Comisia Europeana prezinta anual estimarea sa cu privire la nivelul de neregularitate care afecteaza cheltuielile aferente politicii de coeziune a UE. Ea desfasoara, in acest scop, un volum substantial de activitati pentru a accepta conturile anuale ale statelor membre si pentru a verifica fiabilitatea informatiilor privind regularitatea pe care statele le furnizeaza pentru acest domeniu de politica. Intr-un raport publicat astazi, Curtea de Conturi Europeana concluzioneaza insa ca ratele de eroare aferente pe care le prezinta Comisia nu sunt definitive si exista riscul ca ele sa subestimeze nivelul real de neregularitate care afecteaza cheltuielile aferente politicii de coeziune. Aceasta situatie poate fi explicata prin deficientele pe care le-a constatat Curtea in sistemul de control al Comisiei.Coeziunea, o politica menita sa reduca decalajele de dezvoltare dintre statele membre si regiunile UE, a devenit cel mai vast domeniu de politica al UE si reprezinta peste o treime din bugetul UE (beneficiind de 390 de miliarde de euro intre 2014 si 2020). Ea constituie totodata un domeniu in care riscul de cheltuieli neconforme cu reglementarile este ridicat, deoarece normele care o reglementeaza sunt complexe si o mare parte din cheltuieli se bazeaza pe rambursarea costurilor declarate. In fiecare an, dupa ce autoritatile de audit ale statelor membre au finalizat auditurile lor cu privire la cheltuielile din domeniul coeziunii, Comisia Europeana procedeaza la propriile verificari si la evaluarea activitatilor si a constatarilor auditorilor din statele membre. Prin aceste eforturi, Comisia urmareste sa confirme daca nivelul de eroare reziduala raportat de statele membre pentru cheltuielile din domeniul coeziunii se situeaza sub pragul de 2 %.
„Sistemul de control al Comisiei Europene nu compenseaza in suficienta masura deficientele din activitatea autoritatilor de audit din statele membre atunci cand acestea verifica cheltuielile din domeniul coeziunii”, a declarat domnul Tony Murphy, membrul Curtii de Conturi Europene responsabil de acest raport. „Nivelul de eroare estimat pe care Comisia il prezinta anual in rapoartele de activitate ale directiilor generale competente si in raportul Comisiei privind gestionarea si performanta bugetului UE nu este definitiv si nu poate reprezenta decat un nivel minim.”
In ceea ce priveste perioada 2014-2020, Curtea observa ca procentul de 10 % din plati retinut initial este deblocat de Comisia Europeana chiar daca aceasta are dovezi privind prezenta unui nivel de eroare mai mare de 2 % in cheltuielile subiacente conturilor. Aceasta deblocare nu incalca prevederile regulamentului, dar ea nu este in conformitate cu obiectivul general al retinerii la plata, mecanism care a fost conceput pentru a proteja bugetul UE. In ceea ce priveste perioada 2021-2027, Curtea remarca unele schimbari pozitive: Comisia nu mai poate accepta, de exemplu, conturi pentru care s-a raportat o rata de eroare reziduala totala mai mare de 2 %. Ea va continua insa sa deblocheze procentul retinut la plata, redus la 5 %, inainte sa fi efectuat verificarile privind regularitatea. Aceste modificari sunt in continuare insuficiente pentru a permite atingerea obiectivului de protejare a bugetului UE.
Prin intermediul examinarilor sale documentare, Comisia urmareste sa verifice coerenta informatiilor privind regularitatea pe care le-au furnizat statele membre. Auditorii Curtii au identificat insa limitari inerente care implica faptul ca unele cheltuieli neconforme cu reglementarile raman nedetectate si necorectate. Asadar, valoarea adaugata pe care o au examinarile documentare nu este decat una limitata din punctul de vedere al confirmarii regularitatii operatiunilor subiacente si a validitatii ratelor de eroare reziduala raportate. Desi examinarile contribuie la abordarea bazata pe analiza riscurilor utilizata pentru selectarea programelor operationale care ar trebui sa faca obiectul auditurilor de conformitate, Comisia nu le-a selectat intotdeauna pe cele cu punctajele cele mai ridicate de risc si nu a documentat in masura suficienta justificarile utilizate pentru selectie.
Auditurile de conformitate, in cadrul carora Comisia examineaza eligibilitatea operatiunilor si a cheltuielilor aferente acestora, reprezinta elementul cel mai important in evaluarea pe care aceasta o realizeaza cu privire la activitatile autoritatilor de audit si la constatarile conexe. Curtea atrage atentia asupra frecventei ridicate a erorilor nedetectate observate de Comisie, chiar daca esantionul de operatiuni examinate a fost de mici dimensiuni. Acest lucru indica probabilitatea prezentei altor tipuri de erori in numeroasele operatiuni ramase si in cheltuielile care nu au fost verificate de Comisie.
Cu toate acestea, Comisia utilizeaza rezultatele acestei activitati ca element principal pentru indicatorul sau cheie de performanta, care ar trebui sa reprezinte cea mai buna estimare a sa privind nivelul rezidual de eroare din cheltuielile din domeniul coeziunii. Curtea considera ca acest indicator-cheie de performanta este doar un nivel estimat de eroare minim, care, in plus, nu este nici definitiv, deoarece ratele de eroare pe care le raporteaza statele membre pot fi ulterior reevaluate si majorate ca urmare a activitatilor de audit in curs sau viitoare ale Comisiei. Curtea concluzioneaza, asadar, ca nivelul real de eroare din cadrul politicii de coeziune este probabil subestimat de Comisie in principalul sau document privind raspunderea de gestiune, respectiv raportul anual privind gestionarea si performanta bugetului UE. Curtea formuleaza patru recomandari prin care urmareste imbunatatirea informatiilor privind regularitatea raportate pentru domeniul coeziunii in noua perioada de programare.
