Piata globala de constructii genereaza anual aproximativ 13% din Produsul intern brut (PIB) mondial, fiind evaluata la 10.900 miliarde USD in 2017. Conform estimarilor McKinsey Global Institute, sectorul va inregistra o crestere medie de 3,6% pana in 2025, cand cheltuielile totale din domeniu vor atinge 14.000 de miliarde USD. Pentru 2018 si 2019 prognozele indica valori ale pietei globale de constructii de 11.400 miliarde USD anual, iar cele pentru 2020, de 11.900 miliarde USD. In aceste conditii, productivitatea din constructii este cu mult in urma sectorului productiv si sub nivelul economiei, in ansamblu. Astfel, potrivit evaluarilor existente, productivitatea din constructii este calculata la circa 25 de dolari pe ora, in timp ce media economiei globale ajunge la 37 USD/ ora, iar cea din sectorul productiv, la 39 USD/ ora. Aceasta reprezinta o preocupare principala a factorilor din domeniul constructiilor, in 2018 si in perspectiva. Alte prioritati ale sectorului se refera la sustenabilitatea constructiilor, orasele inteligente si la dezvoltarea de noi tehnologii.
Prin cresterea productivitatii, in sectorul constructiilor se pot economisi pana la 1.600 miliarde USD anual, fonduri care se vor putea regasi intr-o crestere cu pana la 45% a profiturilor afacerilor din constructii, in majorarea cu pana la 10% a salariilor lucratorilor din domeniu, dar si in reducerea costurilor de administrare a cladirilor, cu pana la 13%. Conform analistilor, una dintre principalele cauze ale productivitatii scazute din constructii este reprezentata de structura fragmentata a acestui domeniu de activitate. In SUA, mai putin de 5% dintre angajatii din constructii lucreaza pentru companii cu peste 10.000 de salariati, comparativ cu ponderea de 23% din sectorul de servicii si 25% din cel productiv si din industria prelucratoare. Totodata, marjele de profit din constructii sunt mult mai scazute fata de orice alta industrie, cu exceptia comertului cu amanuntul. Mai mult, sectorul de constructii este ciclic: in timpul crizelor frecvente care il afecteaza, orice companie care investeste in capital si, prin urmare, isi creste costurile fixe este vulnerabila. In schimb, firmele care angajeaza lucratori fara a investi foarte mult pot doar sa-si reduca forta de munca in cazul unei recesiuni.
Cresterea productivitatii se poate realiza prin integrarea de noi tehnologii in proiectare si executie, specialistii identificand, insa, sapte elemente de baza prin care modul de a privi procesul de constructie poate fi reformat, cu precizarea ca, daca toate ar fi adoptate la scara larga, productivitatea din sector ar putea sa se majoreze cu peste 60%. Cele sapte repere se refera la: reformarea reglementarilor si cresterea transparentei din sector, refacerea cadrului contractual, regandirea design-ului si a proceselor de inginerie, recalificarea fortei de munca, imbunatatirea gestionarii achizitiilor si a lantului de aprovizionare, eficientizarea executiei pe santier, precum si adoptarea tehnologiei digitale, a noilor materiale si a automatizarilor avansate.
Va fi nevoie de forta de munca adaptata noilor schimbari
O preocupare majora in contextul tuturor transformarilor ce vor avea loc in sectorul de constructii in anii urmatori este reprezentata de crearea unei forte de munca adaptate si capabile sa implementeze aceste schimbari. Crearea de abilitati prin care sa fie atinse eficient obiectivele actuale necesita noi modalitati de a privi capacitatile si competentele angajatilor. Pentru a-si mentine competitivitatea si a se dezvolta durabil in contextul in care se confrunta cu provocarile unei forte de munca imbatranite, cu migratia si cu dezechilibrul dintre competente si nevoile reale ale pietei, sectorul constructiilor trebuie sa adopte si sa promoveze noile tehnologii si, concomitent, sa dezvolte in randul fortei de munca disponibile abilitati legate de dezvoltarea durabila, management si comunicare. Pentru a creste disponibilitatea fortei calificate de munca, este necesara o schimbare la scara larga a bunelor practici, prin abordari inovatoare de formare si prin dezvoltarea de noi scheme de educatie si formare profesionala de succes, care sa faciliteze buna desfasurare a activitatilor de tranzitie din domeniul educational in cel profesional. De asemenea, sistemul educational ar trebui sa asigure o mai mare flexibilitate, oferind posibilitatea calificarii individuale a studentilor. Astfel de eforturi pot ajuta la transformarea constructiilor intr-o industrie coerenta si inovatoare, cu o alocare eficienta a resurselor umane limitate. Totodata, este necesar ca forta de munca sa se afle intr-o continua perfectionare. Pentru a atrage si a educa tinerii in domeniul constructiilor, imaginea sectorului trebuie imbunatatita. Provocarile privind abilitatile pot fi abordate numai din interiorul pietei, cu sprijinul sectorului public. Parteneriatele dintre angajatori si sistemul educational vor fi esentiale in acest sens. La nivel european, initiative precum Planul de cooperare sectoriala la nivelul abilitatilor (Blueprint for Sectoral Cooperation on Skills), Build Up Skills sau Alianta europeana pentru ucenici (European Alliance for Apprenticeships) reprezinta modele pozitive in acest sens.