Revenirea completa a economiei autohtone dupa criza este plauzibila pentru 2022

Cele mai recente date ale Institutului National de Statistica (INS) au aratat ca, in termeni trimestriali, economia Romaniei a inregistrat o rata de crestere robusta, de 5,6%, in trimestrul III al anului 2020, recuperand partial pierderea de 12,2% din trimestrul II. Astfel, in comparatie anuala, PIB-ul tarii s-a diminuat cu „doar” 6,0% in trimestrul III dupa o contractie de 10,3% in trimestrul II.

Rata de crestere trimestriala din trimestrul III (5,6%) corespunde unui nou record istoric, totusi, se situeaza cu o marja semnificativa sub asteptarile preliminare ale specialistilor. In acelasi timp, performanta economiei romanesti in trimestrul III pare sa fie si sub cele inregistrate la nivelul UE: scaderea anuala medie a membrilor UE a fost de 4,2% (vs. 6,0% in Romania). Prin urmare, initial, cifrele PIB agregate au cauzat o dezamagire in randul analistilor.

Insa, trebuie mentionat faptul ca rata anuala de scadere a economiei autohtone a fost mai accentuata decat cea mediei UE, in primul rand, datorita evolutiei slabe a sectorului agriculturii ca urmare a conditiilor meteorologice nefavorabile din acest an. Ponderea acestui sector primar in PIB-ul trimestrului III este deosebit de ridicata, iar astfel o scadere profunda a agriculturii se transpune intr-o contributie negativa semnificativa la formarea PIB. Eliminand efectul specific al agriculturii, fata de perioada corespunzatoare din anul precedent, economia Romaniei ar fi inregistrat un declin de 3,6% in trimestrul III.

In ceea ce priveste evolutia conditiilor financiare, este important de mentionat faptul ca dupa o perioada extrem de agitata imediat dupa izbucnirea pandemiei, detensionarea a inceput relativ repede. Apoi, in trimestrul III, se poate observa o consolidare a situatiei in baza indicatorului publicat de BCE (indicele incearca sa masoare nivelul stresului financiar), acesta stabilizandu-se la valori relativ scazute. Cu privire la evolutia preturilor de consum, putem remarca faptul ca inflatia headline se situeaza in interiorul intervalului de variatie asociat tintei stationare, si se asteapta ca si inflatia CORE2 ajustat sa se intoarca in apropierea tintei pana la finele acestui an.

Astfel, pe ansamblu, evolutiile de pe parcursul trimestrul III pot fi considerate ca fiind favorabile din perspectiva procesului de revenire a economiei. Insa drumul catre recuperarea deplina pare sa fie in continuare o provocare, mai ales in contextul noului val al epidemiei.

 

Pana cand vaccinul sau alte solutii medicale eficiente devin disponibile pe scara larga, factorii de decizie din tarile afectate grav de epidemie sunt obligati sa gaseasca calea ingusta intre doua alternative extreme. Masurile fiind dependente si de capacitatea respectiv nivelul de pregatire a sistemelor de sanatate si altor sisteme specifice avand scop de a impiedica raspandirea virusului (cum ar fi infrastructura necesara pentru efectuarea testelor, depistarea persoanele infectate etc.).

Pe de o parte, daca nu se impun masuri restrictive, SARS-CoV-2 se poate raspandi deosebit de repede. In Europa, in timpul valului de primavara, estimarile au sugerat ca, in medie, o persoana infectata a transmis virusul catre alte 2-3 persoane. Practic, aceasta inseamna ca numarul cazurilor active se poate dubla sau chiar tripla in doar doua saptamani. Intr-o luna, acest ritm alert ar conduce la 4-9 si, in sase saptamani, la 8-27 de persoane infectate. Capacitatile sistemelor de sanatate, atat in Europa de Vest cat si pe plan intern, nu ar putea sa faca fata unui astfel de val exponential. In acest scenariu extrem, absenta interventiei ar putea duce la o criza umanitara, tulburari sociale si alte potentiale daune sistemice cu efecte negative severe nu numai pe termen scurt, ci si pe termen mediu si lung. In acest context ipotetic, un colaps economic ar parea sa fie inevitabil.

