PwC: Socul cererii de energie din anul 2020 este cel mai mare din ultimii 70 de ani

In ultimele luni, sectorul energetic a suferit un dublu soc: din cauza pandemiei COVID-19 si a perturbarii pietei petrolului pe fondul prabusirii cererii si al surplusului de oferta. Potrivit estimarilor PwC din cadrul raportului ”PwC Power Utilities Future of Industries”, care are la baza datele Agentiei Internationale pentru Energie pentru 2020 (IEA), socul cererii de energie din 2020 este cel mai mare din ultimii 70 de ani. In acelasi timp, se anticipeaza ca cererea globala de energie va scadea cu 6% in acest an, de sapte ori mai mult decat in criza financiara din 2009.

Recesiunea globala cauzata de restrictiile prelungite privind circulatia oamenilor, bunurilor si activitatea sociala si economica vor avea un impact semnificativ si asupra investitiilor in energie care se estimeaza ca se vor reduce cu 20% in acest an.

Ca raspuns la prabusirea pretului petrolului si la continuarea incertitudinii preturilor, Opec a anuntat cea mai mare reducere a ofertei din lume, de 10 milioane de barili pe zi, insa este doar o masura pe termen scurt. Chiar daca exista sansa unei recuperari economice in forma de V, socul pandemiei asupra comportamentului viitor nu poate fi ignorat. Astfel ca, trebuie luate in calcul toate scenariile posibile: o recuperare mai lenta in forma de U sau o recesiune mai lunga in forma de L care vor avea implicatii mai profunde. Indiferent ce va urma, lumea va fi diferita si companiile trebuie sa se pregateasca pentru noua normalitate.

Toate componentele lantului valoric din energie sunt afectate - companii din amonte, midstream, aval si companii de servicii. Pe langa implementarea masurilor de siguranta COVID-19, companiile trebuie sa actioneze toate parghiile traditionale in caz de declin, cum ar fi reducerile cheltuielilor de capital si conservarea numerarului. In acelasi timp, strategiile viitoare de achizitii si de atenuare a riscurilor vor trebui sa se bazeze pe analiza eficienta a tuturor scenariilor si a evolutiei cererii. Este posibil ca producatorii cu costuri ridicate sa fie nevoie sa mearga mai departe si sa ia in considerare parteneriate sau fuziuni care sa le permita reducerea bazei de costuri.

Astfel, pentru companiile din sectoarele energiei, utilitatilor si resurselor va fi vitala combinarea unei planificari eficiente a scenariilor cu o examinare a modului in care evolutiile diferite ar putea afecta afacerile lor pe termen scurt, mediu si lung. De asemenea, pe fondul noilor comportamente de calatorie, de munca si de consum ale consumatorilor si accelerarii digitalizarii serviciilor, companiile au nevoie de strategii pentru a raspunde acestor schimbari.

Impactul crizei generate de COVID-19 este resimtit pe toate palierele sectorului energetic, de la alimentarea cu combustibil si la eficienta, cu implicatii serioase pentru securitatea energetica si tranzitia catre energia curata.

Industria se indeparteaza tot mai mult de utilizarea combustibililor fosili si se indreapta catre surse regenerabile. Carbunele va inregistra cel mai mare declin de la cel de-al Doilea Razboi Mondial, alaturi de reduceri puternice pentru gaz si petrol.

In acelasi timp, cererea de combustibili este putin probabil sa se recupereze pe deplin din cauza schimbarilor de comportament post COVID-19 legate de mobilitatea locala si internationala. Concurenta va creste intre furnizori pentru a asigura accesul la pietele finale. Oferta viabila va fi eliminata pe baza echilibrului de piata revizuit si a previziunilor preturilor, ceea ce va conduce la o contractie permanenta a pietelor de petrol si gaze.

