Prin intermediul unui nou articol, ing. Dan-Rodion Pogangeanu, director al societatii Elux Rodit, membru in Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), se refera la alte aspecte de actualitate, referitoare la rolul conferintelor specializate in ceea ce priveste informarea despre bunul mers al pietei, importanta impunerii si respectarii regulilor, posibilitatile pe care le au guvernantii de a implementa proiecte semnificative de investitii – si nu numai, avand in vedere implicatiile de natura politica, economica, legislativa si sociala, care influenteaza domeniul constructiilor, in ansamblu. Trebuie insa precizat, pe de-o parte, ca punctul de vedere si toate consideratiile sau opiniile din acest text reflecta strict luarile de pozitie ale autorului, ca specialist, si nu angajeaza cu nimic pe cele ale firmei sau ale altor colaboratori, inclusiv pe cele ale CTDS, iar pe de alta parte, ca acestea sunt exprimate intr-o perioada de plina desfasurare a pandemiei de coronavirus (Covid-19), care a determinat printre multe altele instituirea starii de urgenta pe intregul teritoriu national, ceea ce a dus la resetarea completa a relatiilor anterioare intre cetateni, specialisti, institutii etc. De comun acord cu specialistul, articolul, elaborat anterior, cu mult timp inainte de declansarea crizei sanitare actuale, a fost adaptat astfel incat sa reflecte o buna parte din realitatile vizibile in prezent.
„A trecut deja un an de la conferinta din 15 mai 2019, EURO-Constructii si EURO-Fereastra, gazduita in mod traditional la Radisson Blu Hotel din Bucuresti, iar intre timp, intrucat intrunirile de acest gen par sa fie restrictionate cel putin pana la sfarsitul lui 2020, deoarece totul depinde de situatia epidemiologica si de numarul de infectii cu SARS-CoV-2 (coronavirusul sindromului respirator acut sever 2), as reaminti ca acest eveniment a constituit – si va reprezenta dupa reluarea sa – una dintre cele mai adecvate initiative pentru ca specialistii din domeniu sa-si impartaseasca opiniile si sa efectueze un schimb util de informatii, odata cu prezentarea propriilor produse si servicii. Desi, la editia anului trecut. fiecare dintre participanti a fost remarcabil prin oferta prezentata, dar mai ales prin propria prezenta, am retinut de aceasta data trei puncte distincte. Unul ar fi modul in care fostul secretar de stat, apoi ministru delegat MLPAT, respectiv ministru al Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor si, la ora prezentarii (dar si actualmente), consilier de stat al premierului si coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabila al Guvernului Romaniei, László Borbély, a prezentat eforturile politicienilor de a pune cap la cap nevoile celor denumiti factori de decizie de pe piata cu cele ale beneficiarilor finali, altfel spus simpli cetateni, ca si eforturile de a debloca unele rezistente si conveniente din sistem. Deoarece politicienii, indiferent de coloratura, nu se afla printre partenerii sustinatori ai evenimentului si cum diversitatea problemelor nu parea depasita decat de multitudinea lor, bineinteles ca timpul, oricat ar fi fost, tot insuficient s-ar fi dovedit. Poate la fel de interesanta, insa nu prin perspectiva problemelor, cum era primul caz, ci prin tema abordata, ar fi constatarea celor de la GRAPHEIN TOPO – buni profesionisti in scanarea avansata 3D a oricaror obiective – de la Catedrala Notre-Dame din Paris la simple imobile, cu aplicatii in GIS si BIM – referitoare la importanta mult mai redusa acordata serviciilor fata de furnizorii de materiale. Evident, aceasta nu este o constatare noua, toti specialistii in marketing cunoscand si stapanind faptul ca orice beneficiar este mult