Industria de constructii din Romania este departe de a fi perfecta pentru ca mediul academic sa formeze profesionisti adaptati cerintelor ei. In conditiile actuale, mediul academic nu trebuie sa se muleze perfect pe asteptarilor pietei, care doreste arhitecti docili, care sa maximizeze profitul dezvoltatorilor si sa fie, daca se poate, foarte ieftini, foarte rapizi si foarte buni inca din momentul in care devin absolventi cu experienta zero in practica, spune conf. univ. dr. arh. Serban Tiganas, decanul Facultatii de Arhitectura si Urbanism din cadrul Universitatii Tehnice Cluj-Napoca si specialist cu o experienta de aproape 35 de ani in domeniul arhitecturii si proiectarii. "Daca ne uitam la calitatea mediului construit in Romania, invatamantul ar trebui sa produca altfel de arhitecti. Si asta incercam de fapt, sa combinam ceea ce insemna practica actuala a profesiei de arhitect cu ceea ce ar trebui sa fie noul rol al arhitectului, care sa participe sau chiar sa produca schimbarea de paradigma necesara pentru un mediu construit sustenabil", explica arhitectul.
Facultatea de Arhitectura si Urbanism a fost fondata la Cluj in anul 1970 si atrage continuu studenti dornici sa mearga pe acest drum, asumandu-si misiunea de a forma absolventi pregatiti pentru a practica responsabil profesia de arhitect. Institutia se asociaza aspiratiilor universale de a indeplini Obiectivele Dezvoltarii Sustenabile exprimate de Organizatia Natiunilor Unite si urmareste transpunerea in programele educationale a punctelor esentiale formulate prin Carta pentru Educatia pentru Arhitectura UIA-UNESCO, care stau la baza definirii competentelor profesiei de arhitect in Uniunea Europeana si in lume.
Interviu cu Conf. univ. dr. arh. Serban Tiganas (59 de ani), decanul Facultatatii de Arhitectura si Urbanism din cadrul Universitatii Tehnice Cluj-Napoca.
- Cum caracterizati, pe scurt, invatamantul superior din domeniul arhitecturii si urbanismului din Romania? Este acesta adaptat cererii de pe piata de munca, in forma actuala?
- Intrebarea e foarte pertinenta si trebuie pusa si repusa in continuu, dar din pacate acest lucru nu se intampla la nivelul ministerial, insa se intampla in plan local. Trebuie sa va marturisesc faptul ca liderii facultatilor de arhitectura din Romania, impreuna cu Ordinul Arhitectilor din Romania, tin legatura si discuta aceste probleme destul de sistematic, in ultimii ani. Invatamantul superior de arhitectura si urbanism este dinamic, sesizeaza problemele actuale majore cu care se confrunta mediul construit in general si in particular la noi si cred ca pot afirma fara sa gresesc ca reactioneaza. Ceea ce este insa problematic e ca libertatea de manevra oferita de legea educatiei si mai ales de ARACIS, agentia care se ocupa cu acreditarea si a setat standardele de calitate, este prea mica. Aceste standarde trebuie adaptate la prezent, au ramas in mod cert undeva in urma si limiteaza posibilitatile de a avea un invatamant mai agil. Este una din concluziile adoptate unanim de catre liderii facultatilor de arhitectura din Romania la una dintre ultimele intalniri avute. Discutia despre cererea de pe piata de munca este mai complexa. Ea trebuie sa aiba in vedere o piata care este departe de a fi perfecta din punct de vedere a ceea ce livreaza, adica proiecte care sa stea la baza realizarii unei arhitecturi contemporane de buna calitate in medie si exceptionala acolo unde asteptarile publice sunt foarte inalte. Aceasta insemna ca in mediul academic nu trebuie sa ne mulam perfect pe asteptarile pietei, care doreste arhitecti docili care sa maximizeze profitul dezvoltatorilor si sa fie, daca se poate, foarte ieftini, foarte rapizi si foarte buni inca din momentul in care devin absolventi cu experienta zero in practica. Daca ne uitam la calitatea mediului construit in Romania ar trebui sa ne spunem ca invatamantul ar trebui sa produca altfel de arhitecti. Si asta incercam de fapt, sa combinam ceea ce insemna practica actuala a profesiei de arhitect cu ceea ce ar trebui sa fie noul rol al arhitectului, care sa participe sau chiar sa produca schimbarea de paradigma necesara pentru un mediu construit sustenabil.
- Ce credeti ca ar trebui schimbat pentru imbunatatirea sistemului?
- Aici sunt foarte multe de spus. Trebuie schimbat invatamantul preuniversitar si educatia tinerilor in aceasta tara, lucru pe care il stie toata lumea si nu prea reuseste sa il faca nimeni. Trebuie sa ne dedicam si noi, cei care lucram in universitati, cu mult mai multa energie pentru implementarea schimbarii. Trebuie sa fim mult mai conectati international, mult mai mobili si sa abandonam, multi dintre noi, prioritatea intereselor personale, foarte prezente in mediul academic.
- Care este interesul studentilor pentru UTCN - Facultatea de Arhitectura si Urbanism? Se ocupa locurile rezervate anual in cadrul acestei specialitati?