Cealalta optiune extrema disponibila factorilor de decizie ar fi impunerea unor masuri de inchidere generalizata ale economiilor. Din pacate, majoritatea tarilor, inclusiv Romania, au fost fortate de inrautatirea conditiilor de pe plan sanitar sa utilizeze astfel de instrumente in anumite faze ale crizei coronavirus. Aceasta abordare este foarte eficienta in combaterea epidemiei, insa implica costuri economice imediate si deosebit de ridicate. Din punct de vedere economic, in acest scenariu exista riscul ca aplicarea acestor solutii sa aiba efecte secundare mai daunatoare decat boala initiala.

In concluzie, pare ca alegerea nu este una simpla si usoara, intrucat ambele optiuni extreme implica o povara exceptional de grea pentru societate si economie. Prin urmare, in aceasta perioada dificila, este o responsabilitate dar si un interes comun al indivizilor si a factorilor de decizie sa caute o solutie de compromis care se afla undeva intre cele doua optiuni extreme.

 

Pentru a obtine o imagine mai exacta asupra gravitatii situatiei este nevoie de instrumente care sa ne ajute in masurarea parametrilor principali ai epidemiei si, implicit, al efectelor acesteia asupra economiei. Care sunt indicatorii cel mai des utilizati pentru monitorizarea unei situatii epidemice?

Desigur, exista multe optiuni. In literatura de specialitate si in analizele aplicate, expertii in domeniu urmaresc o serie de indicatori in mod simultan. In analiza de fata, urmeaza sa fie prezentata o abordare simplificata, al carei element central este numarul de reproductie efectiv, cunoscut si sub numele indicatorului R.

Indicatorul R reprezinta numarul mediu de pacienti infectati pornind de la un singur caz, cu alte cuvinte, cat de infectios este virusul sau cat de repede se raspandeste epidemia. Pentru stabilizarea situatiei epidemice este nevoie de reducerea indicatorului R la 1, in timp ce valori sub acest prag indica deja atenuarea efectelor bolii.

Poate fi facut un calcul simplu al numarului de reproductie in baza informatiilor publicate de autoritati, impartind numarul cazurilor noi la numarul cazurilor active din ziua precedenta si, ulterior, inmultind cu 14 (numarul cazurilor active poate fi aproximata ca o suma a cazurilor noi din ultimele 14 zile). Datorita caracteristicilor specifice ale procedurii de testare (de exemplu, de obicei in zilele de luni se prelucreaza mai putine teste), datele zilnice arata oscilatii semnificative, insa cu ajutorul mediei mobile pe 7 zile, tendintele pot fi identificate cu mai multa usurinta.

Este important de mentionat ca indicatorul R calculat conform descrierii de mai sus arata o imagine semnificativ intarziata asupra situatiei epidemice. Mai precis, de la infectare pana la aparitia primelor simptome ale bolii de obicei trec 5-7 zile, de la aparitia simptomelor si pana la prelevarea efectiva a probei, este nevoie de alte 1-5 zile la care se adauga inca 1-2 zile pana la obtinerea rezultatului final. Astfel, datele privind evolutia epidemica sufera intarzieri de cca. 7-14 zile in total. Mai mult, pot exista situatii in care de la momentul infectarii si pana la obtinerea testului pozitiv sa treaca o perioada si mai lunga de timp. Prin urmare, la interpretarea tendintelor este important sa se tina cont de acest aspect specific.

Pentru o intelegere mai structurata a tendintelor, a fost presupus ca indicatorul R pentru ziua t poate fi descris de trei factori principali plus valoarea reziduala E(t), conform ecuatiei

 

In momentul izbucnirii epidemiei, nivelul indicatorului R(t) era mult mai ridicat, deoarece ne confruntam cu un virus complet necunoscut la nivelul opiniei publice. Printre altele, nu se stia cum trebuie gestionata situatia si, mai mult decat atat, s-au vehiculat in spatiul public inclusiv informatii contradictorii. Odata cu trecerea timpului, insa, am inceput sa adunam tot mai multe informatii suplimentare legate de masurile de aparare impotriva virusului. Am devenit mai atenti, evitand in mod constient contactul personal, pastrand distanta, purtand masca si altele. Acest proces de invatare, marcat cu R_lc (t) in ecuatie, poate fi descris printr-o curba care la inceputul perioadei analizate se situeaza la niveluri relativ ridicate (ceea ce ar corespunde unui nivel redus al cunostintelor despre masurile de preventie). Apoi curba incepe sa coboare rapid iar ulterior, pe termen lung, se aplatizeaza apropiindu-se gradual de pragul 1. Cu alte cuvinte, stabilizarea epidemiei prin acest proces de invatare necesita un timp relativ indelungat. Desigur, odata cu utilizarea diferitelor vaccinuri eficiente pe scara larga, nu se poate exclude nici ca indicele R sa se reduca sub pragul de 1, astfel virusul sa dispara complet din viata noastra de zi cu zi.

