Autoritatile romane continua sa adopte masuri, ca raspuns la evolutia imprevizibila a pandemiei de COVID-19, cu scopul de a oferi contribuabililor parghiile necesare pentru a preintampina acumularea de noi datorii la bugetul de stat sau pentru a temporiza plata datoriilor scadente. In acest context a fost adoptata Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 19/2021, care instituie o noua amnistie fiscala, bine-venita pentru multi contribuabili afectati din punct de vedere financiar de criza generata de pandemie. Insa nici de data aceasta autoritatile nu au reusit sa elaboreze un act normativ suficient de clar, astfel incat sa poata fi aplicat in practica fara intrebari suplimentare.Seria recenta a amnistiilor fiscale a fost deschisa de OG nr. 6/2019 si continuata cu OUG nr. 69/2020, iar acum a aparut cea de-a treia ordonanta pe aceasta tema, in mai putin de doi ani. In linii mari, noul act normativ vizeaza prelungirea termenelor pana la care contribuabilii pot intreprinde demersurile necesare pentru a beneficia de facilitatile instituite anterior, insa contine si o noua varianta de amnistie fiscala, care poate avea implicatii practice deosebite.
Extinderea perioadei in care debitorul poate solicita restructurarea obligatiilor bugetare
Restructurarea a fost prevazuta, initial, de Ordonanta Guvernului privind instituirea unor facilitati fiscale nr. 6/2019 si vizeaza posibilitatea contribuabililor de a beneficia de esalonari la plata, anularea unor accesorii sau chiar a unei cote de maximum 50% din principal pentru anumite obligatii restante la data de 31 decembrie 2020.
Prin noua ordonanta s-a decis atat extinderea perioadei in care debitorul poate sa depuna notificarea pentru a beneficia de aceasta facilitate, respectiv pana la data de 30 septembrie 2021, cat si prorogarea termenului maxim in care acesta poate transmite organului fiscal competent solicitarea de restructurare, impreuna cu planul de restructurare si testul creditorului privat prudent, respectiv pana la data de 31 ianuarie 2022.
Totusi, dincolo de generozitatea noilor termene, sunt doua aspecte la care contribuabilii trebuie sa fie atenti. Cei care au depus deja notificarea privind intentia de a beneficia de restructurare pana la 29 martie 2021 sunt obligati sa depuna cererea de restructurare pana la 30 iunie 2021, pentru a evita inceperea sau continuarea executarii silite. Depunerea unei noi notificari, inainte sau dupa 30 iunie 2021, nu atrage dupa sine suspendarea executarii silite (doar depunerea solicitarii de restructurare are acest efect). Al doilea aspect la care debitorii trebuie sa fie atenti este ca cei care depun notificarea privind intentia de a beneficia de restructurare dupa data de 29 martie 2021 sunt obligati sa depuna cererea de restructurare in termen de sase luni de la depunerea notificarii, pentru a evita executarea silita.
Cele doua precizari de mai sus pot genera confuzii, din cauza faptului ca sunt tratate de sine statator in cadrul OUG 19/2021, si nu ca o modificare expresa a OG 6/2019. Practic, in lipsa coroborarii celor doua acte normative, exista riscul ca un contribuabil sa fie executat silit doar pentru ca nu a fost atent la o serie de clarificari care influenteaza in mod direct OG 6/2019, dar nu se regasesc in acest act normativ.
Rambursarea TVA cu control ulterior
Pentru a contracara lipsa de lichiditati si tinand cont de nevoia acuta de a reintroduce in circuitul economic sumele solicitate la rambursare de actorii economici, guvernul a prorogat termenul prevazut pentru rambursarea TVA cu control ulterior pana la data de 31 ianuarie 2022.