- Trebuie sa spun ca pana acum nu am avut niciodata probleme in ocuparea numarului de locuri prin competitie. Din pacate, la celelalte facultati din universitate se manifesta deja efectele unei demografii in scadere serioasa la nivelul populatiei absolventilor de liceu cu bacalaureat. Un lucru interesant pentru noi e faptul ca avem o majoritate absoluta de studenti care nu sunt localnici si provin din toata tara, nu numai din judetele apropiate. Avem si un numar constant de studenti internationali. Revenind la interes, exista o anumita diminuare a interesului pe care o resimtim discutand chiar cu studentii nostri. Tinerii de astazi sunt extrem de atenti la mai multe aspecte care compun perceptia despre o facultate sau o profesie. Cat de dificila este admiterea, cat de dificil este parcursul studiilor, cat dureaza si ce sanse are absolventul sa primeasca o slujba buna. Trebuie sa recunosc ca cele mai multe dintre intrebari nu au cele mai atragatoare raspunsuri din partea facultatii de arhitectura. Totusi, mirajul indreptatit al profesiei de arhitect nu s-a stins la generatiile noi. Tinerii simt ca exista un potential foarte mare de a schimba lumea prin arhitectura.
- In ce activitati practice implicati studentii Facultatii de Arhitectura si Urbanism? La cate zile de practica/ an are acces un student?
- Practica este o disciplina obligatorie pentru studenti, prezenta in planurile de invatamant pentru toti anii de studii. In fiecare din anii 1 - 5 exista doua saptamani de practica pentru studenti, cu programe diverse, fie oferite de facultate prin atelierele de proiectare, fie oferite de parteneri care organizeaza tabere, ateliere, cursuri sau alte experiente foarte benefice pentru diferite laturi ale formarii complexe a arhitectului. Pe langa acestea, studentii aplica pentru mobilitati de plasament, in anii mari, la birouri de arhitectura din tarile Uniunii Europene unde avem conventii de parteneriate Erasmus, in special. Pentru aceste stagii de practica la care participa circa 20% dintre studentii nostri, se ofera burse, astfel incat birourile care ii primesc pentru circa 3-4 luni sa nu aiba nicio cheltuiala in acest sens. Mai mult, odata ajunsi in anul 6, studentii au de facut o practica de 10 saptamani, in semestrul intai, la birouri de arhitectura, pentru care avem parteneriate cu Ordinul Arhitectilor din Romania. Companiile primesc studentii foarte bine, in general, dar practica se poate desfasura pentru multi si in administratii publice si pe santiere de constructii, restaurare sau arheologice. Obligatia asigurarii conditiilor apartine celor care ii primesc in practica si, de cele mai multe ori, acestia sunt foarte generosi si experientele sunt relevante. Mai avem cercuri studentesti pe parcursul semestrelor, in timp ce practica se deruleaza de regula in vacante, sau perioade special dedicate.
- Ce procent aproximativ dintre absolventii Facultatii de Arhitectura si Urbanism ajung sa profeseze in acest domeniu, din cunostintele dvs.? Ce considerati ca este necesar a se intreprinde pentru a atrage forta de munca specializata in structurile administrative locale si judetene?
- OAR (ordinul arhitectilor) monitorizeaza absorbtia absolventilor de arhitectura in piata muncii. Avem studii in acest sens. Procentul celor care devin stagiari si mai apoi promoveaza examenul pentru dreptul de semnatura este unul mare. Mai mult, domeniul arhitecturii este unul generos, care nu se refera doar la a proiecta cladiri noi, cum ar putea crede unii si deci un tanar arhitect are optiuni multiple de angajare dupa absolvire. Confratii mei stiu foarte bine cat de greu e sa angajezi arhitecti, mai ales in localitatile in care nu exista facultati de profil. La a doua parte a intrebarii, relativ la atragerea de arhitecti in administratiile publice, tocmai am raspuns printr-un text dedicat acestui subiect, intr-o alta revista. M-am referit la un studiu statistic al OAR, realizat cu profesionisti ai sondajelor de opinie. Din acesta a rezultat ca principala retinere pe care o au arhitectii pentru a face o cariera in administratiile publice locale vine de la neincrederea in factorii politici, care influenteaza deciziile profesionistilor reducandu-le libertatea de exprimare a propriilor viziuni si opinii. Ce ar putea face guvernul? Ar trebui sa caute solutii pentru garantarea independentei profesionale a specialistilor cheie din administratii, printre care arhitectii sefi si inspectorii de specialitate sunt foarte importanti.
- Cum se adapteaza structura de invatamant superior modificarilor cerute de piata: de pilda, schimbarile dese si oarecum ciclice de investitii intre nevoia de a construi si de a reabilita, orientarea catre digitalizare (cu instrumentele aferente) si sustenabilitate (materiale noi si punerea in opera a acestora)?
