Ca urmare a dezbaterilor recente din comisiile de specialitate ale Senatului si luand act de informatiile comunicate in mass-media referitoare la amendamentele inaintate de reprezentanti ai partidelor parlamentare in cadrul etapei aflate in derulare in Camera Deputatilor a procesului de analiza si adoptare a proiectului de lege privind Codul amenajarii teritoriului, urbanismului si constructiilor (CATUC), dorim sa facem urmatoarele precizari in domeniul nostru de competenta si de activitate si sa ne manifestam dezacordul ferm fata de prevederile de tip derogare si dereglementare si fata de cele care contravin interesului public general:1. Urbanismul derogatoriu. Una dintre cauzele principale ale esecului planificarii urbanistice din Romania ultimelor trei decenii, cu efecte vizibile si omniprezente in toate regiunile tarii, atat in mediul urban, cat si in cel rural, este practica urbanismului derogatoriu, adica permisiunea acordata initiatorilor de a modifica parametrii reglementati ai unor terenuri sau ai unor zone (referitori la utilizarea terenului, functiunile cladirilor, gabarite, asezare pe teren si in vecinatate, densitate, inaltime, asigurarea patrunderii luminii naturale, umbrire etc.) in functie de interesul lor privat, cu ignorarea coerentei urbanistice si chiar cu ignorarea interesului public general.
Legislatia actuala in domeniul urbanismului acorda posibilitatea initiatorilor de planuri urbanistice zonale sa creasca cu 20% indicatorii urbanistici reglementati prin documentatii de nivel superior. Nu exista justificari si nu au fost prezentate argumente pentru a creste la 30% acest grad de variabilitate deja existent, asa cum se propune prin proiectul de lege. OAR a inaintat comisiilor de specialitate din Parlament argumentele sale si propunerile de amendamente la proiectul de lege privind CATUC, impotriva slabirii in continuare a cadrului de reglementare prin acordarea de derogari suplimentare.
Fata de prevederile legale deja laxe, amendamentele propuse recent in Parlament ar duce acest fenomen nociv al derogarii pe noi culmi, urmarind sa elimine interdictia - existenta atat in legislatia actuala, cat si in proiectul de lege - a initierii de documentatii de urbanism pentru intrarea in legalitate a unor constructii ridicate fara autorizatie sau cu nerespectarea autorizatiei.
Adica derogarea totala: cel care nu doreste sa construiasca respectand prevederile regulamentului este asigurat ca le poate modifica ulterior. In loc ca fiecare constructie individuala sa se subordoneze regulamentului general, asigurandu-se astfel echilibrarea intereselor private cu cele publice si respectarea tuturor drepturilor locuitorilor, ni se propune situatia inversa, in care regulamentul se subordoneaza fiecarei noi constructii ridicate ilegal. Rezultatul nu poate fi decat haos urbanistic si dispret fata de locuitorii onesti.
OAR se exprima ferm impotriva acestor propuneri si impotriva urbanismului derogatoriu.
O exemplificare a anvergurii fenomenului derogarii si, mai grav, al ocolirii, fortarii sau ignorarii reglementarilor si a prevederilor legale in cazul capitalei tarii este cuprinsa intr-un raport de activitate al Comisiei Tehnice pentru Amenajarea Teritoriului si Urbanism din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti, unde sunt expuse detaliat cazurile de neconformitate legala si tehnica a documentatiilor de urbanism analizate intr-o perioada data - un an de zile. Rezultatul este dramatic, imagine a dimensiunii si gravitatii acestei practici - nu doar de derogare, dar de fortare si traumatizare a mediului construit, in detrimentul locuitorilor orasului.
2. Dereglementarea. Adaugandu-se practicii urbanismului derogatoriu, cu efecte inca si mai grave, regasim in amendamentele propuse la CATUC o practica tot mai frecventa in Romania, dereglementarea - scoaterea de sub incidenta legii a anumitor zone sau actiuni, in interes privat sau, in anumite cazuri in interes public punctual sau sectorial, impotriva interesului public general. Pe scurt, amputarea legii.
Propunerile de amendamente formulate in Parlament referitoare la CATUC urmaresc restrangerea posibilitatii de a reglementa si proteja spatiile verzi din localitati doar la terenurile care apartin statului, ceea ce este grav. Infrastructura verde a oricarei localitati, cu implicatiile sale benefice pentru calitatea vietii, este alcatuita din totalitatea spatiilor verzi, inclusiv cele aflate pe terenuri cu proprietari de drept privat si ea trebuie reglementata, protejata si dezvoltata ca atare. Interesul strict privat al construirii in parcuri si alte tipuri de spatii verzi actualmente protejate prin lege contravine interesului public general al asigurarii unui mediu de viata curat si sanatos - de altfel un drept constitutional.
Adaugam la cele expuse mai sus si precizarea privind importanta cruciala a infrastructurii verzi si - intr-o perspectiva mai larga, a infrastructurii verzi-albastre - in gestionarea crizei climatice. Din aceasta perspectiva, orice diminuare a fondului de spatii verzi, prin dereglementare, nu poate fi decat daunatoare. Nu exista nici un beneficiu public al construirii pe spatiile verzi, in schimb exista consecinte negative clare.
