Degradarea raurilor, lacurilor si zonelor umede ameninta valoarea lor economica si rolul esential pe care il au in asigurarea sanatatii planetei. Lansat astazi, 16 octombrie 2023, de Ziua Mondiala a Hranei*, raportul “The High Cost of Cheap Water” ofera prima estimare realizata vreodata a valorii economice a apei si a ecosistemelor de apa dulce: 58 de trilioane de dolari americani, echivalentul a 60% din PIB-ul global, raportat la anul 2021. Apa este cea mai pretioasa si totusi cea mai subevaluata resursa din lume si se afla in centrul unei crize globale tot mai mari. Astfel, lipsa apei ameninta sanatatea umana si sanatatea planetei, conform celui mai nou raport WWF, publicat astazi. Din 1970 si pana acum, lumea a pierdut o treime din zonele umede ramase, in timp ce populatiile speciilor care traiesc in ecosisteme de apa dulce a scazut, in medie, cu 83%. Aceasta tendinta dezastruoasa a contribuit la cresterea numarului de oameni care se confrunta cu deficit de apa potabila si insecuritate alimentara, pentru ca raurile si lacurile au secat, poluarea a crescut si sursele de hrana, cum ar fi pestele de apa dulce, s-au diminuat. De asemenea, aceasta tendinta exacerbeaza presiunile economice si submineaza eforturile globale de a salva natura si de adaptare la impactul schimbarilor climatice. Ne confruntam cu secete devastatoare si inundatii extreme, inclusiv cresterea nivelului marii."Apa este una dintre pietrele de temelie pe care se construieste viitorul nostru. Raportul WWF prezinta valoarea uimitoare a apei si a ecosistemelor de apa dulce de la nivel global. Raurile, lacurile si zonele umede sanatoase sunt esentiale pentru securitatea apei si a alimentelor, pentru adaptarea la schimbarile climatice si pentru sustinerea biodiversitatii si ofera valori culturale si spirituale, vitale pentru bunastarea oamenilor din intreaga lume. Este timpul ca guvernele, companiile si institutiile financiare sa investeasca in protejarea si restaurarea ecosistemelor noastre de apa dulce, pentru a ne asigura ca vom construi un viitor in care apa curge din abundenta pentru toti”, a declarat Dr. Kirsten Schuijt, director general al WWF International. Anul trecut, si Romania a simtit ce inseamna sa nu avem destula apa pentru nevoile noastre. Nu a fost suficienta apa nici pentru agricultura, nici pentru navigatie, in unele localitati nici pentru consumul populatiei si nici pentru ecosisteme. Pentru pagubele cauzate de seceta de anul trecut, Fondul de Solidaritate al UE a alocat 33,9 milioane de euro. Perspectivele pentru Romania nu sunt pozitive. Perioadele secetoase se vor inmulti si acutiza, mai ales in sudul tarii (zona de sud a Olteniei a fost declarata „Sahara Romaniei” iar suprafata se mareste constant). Solutiile pentru aceasta criza sunt oferite de natura. Reconstructia ecologica, procesul prin care se reface un ecosistem degradat, deteriorat sau distrus, este solutia – dovedita stiintific si testata in mai multe zone de pe Glob – pe care o propunem. WWF Romania Fondul Mondial pentru Natura, a fost implicat de-a lungul anilor in proiecte (precum cele de la Garla Mare sau Mahmudia-Carasuhat) care au dus la reconstructia a mii de hectare si este principalul promotor in Romania al acestei solutii bazate pe natura.
"Prognozele sunt clare: ne putem astepta la o reducere de peste o treime a debitelor raurilor, mai ales in sudul tarii. Asta inseamna reducerea cantitatii de apa disponibila pentru toti: agricultura, industrie, populatie si ecosistemele naturale.A venit momentul, si in Romania, sa ne pregatim sa putem face fata secetei si inundatiilor. Dar, cu ajutorul naturii, putem gasi solutii la scara larga care, pe termen lung, sa aduca mai multe beneficii decat pierderi. Modul in care vom intelege sa protejam resursele de apa va contribui la securitatea alimentara, prin pastrarea naturii si a serviciilor pe care ni le ofera”, a declarat Camelia Ionescu, managerul departamentului Ape, WWF Romania Fondul Mondial pentru Natura. Raportul anunta ca beneficiile economice directe, cum ar fi consumul de apa pentru gospodarii, irigatiile din agricultura si industrii, se ridica la minimum 7,5 trilioane de dolari anual. De asemenea, se estimeaza ca beneficiile nevazute, precum purificarea apei, imbunatatirea sanatatii solului, stocarea carbonului si protejarea comunitatilor de efectele inundatiilor si secetelor extreme sunt de sapte ori mai mari, la o valoare de aproximativ 50 de trilioane de dolari anual.
Cu toate acestea, degradarea raurilor, a lacurilor, a zonelor umede si a acviferelor subterane ameninta aceste valori si submineaza actiunile asupra climei si naturii si progresul catre Obiectivele de Dezvoltare Durabila ale ONU. Extragerea unor cantitati nesustenabile de apa, subventiile daunatoare, modificarile debitelor raurilor, poluarea si efectele legate de schimbarile climatice pun in pericol ecosistemele de apa dulce. Doua din trei dintre cele mai mari rauri ale lumii nu mai curg liber, in timp ce zonele umede continua sa se piarda de trei ori mai repede decat padurile. Distrugerea ecosistemelor de apa dulce, combinata cu gestionarea deficitara a apei, a lasat miliarde de oameni din intreaga lume fara acces la apa potabila si canalizare, in timp ce riscurile legate de apa pentru intreprinderi si economii sunt in crestere. Pana in 2050, aproximativ 46% din PIB-ul global ar putea proveni din zonele care se confrunta cu risc ridicat de apa, fata de 10% in prezent. Pentru a trage un semnal de alarma asupra crizei globale a apei, WWF solicita guvernelor, companiilor si institutiilor financiare sa creasca urgent investitiile in solutii durabile de gestionare a apei. Cu toate acestea, WWF subliniaza ca strategia invechita care se concentreaza doar pe infrastructura si ignora sursa problemei (rauri, lacuri, zone umede si acvifere degradate), nu va rezolva criza apei, mai ales in era perturbarii climatice.
Solutia sta in oprirea degradarii continue a ecosistemelor de apa dulce. Guvernele sunt invitate sa se alature Freshwater Challenge, o initiativa care isi propune sa restaureze 300.000 km de rauri degradate si 350 de milioane de hectare de zone umede la nivel global, pana in 2030, si sa protejeze ecosistemele intacte de apa dulce. Intre timp, ar fi indicat ca toate companiile sa isi transforme abordarea cu privire la consumul de apa si sa intensifice actiunile colective pentru a avea bazine hidrografice sustenabile.