- Astazi nu as vorbi de piata ca si cum ar fi mediul care dicteaza evolutia sectorului constructiilor. A aparut ceva mult mai puternic, care preceda piata si incearca sa o influenteze. Este vorba de nevoia imperioasa de schimbare profunda de paradigma in construire. Este vorba despre modul in care piata este influentata eficient sa renunte la construirea nesustenabila, la epuizarea resurselor de teren si de materiale si la construirea doar pentru profit sau in detrimentul patrimoniului istoric. Aceste principii au fost adoptate de universitati si se studiaza intens la arhitectura. Absolventii nostri trebuie sa participe la schimbarea pietei si nu la perpetuarea acelorasi greseli, sub imperiul unui context ultraliberal. Construirea sustenabila si reabilitarea profunda sunt teme care se abordeaza in facultate in paralel, indiferent de ciclurile pietei. Formarea arhitectilor este pe termen lung, nu pentru un sezon proxim. Despre digitalizare, pot sa va spun ca este cea mai mica problema, pentru ca studentii la arhitectura sunt extrem de avansati in utilizarea instrumentelor digitale in proiectele lor. Cred ca arhitectura este una dintre cele mai digitalizate profesii prin modul in care se practica si asta si datorita absolventilor care au competente avansate inca de la inceputul carierei. Cu materialele si tehnologiile discutia e mai complicata, ea incepe in facultate, dar trebuie sa se continue in practica, in concret. Aceasta se intampla in stagiatura pentru tinerii arhitecti, in medii diferite. In birourile unde exista o cultura a proiectarii avansata, tinerii au sansa sa se familiarizeze si sa adopte materiale si sisteme avansate. Acolo insa unde nu exista aceasta orientare, nu o au, din pacate. Facultatea nu poate face prea mult pentru cei care nu doresc sau nu pot sa avanseze fiind captivi in zona pe care eu o numesc ca fiind vulgara, a pietei.
- Ce reprezinta pentru viitorii arhitecti Noul Bauhaus European? Aveti o strategie de promovare a acestui concept in cadrul Facultatii?
- Facultatea de arhitectura e preocupata de principiile reunite sub titlul de Nou Bauhaus European dinainte ca acesta sa fi fost promovat politic. De fapt, nici macar nu vorbim de ceva nou, sintagma sugerand o reintoarcere la un spiritul unui moment de apogeu al elanului modernist, in perioada interbelica, prin uluitoarea scoala Bauhaus. E ca un indemn la progres prin referinta la ceea ce se intampla acum o suta de ani, cu o intensitate extraordinara, dar care a fost spulberata de al doilea razboi mondial si tot ce a urmat dupa. Putem discuta mult despre principiile actuale, dar eu as indrepta atentia spre conceptele adoptate la ONU, cu aceeasi sorginte, dar exprimate altfel, sub genericul celor 17 obiective ale dezvoltarii durabile. Acolo este sintetizata intreaga dorinta si nevoie a umanitatii sa supravietuiasca inteligent prin eforturi serioase, concret directionate. Noi invatam studentii aceste principii, urmeaza ca ei sa le ramana fideli atunci cand se intalnesc cu contextele care le franeaza. Aici nu mai este educatie, este constiinta profesionala, etica si valori superioare. Ele se transmit, dar modul in care sunt primite si pastrate depinde si de receptori, deci de tinerii insisi si valorile lor sedimentate.
- Care sunt principalele dificultati pe care le intampinati in activitatea de invatamant de specialitate? Ce solutii ar fi pentru rezolvarea acestora?
- Dificultatile sunt, pe de o parte, cele ale sistemului educational din Romania, in care ne includem si pe noi profesorii, cunoscute, iar pe de alta, din partea celor cu care lucram, pe care trebuie sa ii formam, pe care trebuie sa le cunoastem mai bine. In prezent s-au dezvoltat tehnici de cercetare a opiniilor, perceptiilor si tendintelor celor care sunt potentialii studenti si ale celor care au parcurs formarea. Acestea sunt extrem de importante si ar trebui sa le cunoastem si sa tinem cont de ele. Invatamantul universitar trebuie sa aiba strategii de marketing mai profunde, care sa nu se bazeze doar pe a atrage, uneori cu orice pret, tinerii pentru a ocupa toate locurile bugetate de minister. Discutia pe acest subiect ar trebui sa fie mai lunga, dar eu o mentionez doar acum si aici. In alt plan, scolile si universitatile ar trebui sa fie cele mai avansate constructii, cea mai buna arhitectura, care sa ne formeze si modeleze pe toti pentru a ne dori un mediu construit de calitate. Aici ne ciocnim de un patrimoniu de multe ori obosit, chiar daca e populat de computere si aparate de proiectie sau chiar roboti care ne ajuta in diferite moduri. Mediul in care invatam este fundamental. Orele didactice din universitate ar trebui sa se imbine mult mai mult cu cele de studiu individual si sa faca studentul sa nu mai simta o limita intre am fost la curs sau nu am fost, ceea ce in limbajul nostru scolaresc se numeste "chiulit". Ceea ce este cu adevarat fascinant in universitate e ca toate aceste bariere si dificultati pot fi depasite si sunt depasite atunci cand profesorii au vocatie si pasiune si cand studentii le confirma eforturile prin interesul lor.