mai dispus sa ofere un pret bun si chiar exagerat pe ceva palpabil, pe un anumit obiect, decat pe ceea ce se intelege prin servicii, care, practic vorbind, sunt invizibile si nu lasa urme decat... cand sunt de slaba calitate. Altfel spus, cu totii recunoastem inteligenta romanilor (in toate domeniile), insa pe partea tehnica, sa fim seriosi, se spune ca ne cam ajunge priceperea altora, precum nemtii, si ca atare atentia, contractarea unor specialisti locali nu inseamna decat costuri inutile. Asertiunea, ca si mentalitatea respectiva sunt complet eronate, existand deja studii actuale de sociologie-antropologie care arata faptul ca simpla implementare dezordonata si fara o analiza prealabila a tuturor activitatilor, inclusiv cotidiene, determina costuri marite pentru romani si implicit un randament economic scazut, necompetitiv in raport cu partenerii din Vest. Deoarece acest exemplu l-am prezentat pornind de la tema abordata la conferinta EURO-Constructii 2019 de co-fondatorul unei firme de topografie ce are capital romanesc, GRAPHEIN TOPO, aflata in competitie cu societati similare mult mai puternice, din strainatate, dar care are ca obiectiv sa devina liderul european in geodezie, eficientizand procesul si costurile din constructii, ajungem la concluzia ca la noi, datorita unor obisnuinte mai vechi, se depaseste putin problema generala data de posibilitatile diferite de a promova produse si servicii. Risc sa avansez putin pe terenul invatamantului si sa remarc ca se pierd unele oportunitati chiar sub nasul nostru: desi exista materii precum educatia tehnologica, in loc sa se familiarizeze elevii cum sa actioneze in calitate de viitori consumatori, cu existenta si importanta unor etape si specialisti, se incearca memorarea unor cunostinte si algoritmi necunoscuti chiar pentru specialisti nu le cunosc indeajuns. O a treia chestiune si cea mai importanta, la conferinta, a fost, as zice, asteptarea apasatoare a tuturor fata de depasirea unui prag de reforma legislativa care sa aduca unele clarificari si in industria constructiilor. De la reprezentantii patronatelor, la cei ai sistemului bancar, toata lumea si-ar fi dorit anumite limpeziri, mai cu seama pe marginea unor schimbari legislative, ramase neclarificate in acel moment si chiar in prezent, cand evident subiectul nu mai este de actualitate, in contextul pandemiei de coronavirus si al starii de urgenta (inca in vigoare, la data actualizarii articolului de fata), insa ar trebui precizat aici ca modificarea schimbarilor nu este de bun augur, iar asta se va observa odata cu relaxarea treptata a masurilor restrictive (obligatorie, pentru repornirea economiei) si cu reluarea acelorasi subiecte interminabile despre asa-numita reforma legislativa. Si aceasta pentru ca, desi fiecare se declara si isi doreste sa fie apolitic, nu poate totusi ramane nepasator la schimbari sau stagnari ce-i afecteaza direct activitatea si mersul afacerilor. Vorbind de praguri care par de netrecut si de sperante, cred ca nu gresesc deloc daca spun in acest moment ca, in urma celor mai recente runde de alegeri, cam toata lumea a avut cate ceva de pierdut. Nu doresc sa intru in dispute politice, insa este evident ca singura realizare incontestabila, atat pe plan european cat si local, este calmarea temporara a unor tendinte centrifuge, realizare care totusi si-a dovedit oportunitatea in vremea pandemiei, desi pe plan local, unde putem spune ca ne doare cel mai rau, putem observa chiar si acum, in plina criza sanitara, ca stam ceva mai prost ca inainte, din cauza tensiunilor politice care nu au fost lasate deoparte nici macar timp de doua luni, cat a fost decretata starea de urgenta”, a avertizat specialistul.
