Anul 2019 incepe fara programe si strategii nationale, fara implicarea si angajarea statului cu mijloace financiare in programe de constructii sociale, educative, de dezvoltare urbana sau rurala. Se contureaza un nou an dificil pentru sectorul de constructii si, implicit, pentru cel de arhitectura, acestea ramanand dependente de initiative si bugete private. Potrivit opiniei arh. Ileana Tureanu, presedinta Uniunii Arhitectilor din Romania, in pofida tuturor dificultatilor, exista, insa, in pregatire, proiecte si initiative interesante, pe care mizeaza intreaga piata de constructii, inclusiv cei peste 2.500 de arhitecti membri ai UAR.Organizatia are ca scop promovarea arhitecturii si urbanismului ca domenii ale culturii, protejarea patrimoniului construit si a peisajului. UAR este o asociatie profesionala de creatori, apolitica, independenta, cu personalitate juridica, de drept privat fara scop lucrativ, care desfasoara o activitate de utilitate publica pe durata nelimitata, dispunand de buget si patrimoniu proprii.
Interviu cu Ileana Tureanu, presedintele UAR, spoecialist cu o experienta de 46 de ani de arhitectura, in diverse companii si institute de proiectare. Din anul 1991 este expert in Comisia Nationala pentru Amenajarea Teritoriului, iar in perioada 2001-2005 a ocupat functia de secretar de stat pentru problemele amenajarii teritoriului, urbanism si mari proiecte in cadrul Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.
- Care au fost reperele anului 2018 pentru arhitectura romaneasca si pentru UAR?
- Pentru UAR, anul 2018 a fost special datorita Bienalei Nationale de Arhitectura, care a dovedit ca - in pofida unui context neprielnic - exista o forta colosala de creatie in Romania, o imensa energie a tinerilor arhitecti, implicare si initiativa si ca dispunem de o resursa umana pe care nu avem voie s-o ignoram.
Fata de tineri avem obligatii!
Bienala Nationala de Arhitectura - ajunsa la editia a XIII-a, cu titlul "100 de ani de Arhitectura in Romania" -, a fost o editie istorica nu numai prin festivismul momentului, ci si prin amploarea participarii. Desfasurarea Bienalei in intreaga tara, a fost cea mai ampla si cea mai disputata editie, cu cea mai larga si cea mai tanara participare, o editie cu proiecte ingenioase, care a dovedit ca arhitectura de valoare se face in toate colturile tarii. Bienala Nationala de Arhitectura a aratat ca avem o tanara generatie de arhitecti talentati, implicati, disponibili si entuziasti, ca stafeta a fost preluata.
Anul 2018 a fost un reper istoric pentru ca s-a incheiat, pentru mai multe state europene, un ciclu de 100 de ani de conturare a identitatii nationale. Fiecare dintre aceste state a sarbatorit dupa ambitiile proprii!
Acum suntem la inceputul unui nou ciclu.
La nivel european, 2018 a fost Anul Patrimoniului Construit. Pe noi ne-a surprins fara un program national de salvare, recuperare si consolidare a monumentelor, cu Cazinoul din Constanta uitat pe „Lista celor 7 cele mai periclitate monumente europene” si cu cea mai faimoasa si graitoare cula munteneasca, Cula Greceanu, pe lista de vanzari ale agentiilor imobiliare.
2018 a fost anul lipsit de programe si strategii nationale.
Norocul a venit din partea initiativelor particulare.
- Cum caracterizati piata de arhitectura, in acest moment?
- Piata romaneasca de arhitectura ramane, din pacate, o piata a hazardului, a initiativelor razlete, a jocului intamplarii. Este o situatie similara sportului romanesc. Nu avem baza, nu avem coerenta, avem talente izolate si crize de entuziasm.
Si lipsa de continuitate, lipsa de coerenta si imprevizibilitate.
Ca regula generala, forta arhitecturii este data de constructia de masa. In acel context apar constructiile-eveniment, cladirile de referinta, „reperele”.
Noi nu discutam decat despre exceptii, pentru ca nu avem programe nationale care sa mobilizeze si sa stimuleze forta creatoare, schimburile de idei, inovatia, interpretarile noi. Marile programe se pregatesc, nu apar peste noapte. Nu vad si nu simt o asemenea preocupare. Fiecare investitie de stat, din pacate, pare sa fie rodul intamplarii, improvizatiei si repezelii. Acest lucru se simte in fiecare domeniu de constructii: restaurari, locuinte, infrastructura.
- Ce solutii vedeti la aceste probleme? Sunt tendinte pe plan international ce ar putea servi drept modele?
- Exista pe piata internationala de arhitectura cateva programe-forta care mi-ar placea sa preocupe si sa mobilizeze si forta creatoare a arhitectilor romani.
Unele dintre acestea sunt obligatii nationale si ma gandesc, in primul rand, la cladirile culturale, prin care fiecare natiune isi defineste identitatea, traditiile, radacinile, aspiratiile, particularitatile. Este vorba despre muzee, complexe culturale, filarmonici, opere, biblioteci. Este modalitatea de a rezista, prin cultura, tavalugului globalizant. Din Taiwan pana in Polonia, programele culturale nationale strategice se transforma in repere arhitecturale.
