptelor amintite este de natura sa afecteze chiar realizarea unor investitii publice, incurajand interventii neautorizate asupra autostrazilor, drumurilor judetene, podurilor, retelelor electrice sau in realizarea forajelor, generand riscuri la adresa sigurantei cetatenilor. Or, asa cum a retinut si Curtea Constitutionala in Decizia nr. 142/2019, par. 55, legiuitorul are obligatia de a lua masuri „in vederea apararii valorilor sociale ocrotite prin lege, prin adoptarea instrumentelor legale necesare in scopul prevenirii starii de pericol si a fenomenului infractional, cu excluderea oricaror reglementari de natura sa duca la incurajarea acestui fenomen”, aspect care decurge chiar din art. 1 alin. (3) din Constitutie.
Fata de argumentele expuse mai sus si avand in vedere competenta legislativa exclusiva a Parlamentului, va solicitam reexaminarea Legii pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarilor lucrarilor de constructii.
