Conform metodologiei de calcul a ROBOR publicate de Banca Nationala a Romaniei (BNR), acest indicator se calculeaza luand in calcul cotatiile oferite de 10 institutii financiare active pe piata locala si care indeplinesc anumite criterii legate de participarea in respectiva piata.
Din punct de vedere tehnic, nivelul ROBOR este determinat ca o medie aritmetica a cotatiilor oferite de participantii la aceasta piata intr-un interval de timp precizat de reglementare si eliminand valorile extreme din calculul mediei aritmetice. Astfel de uzante de calcul tin de practici statistice consacrate pe piete financiare deschise, cu mentiunea ca in alte tari metodologia si responsabilitatea publicarii indicilor de referinta apartin participantilor la piata pe baza unui proces de autoreglementare. In Romania, in schimb, metodologia este stabilita de catre Banca Nationala, care detine si responsabilitatea publicarii indicilor ROBID si ROBOR, chiar daca tehnic informatiile primare sunt agregate si calculul efectiv al acestor indici este efectuat de un organism tert desemnat, care aplica standardele metodologice agreate.
Dorinta declarata de politicieni de a asigura conditiile ca populatia sa beneficieze de un cost accesibil al creditului nu poate fi realizata prin instituirea unor masuri fiscale intempestive fara studiu de impact si in afara unei strategii fiscal-bugetare coerente, abordarea OUG 114/2019 indepartandu-se flagrant de solutiile fezabile propuse de stiinta si practica economica. Merita mentionat in acest context ca nivelul ROBOR este influentat semnificativ de evolutiile economiei nationale si globale, fiind un barometru receptiv la piata.
Astfel, intr-un context economic in care Guvernul si-a crescut permanent nevoile de finantare curenta in ultimii ani este natural ca presiunea pe costul banilor sa creasca, influentand prin urmare in sens ascendent si costul creditelor aferente sectorului privat. De altfel, mecanismul prin care Guvernul absoarbe din piata cu precadere creditul disponibil in defavoarea celorlalti participanti din piata poarta denumirea de “crowding out effect” in literatura economica si descrie stimularea excesiva a finantarii datoriei publice in detrimentul celei private.
Aceste efecte secundare ale modului lax de gestionare a politicii fiscale asupra economiei romanesti in ansamblu sunt indeobste foarte putin abordate in dialogul public actual.
Inflatia este un indicator semnificativ care determina valoarea costului creditului. Inflatia in Romania a avut o dinamica accelerata in ultimii ani, pe fondul unor politici fiscale pro-ciclice si al cresterilor salariale necorelate cu productivitatea muncii.
Lipsa de predictibilitate si calitatea precara a politicilor publice sunt distorsiuni agravate care afecteaza susbstantial mediul de afaceri. In contextul in care predictibilitatea politicilor publice este indoielnica si asistam la instituirea unor masuri cu impact semnificativ asupra economiei nationale, in absenta unui proces coerent de consultare publica, in contextul in care independenta si credibilitatea BNR si a politicii monetare sunt supuse unor atacuri sistematice, incertitudinea cu privire la evolutiile economice creste exponential. Aceasta crestere perceputa a riscului de a face afaceri in Romania se reflecta inclusiv in costurile creditului.
Asadar, pentru a beneficia de costuri reduse ale creditului la nivel national propunem o abordare sistematica a factorilor mentionati anterior si implementarea unor masuri coerente care sa reduca dezechilibrele macroeconomice, sa limiteze accelerarea inflatiei si sa contribuie la cresterea credibilitatii si competitivitatii economiei romanesti.
Camera de Comert Americana in Romania militeaza pentru un model sustenabil de crestere economica, care sa genereze bunastare pentru cetateni. Este important ca Guvernul sa puna accentul pe investitii atat publice, cat si private, pe dezvoltarea sistematica a capitalului in toate formele sale, precum si pe fundamentarea activa a avantajelor competitive ale economiei nationale. Aceste concepte genereaza prioritati de reglementare si dezvoltare pentru perioada urmatoare. Astfel, dezvoltarea capitalului intangibil, a celui uman, a pietelor financiare, ca infrastructuri esentiale pentru atragerea capitalului strain si potentarea alocarii productive a celui national, reorientarea structurii cheltuielilor publice catre alocari productive si incurajarea economisirii sunt cateva exemple de astfel de prioritati.