Situatia politica – asemanatoare celei a licitatiilor
Referindu-se tot la contextul politic actual si la viitorul oarecum previzibil in ceea ce priveste structura si reactiile clasei politice, ing. Dan-Rodion Pogangeanu considera ca situatia de „reforma la reforma” este oarecum de inteles, „fiind dificil de realizat o schimbare adecvata si adevarata atat timp cat, vorbind in termeni de licitatie, pe de o parte, castigatorii nedeclarati nu prea au, practic vorbind, capacitatea tehnica necesara, iar pe de alta parte, nici pretul cu care s-a castigat nu este corect. Altfel spus, degeaba reusesc sa castig la licitatie un mare proiect prin simpla compromitere a celorlalti contractori, la care mai vin si cu un pret foarte mic, fiindca licitatia nu va avea nicio finalitate, decat eventuale litigii... Mai mult, nu am nici capacitatea tehnica (personal, utilaje etc.) si nici un pret al contractului care sa-mi permita o subcontractare. Privind tara ca pe un proiect, pentru a o putea gestiona, mai ales dupa criza provocata de raspandirea coronavirusului, este nevoie de oameni si competenti, si de incredere; doar competenti sau doar de incredere pot face sa functioneze multe domenii, dar este foarte greu in politica si cu atat mai greu intr-o lume politica a democratiei de tip occidental, deocamdata suspendate. Ca sa inchei, cea mai buna optiune pentru societate si mai ales care sa constituie o dovada de maturitate a factorilor implicati, macar in al 12-lea ceas, ar fi apropierea principalelor aripi politice din zona de centru dreapta si centru stanga, care sunt aparent diametral opuse. Nu am in vedere aici aliante electorale formale ori intelegeri de conjunctura, ci asumarea unor raspunderi capabile sa duca proiectul de tara la o anumita functionalitate necesara dezvoltarii Romaniei pe termen lung”.
„Dintre problemele care au preocupat societatea in ultimul timp, se detaseaza net cea legislativa, in mediul juridic implementandu-se diverse schimbari, ba chiar Codul penal a fost modificat recent, in regim de urgenta, prin inasprirea unor pedepse, fara dezbatere prealabila, dar cu acordul unanim al clasei politice si cu acordul tacit al populatiei (din randul careia cei mai multi, ba chiar direct vizati, nici nu au inteles despre ce este vorba). Dar legislatia continua sa fie in general stufoasa, greu de aplicat... Se stie de pilda ca, in domeniul constructiilor, fara cunostinte bine precizate de matematica, fizica, rezistenta materialelor etc., practic vorbind, nu se poate face absolut nimic. Cu toate acestea, numarul si complexitatea legilor, euro-normelor, Hotararilor de Guvern si celorlalte regulamente si normative (o simpla privire peste baza legala mentionata in orice memoriu tehnic bine elaborat ne poate edifica), cu obiect de la calculul propriu-zis si pana la toate celelalte aspecte colaterale, dar obligatorii (securitatea muncii, protectia mediului etc.), depaseste semnificativ numarul legilor fizice aplicabile. La randul lor, chiar si numarul normativelor necesare calculului de dimensionare propriu-zis (I7, NTE 001, I18 sau P100) pentru un proiect este uneori depasit de numarul actelor legislative conexe aplicabile proiectului, aspect valabil chiar si daca «desfacem» anumite normative pe domenii si capitole distincte, conform unor editii anterioare necomasate (cum este cazul normativului I7/2011). Asadar, importanta domniei legii, nu mai este demult nici o enigma, nici moft si cu atat mai putin de pus in discutie. Revenind insa la cauzele unor nemultumiri datorate evolutiilor din ultimii ani, s-ar putea totusi constata unele aspecte cel putin contradictorii. Vorbind la obiect, o suita de masuri luate in ultimul timp ar fi trebuit sa contribuie la o mai buna functionare de tip occidental a statului si a societatii, in ansamblul sau. Ma refer doar masurile cu impact direct in constructii, din care cresterea salariilor ar trebui sa fie cea mai importanta; nu atat prin