 

Al doilea factor R_dev (t) permite abateri temporare de la tendinta pe termen lung. Ne putem gandi la aceasta componenta ca fiind o serie de valuri in jurul curbei de invatare care sunt cauzate de diverse motive. Un astfel de motiv poate fi sezonalitatea. Nu avem o intelegere completa asupra fenomenului, totusi, numeroase semne sugereaza faptul ca evolutia epidemiei este influentata de factori sezonieri. Similar gripei obisnuite, virusul SARS-CoV-2 pare sa se raspandeasca mai incet in timpul verii, cand temperaturile sunt mai ridicate si mai repede in perioade cu temperatura scazuta. Masurile specifice de gestionare a epidemiei adoptate de autoritati, o relaxare a disciplinei in randul populatiei sau aparitia focarelor locale pot declansa valuri similare cu cele cauzate din motive sezoniere. Din pacate, primii doi factori (curba de invatare R_lc (t) si R_dev (t), deviatii temporare de la curba de invatare) nu sunt indicatori observabili si din acest motiv, nu pot fi masurati cu precizie. Astfel, valorile aproximative ale acestora trebuie estimate cu ajutorul tehnicilor statistice, cum ar fi, de pilda, aplicarea diferitelor metode de filtrare.

 

Al treilea factor principal care influenteaza valoarea indicatorului R(t) este mobilitatea populatiei R_mob la momentul t-l, iar masurarea tendintelor principale poate fi capturata prin utilizarea datelor publicate de gigantii tehnologici. Fiindca mobilitatea poate fi masurata fara intarzierile specifice procesului de testare, indicatorul se introduce cu t-l in ecuatie.

De exemplu, sa presupunem ca valul epidemiologic se afla in faza initiala, astfel curba de invatare R_lc (t) sugereaza o transmisie rapida a virusului, valoarea acesteia aflandu-se la nivelul 2. In plus, daca epidemia izbucneste in sezonul rece, R_dev (t) ar indica o deviatie pozitiva (1,1) de la tendinta determinata de curba de invatare. Prin urmare, fara interventii, indicatorul R(t) ar trebui sa ia valoarea de 2,2 (2 * 1,1 = 2,2). In aceasta situatie deosebit de dificila, din pacate nu raman multe optiuni, mobilitatea populatiei trebuie redusa semnificativ pentru a incetini raspandirea epidemiei. In cazul in care mobilitatea gospodariilor scade de la nivelul obisnuit (1,0) la doar 0,4, valoarea indicatorului R(t) s-ar reduce sub pragul 1 (2 * 1,1 * 0,4 = 0,88). Pe parcursul primului val epidemic, multe tari au trecut printr-o situatie similara ca urmare a introducerii masurilor administrative generalizate de distantare sociala.

 

Odata cu sosirea toamnei, viteza de raspandire a epidemiei a aratat o crestere semnificativa atat in Romania cat si la nivel European iar, cu o oarecare intarziere, indicatorii s-au inrautatit si in Statele Unite. Ulterior, incepand cu finalul lunii octombrie si pana la inceputul lunii noiembrie se poate observa o schimbare de directie la nivelul Uniunii Europene. In acest sens, reintroducerea masurilor administrative de distantare sociala in paralel cu scaderea mobilitatii populatiei a jucat un rol deosebit de important. Viteza de raspandire a epidemiei a putut fi incetinita cel mai eficient in statele in care nivelul mobilitatii era mai scazut. Desi, in randul economiilor individuale, variatii semnificative pot fi detectate din mai multe motive specifice fiecarei tari - curbele de invatare la nivel de tara si abaterile ciclice ar putea fi destul de diferite -, datele sugereaza ca reducerea mobilitatii la 0,75 (intervalul de incertitudine: 0,66-0,83) ar putea sa fie suficienta pentru stabilizarea situatiei epidemice. Este important de mentionat ca, in cazul primului val, a fost necesara o reducere mult mai drastica, in apropierea intervalului 0,40-0,50, pentru a recastiga controlul asupra raspandirii SARS-CoV-2.

