Premiul Pritzker 2019 pentru cel mai bun arhitect, echivalentul premiului Nobel pentru stiinte, a fost decernat marti, 5 martie a.c., la Chicago (Illinois - SUA) arhitectului japonez Arata Isozaki, dupa cum relateaza agentia spaniola EFE si Le Monde.Astfel, corespondentii din SUA ai Agencia EFE precizeaza ca Tom Pritzker, presedintele Fundatiei Hyatt, care sponsorizeaza prestigiosul premiu de arhitectura Pritzker, l-a desemnat castigator pe Arata Isozaki pentru „o cariera de-a lungul careia nu i-a fost teama de schimbare si a incercat mereu sa puna in practica noi idei”.
Arhitect timp de sase decenii, care practic a creat 100 de cladiri, Arata Isozaki (nascut in 1931, in orasul Ōita - Japonia) a fost recunoscut de juriul prezidat de judecatorul Curtii Supreme din SUA, Stephen Breyer, „pentru cunoasterea aprofundata a istoriei si teoriei arhitecturale, ramanand in acelasi timp apropiat de avangarda”.
Infiintat in 1979, la initiativa Fundatiei Hyatt, sponsorizata de familia Pritzker, o veche familie de antreprenori din Chicago, premiul consta intr-un cec de 100.000 de dolari, un certificat si o medalie de bronz. Premiul se acorda in fiecare an unui arhitect in viata, a carui opera demonstreaza talentul, viziunea si angajamentul si care a adus contributii importante in arhitectura.
„Viata mea a fost marcata de dezastrele celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cand am ajuns la varsta la care puteam sa inteleg lumea, orasul meu natal a fost incendiat, totul era doar ruina, si nu se mai intrevedea nicio arhitectura, nicio cladire, nici chiar un oras. Prima mea experienta in arhitectura a fost vidul de arhitectura. Am inceput sa reflectez la felul in care oamenii si-ar putea reconstrui casele si orasele”, a declarat, intr-un comunicat difuzat de Fundatia Hyatt, Arata Isozaki, in varsta de 87 de ani, care a marturisit ca ii datoreaza acest premiu maestrului sau Kenzo Tange, o figura majora a arhitecturii japoneze, care a avut o influenta considerabila in formarea sa.
„Invatamintele sale m-au determinat sa-mi chestionez identitatea si am vrut sa descopar lumea cu propriii mei ochi, calatorind pe intregul mapamond de cel putin zece ori pana la varsta de 30 de ani. Am observat cum traiesc oamenii in diferite locuri si am vizitat fel de fel de locuri in Japonia, in lumea islamica, in satele din muntii Chinei, in Asia de Sud-Est, in orasele metropola din SUA, in Europa etc. Voiajand si observand, am continuat sa ma intreb ce este arhitectura. Pentru a gasi cea mai potrivita modalitate de a rezolva diversele probleme pe care le-am intampinat, nu ma puteam concentra pe un singur stil. Pentru mine, schimbarea a ajuns sa fie constanta si, paradoxal, tocmai schimbarea a devenit stilul meu”, a mai subliniat Arata Isozaki.
Lucrarile sale notabile includ Biblioteca Prefecturii din Ōita, Japonia, finalizata in 1966; centru MOCA, Los Angeles, finalizat in 1986; Sala de Concerte de la Kyoto, finalizata in 1995; Centrul Cultural Shenzhen, finalizat in 2007 si Turnul Allianz din Milano, definitivat in 2015, impreuna cu partenerul sau, arhitectul italian Andrea Maffei.
„Arata Isozaki este unul dintre primii arhitecti japonezi care au construit in afara granitelor Japoniei, intr-o perioada in care civilizatiile occidentale au influentat masiv Orientul, facand ca arhitectura sa sa fie cu adevarat recunoscuta pe plan international. Intr-o lume globala, arhitectura are nevoie de o comunicare globala”, a subliniat, la randul sau, Tom Pritzker, la anuntarea laureatului premiului pe anul 2019, care se va decerna intr-o ceremonie ce va avea loc la Palatul Versailles, in Paris (Franta), in luna mai a.c.
Arata Isozaki este al 46-lea laureat al premiului Pritzker (dupa ce in 2018 distinctia a fost acordata profesorului arhitect Balkrishna Doshi, din India) si al optulea arhitect din Japonia care a primit acest premiu. Ceilalti arhitecti prin intermediul carora Japonia a fost onorata cu premiul Pritzker sunt Kenzo Tange (1987), Fumihiko Maki (1993), Tadao Ando (1995), Kazuyo Sejima si Ryue Nishizawa (ambii, in 2010), Toyo Ito (2013) si Shigeru Ban (2014).