In al doilea rand, exista si obligatia lansarii unor programe de maxima urgenta, in contextul schimbarilor climatice, marea problema a timpului nostru. Mai sunt 12 ani in care omenirea trebuie sa limiteze incalzirea globala la 1,5 grade sau sa se confrunte cu stihiile naturii, seceta, inundatiile, saracia extrema etc. Exista o mobilizare mondiala in materie de arhitectura si energie. Daca recunoastem aceste realitati, daca recunoastem ca nu avem de ales, de ce nu ne implicam, de ce nu miscam nimic? La nivel national, nu la cel al initiativei private.
Industria constructiilor este una dintre cauzele majore ale incalzirii globale. Nu mai este suficient sa vizam reducerea consumului energetic al cladirilor existente. Arhitectii nu pot sa-si asume singuri responsabilitatea pentru "rezolvarea" schimbarilor climatice, dar statul are parghiile sa o faca si arhitectii au un rol important de jucat, prin profesionalismul, entuziasmul, ingeniozitatea si generozitatea tineretii. Dar nu le cere nimeni acest lucru. Nu le cere nimeni sprijinul. Nu-i mobilizeaza nimeni si nimic. Asta este problema!
Noi am introdus in Bienala sectiunea "Arhitectura verde", cu asteptari bine temperate. Spre surpriza noastra, am avut participanti tineri cu realizari remarcabile in diferite colturi ale tarii. A fost vorba despre initiative si realizari private. Exista potential, exista dorinta, dar ele se risipesc sau emigreaza in lipsa unei mobilizari la nivel de stat. Numai strategiile nationale pot sustine un asemenea demers, un asemenea efort, aceasta schimbare de paradigma.
In al treilea rand, vreau sa stiti ca arhitectii consacrati de astazi s-au lansat si afirmat cu ocazia concursurilor de arhitectura organizate pentru obiectivele care urmau sa fie realizate, fie ca era vorba de concursuri de urbanism, de arhitectura sau de idei. Ei bine, concursurile de arhitectura au disparut din viata noastra publica. Locul lor a fost luat de proceduri de achizitii, in cea mai mare parte neadaptate profilului nostru de activitate, in care creatia a fost inlocuita cu devize si tabele de preturi. Nu este de mirare ca de cele mai multe ori, antreprenorii iau cate un arhitect in echipa ca sa-si asigure "procedura" si cu asta aportul nostru a luat sfarsit.
Arhitectura este creatie si sansa talentului este concursul. Concursul este sansa celor buni, este ocazia afirmarii unor nume noi, este alternativa la plecarea tinerilor arhitecti din tara. Dar atentie, concursurile pe care le castiga cel mai bun si lucrul acesta este evident si adevarat. Asta presupune si jurii competente si obiective!
Tot ce am enumerat mai sus nu slujeste numai profesiunea de arhitect, ci apara interesul national.
- In ce actiuni este implicata Uniunea si ce proiecte are stabilite pentru anul 2019?
- Anul 2019 este o perioada de acumulari. Pregatim prezenta romaneasca la Bienala de Arhitectura de la Venetia 2020. Avem un amplu program de sporire si valorificare a arhivelor, marea noastra avutie, si vom continua publicarea lucrarilor din seria Recuperarea Reperelor, cu lucrari inedite ale si despre marii arhitecti ai secolului XX. Avem manifestari dedicate salvarii monumentelor emblematice ale arhitecturii nationale, cum sunt CULELE, creatorilor arhitecturii moderne de la noi, adica Henrietta Delavrancea si Horia Creanga, unor importanti arhitecti interbelici precum Marcel Maller, mostenirii arhitecturale a arhitectului Nicolae Porumbescu - o prezenta inedita si foarte personala in arhitectura, Tiberiu Ricci - creator al cladirilor dedicate Radioului si Televiziunii, Solari Grimberg - coordonator al unor statiuni ale Litoralului romanesc, aportul femeilor din arhitectura romaneasca etc.
Alaturi de punerea in circulatie a valorilor patrimoniale, avem obligatia afirmarii excelentei in creatia contemporana de arhitectura. Bienala a fost marea noastra sansa de a-i descoperi pe tinerii talentati din tara. Acum, ca i-am cunoscut, suntem obligati sa-i facem cunoscuti, sa le dam sanse si speranta de a se putea realiza in tara. Avem preocuparea permanenta de a descoperi excelenta in orice colt de tara s-ar afla. Pentru tineri dorim sa lansam concursul de arhitectura on-line Dorin Stefan, conceput de acest arhitect emblematic pentru breasla. In luna mai, organizam o ampla deplasare documentara la Baia Mare si in Maramures, unde restaurarea Coloniei Pictorilor este un adevarat eveniment de arhitectura. In august, Zilele Culturii Arhitecturale de la Uzina de Apa din Suceava sunt, in fiecare an, evenimentul verii.
Dorim sa ne facem simtita prezenta si pe plan international si avem in pregatire mai multe evenimente care vor prezenta figurile clasice de marca din arhitectura dar si creatia celor tineri.
Dincolo de actiuni si evenimente culturale, publicatii si expozitii, datoria noastra este sa asiguram pe cei tineri ca exista un viitor al arhitecturii in Romania, ca gloria trecutului nu garanteaza dar alimenteaza calitatea profesiunii noastre. Si trebuie sa dovedim tuturor ca arhitectura romaneasca se afla pe maini bune, ca stafeta a fost preluata de o generatie tanara, talentata, implicata, capabila.
