Cu pumnii inclestati, deasupra unui nor de furtuna, Ceausescu dispune continuarea planurilor sale urbanistice. Dedesubtul imaginii proiectate, singurii patru consilieri generali ai Primariei Capitalei (trei de la PNL si unul de la USR) care au raspuns invitatiei OAR Bucuresti la dezbaterea despre supralargirea Caii Calarasi, mentionata in proiectul de buget al PMB.Serban Sturdza, presedintele OAR Bucuresti, crede ca absenta celorlalti consilieri, reprezentanti ai partidelor din CGMB, face dovada unui dezinteres foarte grav, pe fondul caruia agresiunile de tipul Berzei-Buzesti si cazuri similare de „asasinat urban” asupra cartierelor vor continua.
Mihaela Negulescu, urbanist si specialist in mobilitate urbana, subliniaza ca orasul istoric nu poate fi configurat de inginerii de trafic, ca un cartier nu este o problema rutiera si ca lucrurile gandite fragmentar, fara a fi dublate de o strategie de mobilitate pentru toata zona centrala, sunt inevitabil sortite esecului. Cu exemple din intreaga lume, mai multi vorbitori arata ca o artera de ciculatie mai larga nu fluidizeaza traficul ci, dimpotriva, aduce mai mult trafic in oras si implicit mai multa congestie.
Consilierii generali prezenti se pozitioneaza in unanimitate impotriva ideii de supralargire a Caii Calarasi. Reprezentantii PNL se plang de faptul ca decizia CGMB este una formala si ca de fapt Comisia Tehnica de Amenajarea Teritoriului si Urbanism - cu rol consultativ! - este cea care hotaraste de facto. Bogdan Stroe, consilier general USR, se teme ca fara o campanie publica, de cultivare a atasamentului actualilor bucuresteni fata de mostenirea arhitecturala a capitalei, nicio lege sau masura administrativa nu va reusi sa tina in viata orasul istoric.
Pierre Bortnowski crede ca daca exista ceva in orasul istoric care trebuie recuperat si supralargit, acela este trotuarul - un spatiu cvasi-inexistent la limita dintre fatada si carosabil, un loc periculos, in care trecatorul este amenintat permanent de autovehicole, gropi, borduri, cornise, tencuieli si turturi, impracticabil pentru batrani sau carucioare. Si, pe cand traficul este un mijloc, viata comunitara urbana este scopul.
Horia Roman Patapievici a vorbit in calitate de bucurestean si de locuitor al unei „zone protejate”. A evocat o lume azi disparuta, in care vecinii aveau nume si prenume, uneori burti mari sau palarii pe care si le ridicau respectuos seara, salutand chiar si copiii. A constatat ca, desi unele case si mai multe fatade au supravietuit, tesutul social din spatele lor este mort. La aceeasi adresa, astazi traieste intre necunoscuti. Si a concluzionat ca abia acum, cand bogatii se autoizoleaza in cartiere noi, in spatele barierelor, iar saracilor le revin zone delabrate din vechiul oras sau cartiere specifice, are loc cu adevarat lupta de clasa clamata in comunism.
Au fost de asemenea prezenti si au luat cuvantul Andrei Pippidi, Georgeta Filitti, Cezara Mucenic, Sandra Ecobescu, Doina Vella, Bogdan Bogoescu, Irina Criveanu, Teodora Ganea - arhitect rezident in Calea Calarasi si Edmond Niculusca (ARCEN), coordonatorul Catalogului Bucuresti - un inventar al zonelor protejate din Bucuresti. Stefan Ghenciulescu, vicepresedinte OAR National, a subliniat ca, in virtutea bunelor practici urbanistice actuale, ideea de supralargire a unei strazi dintr-un cartier istoric este pur si simplu inacceptabila. OAR Bucuresti a cerut printr-o adresa oficiala informatii suplimentare si publicarea documentelor care au fundamentat oportunitatea studiului de fezabilitate pentru „Supralargire Calea Calarasi si bd. Corneliu Coposu, intre str. Sf. Vineri si Sos. Mihai Bravu”.