De asemenea, o schimbare perturbatoare va avea loc si in mobilitatea vehiculelor electrice cu baterii care inlocuiesc deja autovehiculele pe baza de gaz si diesel. Apoi exista „hidrogen verde”, care foloseste energie regenerabila pentru a extrage hidrogenul din apa prin procesul de electroliza. Consumatorii se vor astepta la o experienta energetica integrata, cu surse interschimbabile utilizate perfect pentru a-si alimenta casele, vehiculele si locurile de munca.

Energia nucleara este mai putin afectata de masurile de blocare, in timp ce sursele regenerabile sunt singurele aflate in crestere in 2020. Astfel, energia solara, eoliana, maree si geotermala isi majoreaza ponderea in mixul energetic global.

In ceea ce priveste companiile de utilitati care au suferit ca urmare a prabusirii pietei la inceputul crizei, pare ca ar fi mai rezistente decat alte sectoare, fiind considerate servicii esentiale. Multe activitati sunt reglementate sau desfasurate in baza contractelor pe termen lung, astfel ca le este asigurata continuitatea ofertei. Multe companii de utilitati au planuri de urgenta elaborate pentru gestionarea perturbarii si protejarea infrastructurii critice si au trecut la surse regenerabile in ultimul deceniu, beneficiind de preturi fixe pe termen lung.

Pe termen scurt, companiile ar trebui sa se concentreze pe restructurarea strategica a costurilor si sa se asigure ca initiativele de cost nu inhiba cresterea strategica viitoare. La fel de importanta este restructurarea lantului de aprovizionare pentru a imbunatati rezistenta si a reduce costurile. O pozitie financiara puternica si asigurarea capabilitatilor de a construi infrastructura critica poate crea un avantaj competitiv durabil. Accelerarea agendei digitale poate oferi „mai multe servicii la costuri mai mici” si poate imbunatati eficienta intretinerii si a operatiunilor. Construirea unor platforme digitale integrate care sa permita interactiunea perfecta intre diversi actori poate constitui un punct de pornire pe piata emergenta a serviciilor energetice din aval si astfel accesul la noi modele de a genera venituri. Si nu in ultimul rand, inovatia poate oferi produse si servicii moderne, care implica tehnologii precum realitatea virtuala / augmentata pentru a crea o solutii energetice integrate.

Oportunitatile de investitii sunt inca multe, iar companiile au suficienta lichiditate si acces la pietele de capital. Potentialele investitii vor depinde insa de capacitatile esentiale ale companiei si de prioritatile sale strategice: renuntarea la carbune si investitii in gaze, dublarea mizei pe energiile regenerabile, construirea infrastructurii critice pentru baterii, tehnologia hidrogenului, concentrarea pe retele critice.

De asemenea, se asteapta ca activitatile de fuziuni si achizitii (M&A) sa inceapa sa creasca din nou pe termen mediu-lung, pe masura ce companiile scapa de efectele imediate ale crizei. Investitorii financiari incep sa aiba mai mult interes pentru investitii in capitaluri / datorii pentru a capta oportunitati de la companii aflate in dificultate, cu modele de afaceri sanatoase si pozitii de piata, dar afectate negativ de criza. De asemenea, M&A pot fi utilizate ca o parghie pentru a da prioritate competitivitatii pe termen lung, obtinand acces la ideile, persoanele, capacitatile sau clientii tintei de achizitie.

Investitiile viitoare in tranzitia energetica depind de actiunile guvernamentale: guvernele ar putea alege sa nu cheltuiasca pe surse regenerabile, dar sa favorizeze companiile sa o faca prin stimulente economice. Mai mult, companiile din petrol si gaze, care au facut investitii mari pe pietele de energie si utilitati la nivel mondial in ultimul deceniu, ar putea continua aceasta tendinta de investitii, in special in sectorul regenerabilelor, determinata de necesitatea diversificarii portofoliului.

Pandemia de coronavirus a accelerat transformarea industriei energetice, iar singura intrebare pentru liderii din acest sector este daca vor lua masurile necesare pentru a-si transforma si a-si asigura securitatea companiilor in noua normalitate.