Incepand cu 1 Ianuarie 2019 salariul minim pe economie este majorat la 2.050 Lei, in crestere cu 8%. Ca sa incep direct prin concluzia principala, cred ca medicamentul cresterii salariilor este bun, dar doza este prea mare si prea repede. Ne bucuram acum, si o sa plangem in viitor!Argumentele mele sunt:
1. Microintreprinderile (94% din companiile active in Romania) vor suferi cel mai mult. Pentru acestea, ponderea cheltuielilor cu salariile in totalul veniturilor este de 25%. O majorare cu 8% a salariilor ar duce la cresterea costurilor totale cu inca 2%, in conditiile in care profitul net raportat la cifra de afaceri este de 2,2%. Practic, aceasta masura ar putea anula intreg profitul microintreprinderilor din Romania. Desigur, acest lucru nu se va intampla, deoarece masura incurajeaza munca la negru. Cum altfel poate rezista o microintreprindere la aceste socuri multiple, in conditiile in care cifra de afaceri / angajat a ramas stabila la 0,11-0,12 mil. Lei / angajat in fiecare an din ultimul deceniu in cazul microintreprinderilor, iar salariul mediu pe economie a crescut de la 1700 Lei (2007) la 2700 Lei (anul 2017)? Si apoi ne miram ca Romania inregistreaza cel mai ridicat nivel al economiei subterane din UE si cel mai scazut nivel al veniturilor publice / PIB in ultimele doua decenii…
2. Companiile, in general, sufera din cauza majorarii nesustenabile a salariilor. Cand spun nesustenabile ma refer la cresterea salariilor peste avansul productivitatii. Trei repere foarte obiective imi indica acest lucru:
a) ponderea salariului minim in salariul mediu a crescut de la 27% (anul 2007) la 42% (anul 2018) si va ajunge probabil la 45% in anul 2019, mult peste tari precum Polonia sau Ungaria (unde nu depaseste 35%). Salariul mediu (care reflecta capacitatea mediului de afaceri de a plati munca) a crescut mai lent decat salariul minim (impus cu forta prin lege);
b) pentru a rezista la cresterea salariilor, foarte multe companii au majorat preturile, care se vad in cresterea inflatiei la peste 5% (cel mai ridicat nivel din UE);
c) cresterea foarte rapida a salariilor a contribuit la avansul consumului cu aproape 10% anul trecut si 5%-7% anul acesta. Companiile active in Romania nu au putut capta la potentialul maxim avansul consumului (deoarece nu au facut investitiile necesare in contextul unui cadru fiscal impredictibil), iar excesul de cerere s-a dus in importuri. Toate acestea se vad in deficitul comercial in crestere (record al ultimului deceniu), deprecierea monedei nationale si cresterea dobanzilor (ROBOR cu maturitate 3 luni s-a triplat);
3. Mergand mai departe pe firul logic, cresterea nesustenabila a salariilor ne-a facut mai saraci. Sunt convins ca foarte multe gospodarii vad cum venitul lor disponibil scade. Practic, dupa acoperirea cheltuielilor de trai si plata ratelor la banca, puterea de cumparare a banilor ramasi scade, iar economiile sunt erodate de inflatie;
4. Salariile in sectorul privat (nominal +14% an-la-an) nu sunt majorate doar din cauza cresterii salariului minim (deoarece doar o treime din populatia ocupata este platita la acest nivel), ci si din cauza majorarii cheltuielilor cu personalul din sectorul public (+25% fata de anul trecut, +50% in ultimii trei ani, si dublare in ultimii 5 ani, alimentand un deficit fiscal la cel mai ridicat nivel din ultimii 8 ani). Emigrarea, imbatranirea populatiei, tensionarea fortei de munca din cauza populatiei inactive (aproape 5 milioane de romani ar putea sa munceasca, dar nu o fac datorita (sau, mai corect spus, din cauza) ajutoarelor sociale si autogospodaririi (in special in agricultura);
5. Majorarea nejustificata a salariului minim duce la cresterea somajului in randul tinerilor, care nu arata o crestere a abilitatilor practice, cunostintelor sau productivitatii. Astfel, doar Romania si Grecia inregistreaza un somaj aproape de 25% in randul tinerilor sub 25 de ani;
6. Majorarea salariului minim pe economie a fost realizata consecutiv de 15 ori in ultimii 10 ani, a lovit cel mai mult in microintreprinderi si a alimentat accelerarea fenomenului de polarizare. Astfel, microintreprinderile reprezinta 94% din totalul firmelor active in Romania, dar concentreaza doar 14% din venituri, comparativ cu 26% acum 10 ani. Patura de mijloc se subtiaza, antreprenoriatul este descurajat, ceea ce scade capacitatea mediului de afaceri de a absorbi socurile negative din urmatoarea recesiune;
7. Cresterea salariilor in sectorul public poate fi ajustata in recesiune prin taierea salariilor sau reducerea locurilor de munca. Dar ce facem cu salariul minim in cazul microintreprinderilor? Istoria Romaniei ne arata ca salariul minim pe economie nu a fost ajustat negativ nicioadata in perioade de recesiune. Practic, microintreprinderile au deja foarte putini salariati (3 din 4 firme au maxim 2 angajati), nu pot efectua disponibilizari iar cresterea salariului minim pe economie duce la ridicarea bazei cheltuielilor fixe. Astfel, acestea devin foarte vulnerabile pe timp de recesiune, pot intra in insolventa si propaga un soc negativ partenerilor de afaceri (furnizori, banci) care sufera pierderi financiare importante (amplificarea exponentiala a riscului sistemic prin efectul de contagiune).
Asa cum am inceput, inchid prin concluzia principala: cred ca medicamentul cresterii salariilor este bun, dar doza este prea mare si prea repede. Ne bucuram acum, si o sa plangem in viitor! Pentru articolul complet, click aici!