sporirea in sine veniturilor respective, ci prin efectele preconizate (scoaterea unor proiecte din zona gri, coagularea industriei si implicit cresterea calitatii). Este de bun-simt ca masura ar fi trebuit sa se bazeze pe o mai buna conformare a firmelor implicate direct sau indirect si sa fie dublata eventual de surse suplimentare ce s-ar fi dorit a proveni din domeniul energiei si din cel bancar. In caz contrar, fie ar fi fost nevoie de imprumuturi fara sfarsit si fara noima, fie masurile ar fi devenit partial inoperabile. Faptul ca sectoarele energiei si cel bancar au reusit sa-si protejeze interesele este un lucru bun, cel putin pentru ele si cei direct implicati, desi marele public percepe masura ca fiind injusta, pentru ca putine sunt locurile pe Terra in care bancherii ori petrolistii sunt iubiti. Fara sa deviem prea mult, as mai remarca respectul si solidaritatea de altadata fata de energeticieni (din sistemul energetic, ca si ceilalti ocupati in sectorul carbunelui ori petrolului), care au fost inlocuite de o atitudine aproape diametral opusa, in concordanta cu noile raporturi economice si sociale. Din capul locului, mai spinoasa decat problema impozitarii sistemului bancar ramane politica generala de pauperizare a cetateanului obisnuit – nu doar in Romania, ci pretutindeni – prin practicarea unor dobanzi nule sau chiar negative la depozite, fapt care genereaza impiedicarea oricarei economisiri clasice. Practic, orice persoana ajunsa in posesia unei sume de bani este obligata fie sa-i cheltuie imediat, fie sa-i tezaurizeze in aur, periodic in titluri de stat sau in alte obiecte cu valoare cat de cat perena, fie sa-i investeasca – optiune care, dintr-o multime de motive, nu-i la indemana oricui. Cu alte cuvinte pentru omul de rand este practic imposibil sa fie urmata lozinca de alta data a CEC-ului, «azi la CEC un leu depui, maine el va face pui...». Lozinca departe de a fi comunista, pentru ca se bazeaza pe ratiunea conform careia au fost create si acceptate in societate la un moment dat primele institutii bancare, care inca nu erau cuprinse in asa-zisul sistem bancar. Actualmente, cum am mai spus, odata cu crearea acestui sistem, bancile nu si-au pierdut in totalitate rolul lor de creditor-depozitar, insa, comparativ cu business-ul lor actual, speculativ, prin implicarea in fonduri fara acoperire reala (de tip hedge), acest rol pare a fi tot mai nesemnificativ. Mai mult, in Romania, afacerea principala a sistemului bancar vizeaza aproape exclusiv relatia cu statul (prin creditare, vanzare-cumparare de obligatiuni, derulare si control al fluxurilor financiare etc.). Daca se doreste insa cautarea unor solutii functionale, acestea se afla tot la indemana decidentilor politici, doar ca nu a celor de la Bucuresti, ceea ce ne face inca o data sa intelegem importanta unui bun dialog si a unei bune intelegeri a ceea ce inseamna politica economica impusa de CE, care ar trebui rapid reluata dupa depasirea varfului pandemiei. Lucru care, privind anii de dupa aderare, este evident dificil pentru romani, indiferent de formatiunea politica aflata la putere in Palatul Parlamentului si la Palatele Victoria si Cotroceni. Traim totusi o vreme in care cam toate statele lumii au pierderi, deficite masive, acumulate inca dinainte de izbucnirea pandemiei si care s-au agravat ca urmare a actualei crize sanitare, fiind evident ca, dupa finalizarea acestora, pietele financiare vor avea nevoie stringenta de capital, asigurat bineinteles tot pe baza de imprumuturi. La un mod simplu de a percepe problema, constatarea ne poate duce la concluzia unui esec a ceea ce se intelege astazi prin democratie, iar alternativa dupa cum s-a vazut este de nedorit (pentru ca orice suspendare a unor drepturi inseamna de fapt dictatura), reprezentand un motiv in plus pentru coeziunea politica macar a intregii Uniuni Europene”, a concluzionat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.