In contextul cresterii presiunilor inflationiste, dobanda medie practicata de sectorul bancar pentru creditele noi contractate in RON de catre companiile private ar trebui sa creasca pana la 6%-8% pe parcursul anului curent, comparativ cu o medie de 4,10% inregistrata pe parcusul anului 2017. Avand in vedere cresterea gradului de povara financiara in contextul cresterii costului de finantare, exista companii care vor inregistra dificultati in rambursarea creditelor contractate de la banci. Un indicator foarte important care reflecta capacitatea unei companii de rambursare a serviciului datoriilor contractate este gradul de acoperire al dobanzilor prin profitul operational (eng. EBIT = Earnings Before Interest and Tax). Normele de analiza financiara recomanda ca profitul operational sa acopere de cinci ori cheltuielile privind dobanzile, tocmai pentru a permite o profitabilitate finala competitiva chiar si in contextul cresterii costului de finantare. Media acestui indicator pentru intreg mediul de afaceri activ in Romania este foarte aproape de acest prag in anul 2016, respectiv 5,1. Asa cum am aratat in articolul anterior, o parte dintre companii se vor regasi intr-o situatie foarte delicata in anul curent, in conditiile in care profitul operational va deveni insuficient pentru acoperirea dobanzilor aferente creditelor contractate. Mai exact, numarul companiilor cu risc major de insolventa va creste de la 15% (anul 2016) la 32% (la o dobanda medie practicata companiilor de 6%), 35% (la o dobanda medie practicata companiilor de 7%) respectiv 39% (la o dobanda medie practicata companiilor de 8%).In acest context, este foarte important sa distingem intre cauza si efect. Dificultatile companiilor vor fi cauzate de majorarea dobanzilor (?), sau problemele acestora sunt de natura intrinseca (referitoare la eficienta investitiilor, strategie, dezvoltarea resursei umane, calitatea serviciilor sau produselor oferite, pozitionarea pe piata etc.)? Exista un mit in politicile monetare si publice conform caruia firmele au nevoie de acces facil la finantare ieftina pentru incurajarea investitiilor. Aceasta este si piatra de temelie a programului QE (Quantitative Easing) promovat de BCE (Banca Centrala Europeana), prin care aproape 2.500 de miliarde de euro au fost injectate in sistem prin cumpararea de obligatiuni. Excesul de lichiditate a mentinut nivelul EURIBOR cu maturitate la 3 luni aproape de zero pe parcursul anului 2015, si in teritoriu negativ ulterior, pentru incurajarea investitiilor, relansarea consumului si evitarea deflatiei, aceasta din urma fiind o capcana mult mai periculoasa pentru economia europeana. Politica monetara promovata de BNR pe plan local a urmat aceleasi tendinte, prin reducerea dobanzii cheie de la 6% (ianuarie 2012) la 1,75% (decembrie 2017) dupa cincisprezece ajustari consecutive. Aceasta a contribuit la scaderea ROBOR cu maturitate 3 luni de la 6,04% (nivelul maxim inregistrat in decembrie 2012) la 0,7% (nivelul minim inregistrat in octombrie 2016). Singura diferenta fata de media observata in UE, este faptul ca inflatia locala a crescut in Romania mult mai accelerat pe parcursul anului anterior. Astfel, inflatia anuala inregistrata in luna martie a anului curent a ajuns la 5%, majorarea preturilor fiind cauzata atat de oferta (cresterea costurilor salariale si a cheltuielilor cu combustibilul) cat si de avansul cererii (pe fondul cresterii salariului mediu nominal cu 14% in sectorul privat, 22% in sectorul public, avansul soldului creditelor acordate populatiei cu 8% si cresterea deficitului fiscal la 3% din cauza masurilor populiste).
Desigur, din punct de vedere economic, face sens si este corect - finantarea ieftina incurajeaza investitiile, deoarece relanseaza consumul si reduce povara financiara pentru dezvoltarea companiilor. Totusi, cred ca o intrebare si mai importanta pentru dezvoltarea mediului de afaceri pe termen lung, in ansamblul sau, este ce tip de investitii sunt incurajate prin politica banilor ieftini si usor de accesat? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, am analizat evolutia tuturor proiectelor de investitii realizate de toate companiile active in Romania. Practic, am parcurs urmatoarele etape (metodologie)
- am considerat toate companiile pentru care cresterea activelor imobilizate a depasit 10%, iar valoarea neta a investitiilor realizate a depasit 100.000 RON (practic, acestea sunt companii care au investit semnificativ pe termen lung)
- am calculat randamentul activelor (ROA, eng. Return On Assets = Profit Net / Active) obtinut de aceste companii pentru urmatorii trei ani, imediat dupa realizarea investitiilor respective
- am reluat acest exercitiu pentru fiecare an din perioada 2010 - 2015 (pentru ultimii doi ani putem observa evolutia randamentului pana in anul 2016, inclusiv)
Rezultatele sunt ilustrate in tabelul si graficul urmator, iar concluzia este cat se poate de simpla si evidenta - cele mai bune investitii s-au realizat atunci cand costul finantarii a fost ridicat iar accesul la finantare a fost dificil. Cand banii se obtin ussor si ieftin, atunci se realizeaza cele mai proaste investitii. Astfel, investitiile realizate in perioada 2010-2012, cand nivelul ROBOR cu maturitate la 3 luni era cel mai ridicat si accesul la finantare a fost mai dificil (din cauza provizioanelor ridicate generate de rata creditelor neperformante), au fost singurele care au generat un randament mai mare de 5% in primul an, respectiv peste 10% dupa trei ani de la momentul investitiei. Spre deosebire de acestea, investitiile realizate in perioada 2013-2015 se dovedesc ineficiente, in conditiile in care nu vor genera un randament superior costului de finantare.
