Starea de urgenta din Romania a creat situatii cu totul noi dar si oportunitati, daca stim cum sa privim lucrurile.Pe data de 28.04.2020 a avut loc prima sedinta online a Consiliului Teritorial al Filialei Bucuresti a OAR la care membrii arhitecti, respectand constrangerile la nivel national impuse de starea de urgenta, s-au intalnit utilizand mediul online pentru a dezbate si vota diferite actiuni ale filialei si a continua astfel activitatea organizatiei pe timp de criza majora.
Din cei 21 de arhitecti prezenti, fiind asigurat cvorumul, 20 au votat ca sunt pentru realizarea online a sedintei, intelegand astfel starea de urgenta prin care trecem si necesitatea de a asigura continuitatea activitatii organizatiei.
Critica acestei actiuni consta in faptul ca regulamentele organizatiei nu prevad acest tip de sedinta si, prin urmare, reuniunea nu este regulamentara, deci nu trebuie sa convocam o astfel de sedinta. Cativa colegi au imbratisat aceasta viziune sustinand ca, daca nu este scris negru pe alb in regulamente, nu este statutara intalnirea. Dar regulamentele, vechi sau noi, nu interzic o astfel de intalnire. Din contra, ele afirma ca orice sedinta poate avea loc daca jumatate plus unu dintre membri sunt prezenti, adica isi pot demonstra prezenta. Cum aceasta actiune, prin intermediul online, a putut fi realizata, intalnirea a avut loc in conditii foarte bune, toti participantii intelegand momentul particular prin care trecem.
Eu doresc sa multumesc atat colegilor care au fost de acord cu sedinta online cat si colegilor care au fost impotriva, fiindca au scos in evidenta cateva nuante care sunt bine de introdus in actiunea de actualizare a regulamentului filialei: situatia de urgenta si cum isi poate continua filiala activitatea in astfel de situatii cu totul neprevazute. Este un moment prielnic de a imbogati cadrul pe baza caruia ne desfasuram activitatea, dupa cum este un moment prielnic sa utilizam mediul online, digitalizarea ca instrumente benefice pentru noi.
Si, la final, stau sa ma gandesc: daca noi pretindem de la institutiile si administratiile cu care colaboram sa se digitalizeze si sa functioneze online, oare de ce de la noi nu pretindem acelasi lucru si, cand este nevoie sa aplicam aceste instrumente pentru noi, incercam sa gasim motive de a pune stop actiunilor?! Nu intram oare in aceeasi logica a blocajului pe care o invocam la altii?! Cu toate acestea, institutiile statului au inteles ca fiind o stare de urgenta activitatea trebuie sa continue si nu sa se blocheze: astazi avem sedinte de guvern online, tele-sedinte de parlament, actiuni in instanta online, unde tele-votul este acceptat ca o masura adaptata starii de urgenta pentru asigurarea activitatii. In mod paradoxal, tragic-comic, pandemia ne obliga sa intram in secolul al XXI-lea.
