RAPORT: Ne indreptam spre o noua criza europeana a constructiilor?

Cea de-a saptea editie a monitorului activitatii de constructii elaborat de Deloitte releva cele mai recente evolutii ale pietei de profil, evidentiind trendurile majore si trecand in revista cele mai importante fuziuni si achizitii. Concluziile raportului sunt dominate de ideea ca pietele locale de profil se plaseaza pe un trend vizibil ascendent, cele mai dinamice zone fiind cele din zona de nord-vest a continentului. Statele din regiunea mentionata au perspective reale de asigurare in anii urmatori a unui ritm constant de crestere, cu toate ca inclusiv pentru Europa de Sud este de asteptat o evolutie multumitoare. Firmele din domeniu constientizeaza oportunitatile ce deriva din acest trend, iar realitatea respectiva este demonstrata  de faptul ca in ultimul an s-a inregistrat o majorare semnificativa a numarului de fuziuni si achizitii, de la 149 la 194. O problema majora in cea mai dinamica parte a continentului european este reprezentata de presiunile deosebite la care este supus lantul de aprovizonare, in special in state precum Irlanda, Marea Britanie si Olanda. Revigorarea rapida a pietelor duce la cresteri accentuate ale cererii si, implicit, a preturilor. Aceasta tendinta, peste care se suprapun limitele furnizorilor si lipsa de personal calificat, poate duce, daca nu este gestionata corect, la o noua criza in domeniu, dupa cum apreciaza expertii Deloitte. Doua teme majore ale domeniului raman digitalizarea si imbunatatirea nivelului tehnologic. Scopul declarat al celor mai multe companii din domeniu este acela de a deveni lideri pe cele doua segmente, strategiile acestora pliindu-se tot mai accentuat pe tintele respective.

 

In mod concret, prognozele in ceea ce priveste evolutia domeniului constructiilor in Europa indica o crestere medie de 2,5% in intervalul 2018 - 2021 pentru zona Europei de Sud, in vreme ce pentru companiile active in regiunile centrala si de est ale continentului se pare ca efectele recesiunii au fost in sfarsit depasite, urmand probabil o veritabila cursa de recuperare a decalajelor formate in ultimii 10 ani, ceea ce genereaza perspective usor mai mari de crestere in acelasi interval, situate la aproximativ 4,4%. In termeni de evolutie a productiei, cele mai multe piete comunitare sunt puternic dependente de investitiile publice, ce vizeaza, de exemplu, proiectele de infrastructura. In ceea ce priveste dinamica din domeniul constructiilor comerciale si a celor rezidentiale, aceasta este puternic dependenta de pozitionarea geografica, cu Suedia si Finlanda pe pozitii puternic pozitive, urmate de Germania, Norvegia si Marea Britanie (unde aceasta categorie de constructii beneficiaza de o situatie favorabila), in vreme ce in Italia se consemneaza o stagnare, iar in Polonia un declin evident. In planul profitabilitatii, statele scandinave reusesc sa compenseze cresterile de costuri prin volumul de operatiuni, tarile vest-europene confruntandu-se cu presiuni generate de majorarea cheltuielilor cu forta de munca, care sunt mai dificil de surmontat prin masuri uzuale. In zonele de sud si de est, marjele sunt mai putin afectate de costuri, care au crescut cu un ritm mai lent fata de media europeana sau, in anumite tari, chiar s-au diminuat.

 

Principalele tendinte modelatoare sunt dominate de strategia de internationalizare a activitatii marilor companii de constructii. Desi operatiunile externe au avut o pondere in scadere in ultimul an, numarul contractelor de acest tip a sporit, inclusiv a celor de tip intercontinental. Un exemplu edificator este cel al contractorului francez Vinci, care si-a intensificat activitatea atat in Europa (in special in Germania si Marea Britanie), cat si in America, Asia si Orientul Mijlociu. Referitor la presiunile pe lantul de aprovizionare, sunt vizibile doua teme recurente. Prima dintre acestea se refera la influenta asupra profitabilitatii generata de lipsa subcontractorilor si a materialelor. Companiile care se ocupa de anumite operatiuni specifice au majorat substantial preturile, ceea ce s-a reflectat in mod direct asupra costurilor suportate de antreprenorii generali. La acesta se adauga presiunile inflationiste care afecteaza in principal preturile materialelor. Problema respectiva este multidimensionala si le impune antreprenorilor o strategie proactiva in managementul bugetelor si in fundamentarea costurilor, indiferent de tipul acestora. Cea de-a doua tema recurenta este a penuriei de personal calificat, care este generalizata la nivel european si se agraveaza continuu. Dintre masurile corectoare se numara majorarea eforturilor de instruire, cresterea remuneratiilor sau folosirea tehnologiilor disponibile pentru a asigura personalului angajat noi oportunitati de dezvoltare. Tot mai multi experti subliniaza incapacitatea industriei constructiilor de a atrage o forta de munca inalt calificata sau de a gasi altenative viabile pentru a imbunatati productivitatea. Aceasta situatie ar putea avea un impact economic negativ, pe termen lung.

 

Desi domeniul constructiilor este considerat destul de putin „permeabil” la inovatie, aceasta isi face tot mai mult simtita prezenta in ultima perioada, observa analistii de la Deloitte. Dintre tehnologiile moderne care au reusit sa penetreze piata se remarca: materialele inteligente (produse cu o structura chimica recompusa, cum ar fi betoanele cu proprietati de autoreparare, solutii de termoizolare, aerogel, vitraje fotovoltaice etc.), printare tridimensionala, Internet of Things, aplicatii de management al constructiilor (CMS), drone etc. Toate aceste elemente fac parte din asa-numita categorie a tehnologiilor „disruptive” care, pe langa efectele benefice, au capacitatea de a schimba in mod radical traditii adanc inradacinate si de a genera riscuri reale pentru companiile care nu se adapteaza dinamic si rapid la noile tendinte. Acesta reprezinta un alt factor de risc, cu un impact real asupra industriei, care ar putea genera probleme chiar intr-o perioada in care, aparent, potentialul de crestere este foarte mare.