Tot o forma de dereglementare este si prevederea cuprinsa in amendamentele formulate la CATUC, conform careia constructiile ridicate pe baza unor documentatii de urbanism declarate ilegale de instante nu mai trebuie desfiintate. Aceasta este o forma de introducere in legalitate din oficiu, cu consecinte potentiale grave, in functie de motivele ilegalitatii documentatiei urbanistice care a stat la baza construirii.
Nu in ultimul rand, prevederile privind schimbarea competentelor de aprobare pentru planurile urbanistice zonale din sectoarele capitalei sunt, de asemenea, o forma de dereglementare - aceste documentatii ies, in viziunea autorilor amendamentelor - din aria de responsabilitate a primariei generale si intra in cea a primariilor de sector, ceea ce inseamna anularea posibilitatii unei reglementari coerente la scara orasului si restrangerea la o viziune partiala, fragmentara. Oricare ar fi cauzele acestor propuneri, ele vor genera efecte negative.
OAR se exprima ferm impotriva acestor propuneri si impotriva dereglementarii.
In ultimii ani se constata o accelerare a acestei tehnici, prin numeroase interventii in legislatia cu incidenta asupra urbanismului si constructiilor. Nu trebuie insa confundata optimizarea legislatiei si simplificarea ei - care sunt actiuni juste si necesare - cu dereglementarea, care inseamna extragerea de sub incidenta legii, in detrimentul interesului public general.
Unul dintre cele mai recente exemple de dereglementare este instituirea exceptarii de la obligatia reglementarii urbanistice a proiectelor de infrastructura energetica amplasate in afara localitatilor. Justificarea a fost necesitatea de a cheltui rapid fonduri, in contextul in care investitiile nu sunt pregatite din timp. Acesta este un exemplu de ajustare a cadrului legislativ in functie de practicile deficitare ale administratiei, in loc sa se urmareasca cresterea capacitatii administratiei pentru a putea respecta legea. Si in acest caz OAR si-a manifestat opozitia in Parlament, fara rezultat insa.
3. Imperativele dezvoltarii teritoriale si urbane astazi. In conditiile transformarilor dramatice pe care le sufera societatea noastra astazi, ca urmare a crizelor multiple - de la clima si biodiversitate, la sanatate publica, economie, migratie, razboi - obiectivele si instrumentele urbanismului sunt in curs de reasezare, pornind de la premise, exigente si criterii noi. Exista o constientizare larga in lume a impactului pe care urbanismul - modul de a ne organiza spatiul construit si amenajat, spatiul nostru de viata - il are asupra mediului natural, economic si social. Este suficient in acest sens sa revedem rapid cateva documente majore de politica publica europeana incidente, de la Carta de la Leipzig (2007) si Noua Carta de la Leipzig (2020), la Pactul de la Amsterdam (2016) care pune bazele pentru Agenda Urbana a UE. Trebuie sa ne amintim, de asemenea, ca s-au scurs deja mai mult de trei ani de cand Parlamentul European a declarant urgenta climatica si de mediu, la 28.11.2019.
In acest rastimp, Guvernul Romaniei a adaptat cadrul de reglementare national, adoptand Politica urbana a Romaniei, document care asuma transpunerea in practica nationala a Cartei de la Leipzig. Privitor la infrastructura verde, Politica urbana prevede combaterea schimbarilor climatice si imbunatatirea calitatii mediului urban prin planificarea spatiului public si dezvoltarea retelelor de spatii verzi si coridoare verzi in zonele urbane (obiectivul prioritar 1 - sustenabilitate spatiala).
De asemenea, Politica urbana pune accent pe regenerarea ecosistemelor urbane, prin dezvoltarea infrastructurii ecologice si solutiile bazate pe natura.
Cat de straine si chiar contradictorii apar, pe acest fundal, incercarile de potrivire a legislatiei la diferite interese private sau punctuale, asa cum se desfasoara ele zilele acestea in Parlamentul Romaniei!
Asadar, reafirmam dezacordul ferm al OAR fata de propunerile de amendare a proiectului de lege prin derogare si dereglementare, asa cum le-am prezentat, si solicitam o dezbatere reala in Parlament inainte de luarea oricarei decizii.
Nu este lipsit de importanta sa amintim ca practici precum cele incercate acum in Parlament - derogari, lipsa controlului modului de construire si legalizari de constructii ilegale - au condus in cazul Turciei la consecintele tragice cunoscute. Asa ceva nu trebuie sa se repete nicaieri!
In incheiere trebuie spus ca predictibilitatea oferita de reglementari coerente si stabile este in interesul investitorilor - predictibilitatea conduce la mentinerea si chiar cresterea valorii investitiilor, pe cand derogarea perpetua scade valoarea investitiilor, prin scaderea calitatii mediului construit.
Ordinul Arhitectilor din Romania - OAR, prin Presedinte si Colegiul Director - Stefan Balici, Beatrice Elena Birtum, Cristian-Tiberiu Blidariu, Mihaela Harmanescu, Soma-György Kalamar, Cristian Oprea, Dan Felix Paraschiv