In concluzie, virusul nu este invincibil, insa eforturile care vizeaza mentinerea situatiei in coordonate gestionabile raman solicitante. Pana cand vaccinarea sau alte solutii medicale eficiente vor fi disponibile pe scara larga, reducerea mobilitatii (prin masuri luate la nivelul autoritatilor sau la nivel individual) ramane unul dintre cele mai puternice instrumente disponibile pentru gestionarea situatiei sanitare.

 

Dupa cum a fost evidentiat in sectiunile anterioare, reducerea mobilitatii si, mai general, a numarului contactelor personale sunt instrumente eficiente in combaterea epidemiei. Cu toate acestea, solutia ar putea implica efecte negative exceptional de mari asupra activitatii economice. In timp real, masurarea precisa a efectelor pare sa fie o provocare aproape imposibila, deoarece costurile asociate depind de structura economica a unei tari, de pregatirea digitala, de nivelul de integrare in lanturile de productie si distributie globale si de o serie de alti factori specifici. Cu toate acestea, intr-un cadru simplificat, ar putea fi rezonabil sa presupunem ca nivelul de activitate economica al unei tari este puternic influentat de evolutia mobilitatii la nivel national.

 

Deloc surprinzator, se poate observa o corelatie puternica intre nivelul mobilitatii si activitatea economica. Mai precis, analizele sugereaza ca, in cazul Romaniei, o reducere de un punct procentual a mobilitatii gospodariilor poate implica o scadere a activitatii economice cu circa 0,25 (0,16-0,33) puncte procentuale. Evaluarea relatiilor intr-un context international depaseste scopul prezentei lucrari. Cu toate acestea, dupa publicarea datelor PIB pentru perioada T1 2020 - T3 2020, evaluarile pot fi extinse relativ usor la nivelul statelor membre UE, Regatul Unit si Statele Unite ale Americii. In acest sens, regresiile panel implementate cu diferite setari indica rezultate destul de similare, cu coeficienti estimati care variaza in intervalul 0,18-0,37. Intrucat agentii economici adopta solutii din ce in ce mai eficiente pentru a depasi provocarile generate de epidemie, este de asteptat ca sensibilitatea activitatii economice la fluctuatiile mobilitatii sa slabeasca intr-o oarecare masura. Prin urmare, in perspectiva, valorile inferioare din intervalul determinat de estimarile asociate coeficientilor ar putea fi mai adecvate, atunci cand se evalueaza impactul viitor al masurilor de distantare sociala asupra economiei reale.

Desigur, rezultatele obtinute in baza unor informatii dintr-o perioada foarte scurta de timp ar trebui folosite cu o precautie adecvata. Cu toate acestea, intr-un mediu in schimbare rapida, cadrul simplificat prezentat in aceasta sectiune poate oferi semnale timpurii, completand astfel gama larga a analizelor mai aprofundate efectuate de factorii de decizie.

 

In ceea ce priveste perspectivele economice, este important de mentionat faptul ca, datorita valului de toamna al epidemiei impreuna cu reintroducerea masurilor administrative de distantare sociala, in majoritatea statelor membre ale UE este preconizata o noua scadere a PIB in ultimul trimestru al anului. Totusi, aceasta imagine nefavorabila asociata T4 trebuie completata cu faptul ca noul declin va fi mult mai moderat decat cel din T2. In termeni trimestriali, pentru UE, majoritatea analistilor se asteapta la o scadere in intervalul 2%-3%.

In acest context, procesul de redresare ar putea fi intrerupt sau chiar inversat usor inclusiv in economia autohtona. Totusi, ca urmare a disiparii efectelor de baza induse de catre sectorul agricol, economia Romaniei s-ar putea sa prezinte cifre relativ mai favorabile decat media UE in T4.

Cu privire la perspectivele pe termen lung, desi incertitudinile au crescut in mod semnificativ, revenirea completa a economiei autohtone in cursul anului 2022 inca este plauzibila, fiind insa conditionata de productia si livrarea eficienta a vaccinului impotriva Covid-19, de utilizarea inteleapta a fondurilor oferite de UE, respectiv de corectia graduala a deficitelor structurale.