Noi termene pentru anularea accesoriilor restante la 31 martie 2020
Anularea obligatiilor fiscale accesorii restante la 31 martie 2020 este prevazuta de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 69/2020 pentru modificarea si completarea Codului fiscal, precum si pentru instituirea unor masuri fiscale. Aceasta a fost, de asemenea, modificata de OUG 19/2021, astfel ca debitorii interesati pot depune cererea de anulare a obligatiilor accesorii pana la data de 31 ianuarie 2022 inclusiv. In caz contrar, vor pierde acest drept. Termenul prevazut anterior pentru depunerea la organul fiscal a acestei cereri era 31 martie 2021, astfel ca celor interesati li s-a oferit un ragaz considerabil.
Cu ce difera amnistia numarul trei de cele anterioare?
Conform expunerii de motive, executivul si-a sumat obiectivul de a stimula conformarea la plata a contribuabililor, dar si de a revitaliza activitatea economica a acestora. In acest sens, a decis extinderea posibilitatii contribuabililor de a beneficia de anularea obligatiilor fiscale accesorii aferente obligatii principale restante la data de 31 martie 2020 si stabilite in urma unei inspectii fiscale in curs la data intrarii in vigoare a OUG 19/2021 (respectiv 29 martie 2021) sau incepute pana la 31 ianuarie 2022.
Pentru a beneficia de aceasta din urma facilitate, debitorul trebuie sa indeplineasca simultan doua cerinte: diferentele de obligatii bugetare principale stabilite prin decizia de impunere emisa in urma inspectiei fiscale sunt stinse conform regulilor si in termenul prevazut de Codul de procedura fiscala, iar cererea de anulare a accesoriilor trebuie depusa pana la data de 31 ianuarie 2022, respectiv in termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere (daca acesta se implineste dupa 31 ianuarie 2022).
Cu siguranta masura este bine-venita, insa, prin comparatie cu amnistiile anterioare, maniera sumara de reglementare risca sa ridice o serie de probleme serioase in practica. Spre exemplu, textul nu stabileste in ce termen si ce procedura ar trebui sa urmeze organul fiscal pentru solutionarea cererii de anulare a accesoriilor. Nici in prezent organele fiscale nu respecta termenele scurte de doar cinci zile in care ar trebui sa raspunda notificarilor si cererilor de amnistie. Cu toate acestea, contribuabilii au un temei legal si un orizont de timp la care se pot raporta pentru a semnala tergiversarea solutionarii cererilor si, eventual, pentru a demara un litigiu.
In plus, un risc major care reiese din maniera sumara de redactare priveste tocmai situatia accesoriilor pana la eventuala solutionare a cererii de anulare, avand in vedere ca principala conditie pentru a beneficia de amnistie consta in plata obligatiilor principale individualizate in decizia de impunere. Textul de lege nu precizeaza ce se intampla cu obligatiile fiscale accesorii anterioare datei de 31 martie 2020, respectiv cu cele ulterioare acestei date. In lipsa unei reglementari clare care sa impuna suspendarea executarii silite a acestor accesorii in cazul depunerii cererii de amnistie, aceste datorii ar putea fi executate silit, in ciuda scopului declarat al actului normativ.
Pentru a evita un astfel de risc, debitorul ar trebui sa achite accesoriile in acelasi termen cu obligatiile principale si, dupa solutionarea cererii de amnistie, ar putea solicita rambursarea accesoriilor. Totusi, o astfel de abordare contravine scopului declarat de Guvern in expunerea de motive, astfel ca ar fi necesar un ordin emis de Ministerul Finantelor Publice care sa instituie o procedura favorabila debitorilor.
O alta varianta ar fi ca procedura de aplicare a amnistiei prevazute de OUG 69/2020 sa se aplice si in cazul celei reglementate de OUG 19/2021, insa aceasta analogie nu se poate face in lipsa unei dispozitii legale exprese in acest sens.
Asadar, ramane de vazut daca si in ce masura noua facilitate acordata contribuabililor isi va atinge scopul sau daca va da nastere unei noi stari de incertitudine.
Material de opinie de Emanuel Bondalici, Managing Associate, si Elena Moroiu, Associate, Reff & Asociatii | Deloitte Legal
