ESG este acronimul ce domina din ce in ce mai mult comunicarea companiilor. “E” este prima litera a cuvantului “environment” (mediu), care face trimitere la importanta pe care o are protectia mediului in derularea activitatilor economice. “S” este prima litera a cuvantului “social” si subliniaza importanta pe care companiile trebuie sa o acorde oamenilor si relatiilor dintre ei: protectia datelor, diversitate, drepturile omului, standard de munca, implicarea in comunitati si asa mai departe. In sfarsit, “G” este prima litera a “governance” (guvernanta), care se refera la structura consiliilor de administratie, etica afacerilor, finantarea mediului politic sau remunerare.
Toate sunt domenii extrem de importante si promovarea lor in mediu de afaceri este pe o panta ascendenta. Panta este atat de brusca incat ESG pare ca este pe punctul de a deveni o noua “religie” a mediului de afaceri. Si, odata cu asta, apare si riscul aparitiei multor falsi profeti.
La prima vedere, volumul mare de articole, luari de pozitie, angajamente, conferinte, schimbari organizatorice, investitii anuntate sugereaza schimbari profunde in modul in care companiile incep sa opereze. Mai mult, sugereaza disponibilitatea acestora de a prioritiza valorile de mai sus in dauna datelor pur financiare, intelegand beneficiile pe termen lung ale unei astfel de abordari.
Dar cata onestitate si cata ipocrizie este in aceasta lume a strategiilor ESG? Unde se termina angajamentul si de unde incepe exercitiul de imagine?
Cred ca primul test major al filozofiei ESG a fost anexarea Crimeei de catre Rusia. E demn de remarcat ca prezenta intr-o tara invadatoare ce ameninta si face uz de forta sa militara nu a fost in niciun moment incadrata de corifeii ESG-ului in vreuna dintre cele trei valori promovate. Aparent, preocuparea pentru mediu, social si guvernanta nu includea si anexarea ilegala de teritorii si terorizarea locuitorilor. Ca urmare, companiile nu au gasit niciun motiv pentru a nu continua business-ul intr-un stat agresor, in conditiile in care, nu-i asa, mediul, egalitatea de gen si guvernanta etica(?) erau asumate in continuare.
“Beneficiile” privitului in alta parte s-au vazut ulterior prin declansarea razboiului impotriva Ucrainei. Dar, aparent, nici macar bombardarea oraselor si uciderea civililor inocenti nu au fost incadrate nici la E, S sau G, daca ne amintim de presiunile politice substantiale la care multe companii au trebuit sa fie supuse pentru a decide lichidarea operatiunilor lor din Rusia. Un articol din New York Times facea recent un inventar al firmelor care inca lucreaza la retragerea lor, guvernate altminteri fiind de principiile ESG.
Dar poate unii dintre dumneavoastra ma vor considera a fi nedrept alegand un scenariu atat de extrem pentru testarea onestitatii in abordarile de tip ESG. Vestea proasta este ca nici daca vom cobora standardele, lucrurile nu vor arata mai bine. Financial Times remarca in acest context aparitia unei noi tendinte denumita “the green hushing” (tacerea verde). Expuse si evaluate din ce in ce mai mult pe teme ESG, tot mai multe companii aleg sa nu mai publice detalii legate de obiectivele lor de protectie a mediului pentru a nu fi acuzate de manipularea datelor si a opiniei publice sau de ratarea obiectivelor.
Cu siguranta, “green hushing” nu va fi la indemana companiilor listate avand in vedere cerintele de transparenta pe care o listare le impune, dar si faptul ca industria administrarii activelor (asset management) isi asuma din ce in ce mai mult un activism ESG, menit sa puna presiune in directia reformarii companiilor in care investesc si sunt actionari semnificativi.
Problema esta ca insusi sectorul de asset management promotor al ESG in alte companii pare sa nu-l promoveze in propria ograda. In prezent, conform FT, in randul administratorilor de fond, la nivel global, doar 12% sunt femei, reprezentand o crestere “semnificativa” de 1,7 puncte procentuale in raport cu 2016 cand Alpha Female a facut primul sondaj. Merita remarcat si faptul ca aceasta cvasi stagnare a fost atinsa in pofida unei cresteri a absolventelor de CFA de la 28% in 2012 la 40%, ceea ce sugereaza bariere existente in fluxurile de recrutare si promovare a femeilor.
Dar poate si aici e nevoie de un proces de durata, care nu poate aduce rezultate peste noapte. Haideti sa vedem atunci ce s-ar putea intampla cu adevarat peste noapte. La propriu!
Cei care vor ajunge in Londra vor constata cum la 11 noaptea sute de etaje ale cladirilor de birouri sunt goale, dar luminate ca ziua. Toate acele companii care salasuiesc acolo si au planuri extraordinare ESG pentru consum public, nu au gasit un timer care sa opreasca luminile odata cu lasarea noptii. Nu era vorba nici de strategii, nici de comisii si comitete, nici de mega investitii. Un intrerupator destept era suficient.
Insa, ar fi nedrept sa sugeram ca asa ceva se intampla doar in Londra. Recent guvernul francez, in contextul economiei de energie impusa de conditiile adverse de piata, a interzis luminare birourilor pe timpul noptii. Aparent companiile erau preocupate de strategii ESG cu mult mai sofisticate.