Energia regenerabila a atins deja cote semnificative in zona Uniunii Europene, la momentul actual circa 30% din cerere asigurandu-se din astfel de surse, cu probabilitatea destul de ridicata ca in urmatorul deceniu procentul respectiv sa se apropie de pragul de 50%. Cea mai mare parte a acestui gen de energie este furnizata de sisteme eoliene si solare, care prezinta insa caracteristici extrem de diferite, mai ales in ceea ce priveste cantitatea de electricitate furnizata. Este de asteptat ca structura, precum si modul de operare al diverselor surse de curent sa fie direct afectate de dependenta tot mai mare de sisteme de generare non-dispecerizabile. Pentru adaptarea la aceasta noua paradigma, se impune implementarea unor tehnologii flexibile, care sa aiba capacitatea sa contrabalanseze variatiile, pentru a mentine echilibrul dintre cerere si oferta. In contextul dat, devine foarte importanta analiza modului in care actualele sisteme au capacitatea sa se adapteze ratelor tot mai mari pe care electricitatea produsa prin transformarea lucrului mecanic generat de vant sau a energiei solare le au in totalul productiei.Flexibilizarea sistemelor RES - provocare majora pentru experti
Pentru o abordare rationala, care sa garanteze rezultate viabile in urma unei analize obiective, s-a considerat necesara analiza celor mai probabile scenarii ale cotelor de energie regenerabila in perspectiva anului 2030. Procesul respectiv are la baza utilizarea unor tehnologii IT de ultima generatie, ce au capacitatea de a simula furnizarea orara a intregii cantitati de energie, precum si capacitatile de stocare si interconectare, tinand cont de resursele aflate la dispozitia tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Impactul energiei regenerabile (denumite in continuare cu acronimul RES) se realizeaza prin evaluarea incarcarii reziduale (care se determina prin diferenta dintre cantitatea totala de energie si electricitatea obtinuta din diverse surse RES, ce trebuie acoperita prin metode traditionale de generare sau prin importuri). La aceasta variabila se aplica ulterior un set de valori predefinite, care ajuta la determinarea cu precizie a impactului exercitat asupra elementelor de stocare sau de interconectare. Evaluarea incarcarii reziduale se extinde ulterior prin extrapolare, asigurand calculul necesarului de flexibilitate in diverse scenarii de cote RES, pentru a identifica principalii factori motrici ai procesului respectiv. Studiul realizat in acest fel mai releva ca majorarea productiei de RES poate duce la un surplus de productie pe segmentul respectiv, care, in cazul unei flexibilitati limitate (de pilda, in ceea ce priveste stocarea sau interconectarea), se impune a fi scazut. Majorarea excesiva a productiei din panouri fotovoltaice (PV) si surse eoliene poate, de asemenea, induce o sporire a volatilitatii preturilor si o scadere a nivelurilor medii de pe pietele de vanzare angro (fenomen cunoscut si ca „efectul comenzilor de calitate” in care, prin majorarea cotei de productie a unui anumit material, se obtine diminuarea sau chiar anularea costurilor variabile de fabricatie). In acelasi timp insa sporirea cotelor RES implica o crestere a nivelului de utilizare a capacitatilor de stocare si interconectare. Este asadar imperativa evaluarea flexibilitatii mai ales in orizontul temporal stabilit, pentru a determina masura in care sistemele existente la momentul respectiv vor avea posibilitatea sa se adapteze dinamic situatiei de fapt. In perioada diurna, conceptul respectiv vizeaza in principal functionarea panourilor PV, in vreme ce la nivel saptamanal devine relevanta resursa energetica eoliana, cu tot ceea ce inseamna aceasta (dat fiind caracterul stocastic/hazardat al vantului). Asa se face ca majorarea ponderii de energie PV impulsioneaza cererea anuala de flexibilitate, in vreme ce productia de electricitate prin intermediul echipamentelor eoliene, datorita corelarii specifice cu cererea, duce la diminuarea respectivului indicator. Desigur, acesta mai are o determinare directa din specificul national, care trebuie masurata cu maxima precizie, pentru a nu afecta rezultatul final.
Pentru o abordare rationala, care sa garanteze rezultate viabile in urma unei analize obiective, s-a considerat necesara analiza celor mai probabile scenarii ale cotelor de energie regenerabila in perspectiva anului 2030. Procesul respectiv are la baza utilizarea unor tehnologii IT de ultima generatie, ce au capacitatea de a simula furnizarea orara a intregii cantitati de energie, precum si capacitatile de stocare si interconectare, tinand cont de resursele aflate la dispozitia tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Impactul energiei regenerabile (denumite in continuare cu acronimul RES) se realizeaza prin evaluarea incarcarii reziduale (care se determina prin diferenta dintre cantitatea totala de energie si electricitatea obtinuta din diverse surse RES, ce trebuie acoperita prin metode traditionale de generare sau prin importuri). La aceasta variabila se aplica ulterior un set de valori predefinite, care ajuta la determinarea cu precizie a impactului exercitat asupra elementelor de stocare sau de interconectare. Evaluarea incarcarii reziduale se extinde ulterior prin extrapolare, asigurand calculul necesarului de flexibilitate in diverse scenarii de cote RES, pentru a identifica principalii factori motrici ai procesului respectiv. Studiul realizat in acest fel mai releva ca majorarea productiei de RES poate duce la un surplus de productie pe segmentul respectiv, care, in cazul unei flexibilitati limitate (de pilda, in ceea ce priveste stocarea sau interconectarea), se impune a fi scazut. Majorarea excesiva a productiei din panouri fotovoltaice (PV) si surse eoliene poate, de asemenea, induce o sporire a volatilitatii preturilor si o scadere a nivelurilor medii de pe pietele de vanzare angro (fenomen cunoscut si ca „efectul comenzilor de calitate” in care, prin majorarea cotei de productie a unui anumit material, se obtine diminuarea sau chiar anularea costurilor variabile de fabricatie). In acelasi timp insa sporirea cotelor RES implica o crestere a nivelului de utilizare a capacitatilor de stocare si interconectare. Este asadar imperativa evaluarea flexibilitatii mai ales in orizontul temporal stabilit, pentru a determina masura in care sistemele existente la momentul respectiv vor avea posibilitatea sa se adapteze dinamic situatiei de fapt. In perioada diurna, conceptul respectiv vizeaza in principal functionarea panourilor PV, in vreme ce la nivel saptamanal devine relevanta resursa energetica eoliana, cu tot ceea ce inseamna aceasta (dat fiind caracterul stocastic/hazardat al vantului). Asa se face ca majorarea ponderii de energie PV impulsioneaza cererea anuala de flexibilitate, in vreme ce productia de electricitate prin intermediul echipamentelor eoliene, datorita corelarii specifice cu cererea, duce la diminuarea respectivului indicator. Desigur, acesta mai are o determinare directa din specificul national, care trebuie masurata cu maxima precizie, pentru a nu afecta rezultatul final.
