Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a fost insotita de speranta progresului si a prosperitatii. Parcursul european al Romaniei s-a reflectat in cresterea PIB pe locuitor fata de media Uniunii Europene de la 39,3% in 2006 la 58,2% in 2016, ceea ce ne indreptateste sa consideram ca procesul de convergenta reala a economiei romanesti in cadrul Uniunii a fost, si este ȋnca, o poveste de succes. Cresterea nivelului de trai a fost evidenta, chiar daca nu s-a manifestat atat de rapid pe cat ne-am fi dorit.Vrem sa crestem mai repede si este normal. Trebuie sa ne dorim ȋnsa o crestere sustenabila, sanatoasa, care sa nu determine acumularea de riscuri, dezechilibre, tensiuni si dureroase, dar inevitabile, corectii ȋn viitor. Pentru aceasta este nevoie sa ne orientam spre o crestere calitativa si nu doar cantitativa, care sa determine inclusiv o convergenta a structurilor de productie si a dotarii cu infrastructura, nu doar a veniturilor. Acest deziderat ar presupune o crestere a inzestrarii cu factori de productie si ma refer aici in primul rand la factorul „capital”, alaturi de “forta de munca”, dar si la eficienta utilizarii acestora, respectiv la “productivitate”. Accentul se pune deci pe marirea potentialului nostru de crestere, ceea ce noi economistii numim „PIB potential”, o variabila neobservabila, dar extrem de importanta a economiei.
In cazul Romaniei migratia si celelalte probleme de pe piata muncii dintre care as mai remarca o rata ridicata a persoanelor inactive din punct de vedere economic, neconcordantele dintre pregatirea fortei de munca si cerintele angajatorilor, dar si mobilitatea interna inca scazuta au erodat puternic contributia factorului „munca”. La randul sau, productivitatea este puternic dependenta de inovatie si de noile tehnologii, care presupun cheltuieli substantiale, deci investitii.
Aceste motive ne indreptatesc sa apreciem ca, pe termen mediu cel putin, factorul „capital” ramane determinant pentru cresterea potentialului economic. La randul sau, factorul „capital” depinde in mare masura de atragerea de investitii: investitii straine directe si de portofoliu, transferuri ale celor plecati la munca in strainatate, investitii interne - private si publice. Aici ajungem la fondul problemei: ȋntrucat acumularile interne sunt limitate de nivelul de dezvoltare, investitiile interne depind ȋn buna masura de transferurile din strainatate negeneratoare de datorie. In cazul nostru, acestea sunt reprezentate ȋn principal de fondurile europene. Accesul la fondurile europene reprezinta o sansa extrem de importanta oferita firmelor autohtone pentru a depasi problemele asociate nivelului relativ redus al capitalului de care dispun si de a crea premise pentru acumulari viitoare.
In perioada 2007-2017, Romania a beneficiat de fonduri europene primite de la bugetul UE in valoare de aproximativ 45,7 miliarde euro, reprezentand anual in medie 2,8% din PIB. Din aceasta suma, 37,1 miliarde euro au reprezentat fonduri primite de la bugetul UE, aferente cadrului financiar multianual 2007-2013, restul de 8,6 miliarde euro fiind primite in actualul cadru financiar multianual, respectiv 2014-2020.
Ca valoare neta, daca luam in considerare si contributia Romaniei la bugetul UE, intrarile de fonduri europene au fost de 30,4 miliarde euro, respectiv 1,8% din PIB in medie pe an. Pentru Romania, fondurile europene reprezinta nu numai sansa pentru modernizare, dar si pentru crearea infrastructurii atat de necesare. Sunt convins ca absorbtia de fonduri europene ar trebui sa fie sistematic tintita pentru marile proiecte de dezvoltare, prioritizate ȋn asa fel ȋncat sa sprijine cresterea economica durabila.
Investitiile in infrastructura au nu numai un rol economic, ci si unul social, politic, national, prin reducerea decalajelor intre regiuni. Romania are cea mai mare inegalitate a veniturilor din UE si cea mai mare disparitate inter-regionala. Chiar Comisia Europeana a remarcat faptul ca decalajele dintre zonele de dezvoltare ale Romaniei s-au adancit in timp, conducand la aparitia unor poli de competitivitate regionala, concomitent cu cronicizarea saraciei in unele zone. Din pacate, lipsa infrastructurii care sa interconecteze provinciile istorice actioneaza in sensul permanentizarii acestor decalaje. Aceasta problema tinde sa devina o preocupare chiar pentru securitatea nationala.
