Exista un efort comun al dirigintilor de santier si al Inspectoratului de Stat in Constructii (ISC) pentru a se realiza constructii de calitate in Romania. Sistemul se imbunatateste in fiecare zi, apar noi specialisti motivati si o responsabilitate profesionala din ce in ce mai ridicata. In opinia lui Cezar Petre, presedintele Consiliului Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), se construieste, cu siguranta, mai bine decat in anii precedenti si se va construi tot mai bine, intr-un sector dificil, in care mai sunt multe de facut, dar care se inscrie pe un trend puternic ascendent. In acest context, principalul risc este dat, momentan, de nivelul scazut al investitiilor publice. Conform specialistului, faptul ca autoritatile locale au fost lasate sa stabileasca nivelul public local de salarizare a facut ca sumele alocate investitiilor sa dispara. Alte riscuri majore sunt legate de neaccesarea fondurilor europene, de neinceperea investitiilor in noi tronsoane de autostrazi si, in cazul mediului privat, de intreruperea finantarilor pentru achizitia de locuinte sau nefinantarea programului Prima Casa, precum si de cresterea nejustificabila a pretului terenurilor, necorelata cu lipsa infrastructurii.Interviu cu Cezar Petre (40 de ani), presedintele Consiliului Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), si specialist cu o experienta profesionala de 7 ani in domeniul dirigentiei de santier si de 16 ani in constructii.
- Cum credeti ca se va dezvolta piata constructiilor pe termen scurt si mediu?
- Sunt doua componente de luat in considerare: investitiile publice si private. In ceea ce priveste investitiile publice, exista o constanta data de alocarile bugetare si nu se intrevad modificari majore fata de alti ani. Ca de obicei, cea de a doua parte a anului este mai incarcata, deoarece alocarile bugetare sunt deja realizate. Stim cu totii ca pornirea in anul 2019 a fost dificila, cu bugete votate cu intarziere.
Exista un dezastru in ceea ce priveste marile investitii publice, cum ar fi construirea de autostrazi. Cu greu reusim sa terminam ceea ce s-a inceput acum mult timp, dar nici nu s-a mai pus problema de a se incepe noi tronsoane. La momentul de fata, regiunea Moldovei este complet rupta de Europa si Romania, inclusiv Bucurestiul se afla in aceeasi situatie. Autoritatile se plang de legislatie, dar ironia sortii este ca tocmai ele sunt responsabile de aceasta. Guvernantii continua sa dea ordonante de urgenta cand nu este cazul, dar pentru investitii importante nu se apeleaza la acest mecanism. Lipsa investitiilor in infrastructura afecteaza marile companii din domeniul constructiilor, inclusiv dinamica investitiilor in acest sector.
In ceea ce priveste mediul privat, acesta este dominat, in continuare, de dezvoltarile rezidentiale. Se poate identifica un ritm intens de construire. Partea mai putin buna este ca acestea se concentreaza in cateva orase mari: Bucuresti, Cluj-Napoca, Timisoara, Sibiu si Brasov. Restul Romaniei este ca si inexistenta din acest punct de vedere. Cumva, procesul investitional urmeaza si demografia, dar interesul fata de micile comunitati este aproape zero. Cu toate acestea, se poate observa o saturatie a pietei, in sensul ca oferta este peste cerere si mult peste cea din anii precedenti. Din acest motiv, o parte din santiere isi vor reduce ritmul, iar investitorii vor fi mai atenti si reticenti in deschiderea de noi santiere in urmatorii ani.
- Cum afecteaza OUG 114/2018 activitatea din sector? Exista efecte ale acesteia pentru dirigintii de santier?
- Asupra activitatii specialistilor in constructii nu exista un efect direct. Ordonanta are, insa, un efect mare asupra societatilor de constructii. Romania are un nivel de impozitare a fortei de munca exagerat. La fiecare leu dat unui angajat, fiecare companie trebuie sa mai dea catre bugetul de stat aproape inca un leu. Pentru sectorul de constructii era foarte mult, mai ales in contextul in care nu exista forta de munca si majoritatea lucratorilor prefera sa plece in afara tarii. Modificarile fiscale ce duc la o scaderea a taxelor au avut un impact pozitiv, pentru ca lasa la dispozitia companiilor mai multi bani pe care sa ii directioneze catre salarii si, evident, muncitori constructori motivati financiar.
- Ce masuri ia CTDS pentru rezolvarea problemelor legate de lipsa dirigintilor de santier pe anumite sectoare ale pietei constructiilor si in anumite zone ale tarii?
- Principala masura pe care am luat-o a fost sa asiguram pregatirea in vederea sustinerii examenului. Exista domenii in care sunt suficienti diriginti de santier, cum este cel al cladirilor civile, dar si segmente cu o reala lipsa, cum sunt retelele si instalatiile pentru constructii. In acest sens, s-au asigurat cursuri care, de la un an la altul, isi ating tot mai bine scopul. Ele se adreseaza atat dirigintilor de santier, cat si responsabililor tehnici cu executia. Ca sa oferim doar cateva exemple, in domeniul retelelor de gaze si electrice, odata cu asigurarea acestor cursuri a crescut de cateva ori gradul de promovare, cursantii avand o medie de promovabilitate de cel putin trei ori peste cea generala. Mai exact, pentru examenul de responsabil tehnic cu executia, 85% din cei prezenti la curs si apoi la examen au si promovat. Acesta arata ca abordarea cu superficialitate a examenului era motivul unei promovari scazute. Examenele, in esenta, nu sunt grele, dar trebuie tratate cu profesionalism. Pana la acest moment, nu a existat o entitate care sa asigure sprijin in vederea pregatirii.
- Ce planuri are organizatia in perspectiva?
- In prezent, Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier se afla in procedura pentru a deveni asociatie de utilitate publica. Dorim sa protejam dirigintii de santier dar, pe de alta parte, sa crestem gradul de profesionalism si responsabilitate. Exista, inca, specialisti care nu isi respecta pregatirea si munca, iar acest lucru afecteaza piata. Acestia trebuie sa decida daca vor sa se retraga sau vor trece la o abordare profesionista si in respect fata de colegii de breasla.
Asociatia are aproape 2 000 de membri. Multi diriginti de santier nu s-au inrolat inca in cadrul unei forme de organizare si asta arata neintelegerea necesitatii organizarii specialistilor. Dirigintii de santier doar impreuna pot fi o forta care sa-si apere interesele. Specialisti responsabili cu calitatea constructiilor exista in absolut statele lumii, nu reprezinta o inventie romaneasca.
Un ajutor important ar fi autorizarea companiilor in domeniul constructiilor. Nu este normal sa executam astfel de investitii fara a exista cel putin un inginer sau maistru in cadrul companiei, in functie de gradul de complexitate. Companiile, odata autorizate, vor trebui sa isi apere autorizatia. Statul intarzie sa ia masuri in acest sens, desi legea obliga Guvernul sa emita un ordin privind procedura de autorizare. Exista deja, in domeniul securitatii la incendiu si a celei energetice, proceduri simplificate de autorizare. Ar fi fost necesara doar preluarea acestor proceduri si extinderea lor pe toate sectoarele. In caz contrar, vom asista, in continuare, la constructii prost executate sau la ofertanti pentru investitiile publice care nu vor putea indeplini obligatiile si care, in mod ciudat, vor putea sa participe din nou la stabilirea altor oferte.