Interesant este faptul ca vremea dobanzilor mici a apus in Romania, si aceasta dinamica va fi observata si in restul tarilor din Uniunea Europeana in perioada urmatoare. Incepand cu ianuarie 2018, BCE a redus la jumatate volumul achizitiilor lunare de active, de la 60 de miliarde de euro la 30 de miliarde de euro, diminuand programul sau de relaxare cantitativa (QE) pe fondul redresarii economiei si cresterii inflatiei catre tinta de 2%. Astfel, Banca Centrala Europeana se indreapta usor catre incheierea a patru ani de masuri de relaxare cantitativa, iar aceasta misiune pare una usoara comparativ cu ceea ce va urma. Dupa incheierea programului de achizitii de active in acest an, in 2019 consiliul guvernator al bancii ar putea indrazni sa retraga practic stimulentele pentru prima data din 2012 cu una sau mai multe majorari de dobanzi. Asteptarile pietei privind o prima majorare a ratelor dobanzilor la mijlocul anului viitor ‘probabil nu sunt in intregime nerealiste’, a declarat Jens Weidmann, membru in consiliul guvernatorilor Bancii Centrale Europene, intr-un discurs rostit la Viena. Acesta a adaugat: ‘Pe termen mediu, in linie cu perspectiva privind inflatia, politica monetara trebuie normalizata pentru a recastiga spatiu de manevra. Incheierea programului de relaxare cantitativa (QE) este doar inceputul procesului de normalizare a politicii monetare, care va dura cativa ani, si de aceea este foarte important sa inceapa curand’.
Avand in vedere acest context, voi analiza in articolul urmator capacitatea de restructurare a companiilor active in Romania pe durata urmatoarei recesiuni! Da, aceasta ajustare negativa va urma, si fiecare companie isi poate calcula spatiul disponibil de restructurare, iar eu te voi invata cum sa faci acest lucru in articolul urmator.
Care sunt implicatiile si oportunitatile?
Asa cum am aratat intr-un articol anterior, rata de supravietuire a companiilor infiintate in perioada de crestere acelerata (perioada 2007-2008) este cea mai scazuta. Aceste companii s-au bazat pe un plan de afaceri foarte optimist, considerand nivelul foarte mare de crestere al PIB real din perioada respectiva. In acest context, investitiile au fost calibrate la un nivel foarte mare de crestere economica, fara sa considere scenarii de stres privind impactul crizei financiare pe plan local. De asemenea, aceste companii au investit in active supraevaluate (terenuri, constructii), pe fondul bulei imobiliare din perioada respectiva. Astfel, investitia initiala in proiectele de afaceri care s-au extins in perioada respectiva a fost supraevaluata, fiind alimentata de credite foarte mari contractate de la banci si furnizori. Cred ca acest lucru este valabil si pentru cele aproape 100.000 de companii infiintate pe parcursul anului 2017, intr-un an de crestere accelerata mult peste nivelul potential. Daca aceste firma s-au infiintat ca urmare doar a efectului de turma, in contextul oportunismului temporar al dobanzilor ieftine, doar 45% dintre acestea vor mai fi in functiune in 2022-2023. Ce e val, ca valul trece! In schimb, daca aceste afaceri au in spate antreprenori vizionari, adevarati profesionisti, care pun multa pasiune in tot ceea ce fac si cred foarte mult in produsul / serviciul lor, atunci acestia vor reusi, indiferent de cresterea dobanzilor sau impactul urmatoarei recesiuni.
Interesant este faptul ca aproape o treime din firmele active astazi in Romania nu dispun de un profit operational suficient pentru acoperirea cheltuielilor privind dobanzile pe parcursul anului curent. Practic, aceasta reprezinta o mare oportunitate pentru restul firmelor, care vor rezista acestor socuri, sau cele nou infiintate - acestea vor investi cand banii sunt scumpi si greu de accesat, dar vor creste afacerea semnificativ si foarte sanatos, deoarece vor acoperi golul lasat de catre firmele care vor intra in insolventa! In acest context, este foarte important pentru antreprenorii actuali si viitori sa beneficieze de aceste oportunitati si sa capteze cresterea potentiala, prin strategii care sa evite greselile companiilor insolvente. Exact in acest scop am scris prima mea carte, intitulata De ce esueaza companiile? 10 greseli si 100 solutii, Editura Publica, prin care incerc sa transform esecul altora intr-o curba a invatarii pentru antreprenori!