In perioada 2007-2016, fondurile structurale si de investitii au reprezentat in medie aproximativ 27% din totalul investitiilor administratiei publice. Potrivit estimarilor Fondului Monetar International , efectul cumulat al atragerii de fonduri europene structurale si de investitii asupra cresterii PIB pentru perioada 2007-2016 s-a situat intre 1,2 pp si 1,6 pp din PIB, iar o rata de absorbtie a acestor fonduri de 95% in actualul cadru financiar multianual ar conduce la o rata de crestere a PIB potential in 2022 mai ridicata cu aproximativ 1,7 puncte procentuale - adica un PIB potential in jurul valorii de 5% anual.
In octombrie, anul trecut, am avut onoarea de a-l avea ca oaspete la BNR pe dl. Gunther Oettinger, Comisar European pentru Buget si Resurse Umane, care a participat la conferinta cu tema "10 ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana". Domnia sa spunea atunci ca: „Romania a profitat de fondurile europene puse la dispozitie de UE pentru infrastructura, a absorbit multe fonduri, dar nu suficiente, comparativ cu necesarul sau ori cu performantele statelor vecine.”
Din perspectiva macroeconomica, atragerea fondurilor europene reprezinta o formula dezirabila pentru finantarea deficitului de cont curent, influentand astfel stabilitatea intregii economii, a sistemului financiar bancar, a cursului de schimb. O importanta sporita o reprezinta faptul ca aceste fonduri nerambursabile sunt o sursa de finantare a deficitului de cont curent care nu genereaza datorie, actionand pe doua canale:
- Pe de o parte, contribuie la restrangerea deficitului de cont curent prin intermediul intrarilor din balanta veniturilor. Va reamintesc faptul ca, in perioada 2007-2017, Romania a inregistrat in medie un deficit de cont curent de 4,7% din PIB. In lipsa fondurilor europene, valoare medie a deficitului de cont curent ar fi fost probabil in jur de 6,3% din PIB. Implicit si necesarul de finantare ar fi fost mai ridicat.
- Pe de alta parte, transferurile de capital adresate economiei nationale, preponderent fonduri structurale si de investitii, finanteaza in mod direct deficitul. In perioada 2007-2017, finantarea deficitului de cont curent a fost in medie acoperita de fonduri structurale si de investitii in valoare de 1,3% din PIB nominal. Lipsa acestor fonduri, ar fi fost necesara identificarea unor surse alternative de finantare si cresterea datoriei externe. Experienta cadrului financiar multianual anterior ne-a aratat ca exista o curba de invatare in procesul de absorbtie a fondurilor europene. Din acest punct de vedere, sunt premise sa credem ca, pentru actualul cadru financiar multianual 2014-2020, absorbtia fondurilor europene va accelera anul acesta.
As remarca aici o provocare suplimentara careia trebuie sa-i facem fata pe termen mediu, si ma refer aici la faptul ca Uniunea Europeana va traversa o perioada de ample transformari, unele determinate de iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeana. Aceste transformari se vor reflecta in mod sigur si in arhitectura bugetara europeana, generand incertitudini cu privire la viitorul fondurilor structurale si de coeziune. De aceea este important pentru Romania sa se mobilizeze si sa urgenteze eforturile de atragere a fondurilor europene in actualul cadru financiar multianual.
Investitiile din fonduri europene prezinta si alte avantaje. Sunt ieftine, deoarece partea de cofinantare interna este de doar 15% din valoarea proiectelor si ajuta la capitalizarea firmelor, ceea ce le face bancabile. Reversul medaliei este legat de faptul ca sunt mari consumatoare de timp, datorita cadrului de reglementare si a regulilor relativ complicate. O simplificare a regulilor ce guverneaza procesul de atragere a fondurilor Europene la nivel national, ar dinamiza accesul la acest tip de finantare. Dincolo de aceste aspecte, proiectul european nu se limiteaza la absorbtia fondurilor europene. Ceea ce ne uneste sunt, in primul rand, valorile europene. Fondurile structurale si de coeziune sunt doar instrumentele cu care incercam sa atingem, sa pastram si sa dezvoltam aceste valori si deziderate comune.
Avem nevoie de fonduri europene pentru finalizarea reformelor structurale, dintre care unele se refera inca la asigurarea infrastructurii de baza sau la dezvoltarea resurselor umane, iar altele la saltul tehnologic necesar pentru recuperarea decalajelor fata de tarile din zona euro. Dar inainte de toate avem nevoie de continuitatea proiectului european.
