Intreaga omenire este confruntata in prezent cu trei mari provocari: clima, biologia si transformarea digitala. Ar trebui sa credem ca cei peste 7 miliarde de oameni au capacitatea sa gestioneze trei crize concomitente, pornind de la bagajul de cunostinte pe care lumea l-a acumulat in cateva mii de ani. Dar este oare asa? Cele trei dimensiuni ale determinarii actiunilor noastre scot in evidenta ridicolul confruntarilor armate de secole, care au sacrificat milioane de oameni fara a lasa niciun capat de progres pentru solutii probabile infruntarii amenintarilor comune.Ian Bremmer, presedintele companiei de consultanta si analiza a riscului politic EURASIA Group, creator al primului indice de pe Wall Street de masurare a riscului politic global (GPRI), a publicat in ultimul numar din acest an al revistei „Foreign Policy” viziunea sa actuala despre confruntarea tehnopolara. Daca la inceputul anului acest risc era la mijlocul clasamentului primelor 10, este probabil ca evenimentele acumulate in lunile de pana acum sa-l fi avansat intre primele trei.
Obiectul acestei prezentari este cel de a face o incursiune intre determinatii care fac ca pe zi ce trece companiile BigTech sa devina, in opinia publica, mai credibile si mai influente decat statele si lumea cunoscuta a politicii.
Dupa patru secole de la Pacea din Westfalia, care a consacrat dreptul statelor de a fi principalii actori ai relatiilor internationale, cateva mari companii din domeniul tehnologiilor avansate rivalizeaza cu ele in exercitarea influentei geopolitice. Amazon, Apple, Facebook, Google si Twitter nu sunt doar niste companii mari: ele exercita control asupra diverselor aspecte ale societatii, economiei si securitatii nationale, care erau pana acum prerogativul exclusiv al statelor. Acelasi lucru este valabil pentru Alibaba, ByteDance si Tencent (toate chinezesti). Actorii nonstatali , in frunte cu companiile de inalta tehnologie, dau din ce in ce mai mult forma transformarilor geopolitice. Ei modeleaza un cadru in care statele joaca, in care se reproiecteaza contractele sociale, viitorul muncii, urmatoarea revolutie industriala. Aceste companii exercita suveranitatea asupra unei taram care exista dincolo de capacitatea reglementatorilor de a-l controla: spatiul digital! Big Tech au doua avantaje de importanta critica, care le permite sa exercite o influenta geopolitica independenta:
Primul – nu isi exercita puterea intr-un spatiu exclusiv fizic, iar oamenii traiesc din ce in ce mai mult in sinergie cu spatiul digital, care nu poate fi controlat pe deplin de guverne. Asta se rasfrange asupra tuturor aspectelor vietii civice, economice si private. Insisi politicienii si institutiile publice cauta sa castige suporteri sau sa-si faca cunoscute mesajele prin spatiul digital. Oricat ni s-ar parea de ciudat, oamenii au ajuns sa interactioneze in primul rand prin intermediul algoritmilor. Dopamina este furnizata creierului prin notificarile Facebook, inteligenta artificiala a Google si metodele de selectare a produselor de catre Amazon, locurile de munca sunt oferite de LinkedIn. Ar fi o utopie sa se creada ca procesul mai poate fi oprit.
Cel de-al doilea – aceste companii de IT pot oferi intreg spectrul de produse digitale si reale necesare functionarii unei societati moderne. Eficacitatea Alibaba, Amazon, Google si Microsoft a fost intarita pe parcursul actualei pandemii prin faptul ca ele au fost capabile nu doar sa ofere produse, ci in primul rand sa asigure oamenilor posibilitatea de a munci, copiilor de a invata, administratiei de a functiona.
Felicit Institutul de Economie Mondiala si colegii cu care am lucrat in ultimii doi ani la studiul despre „Transformarea monedei fiduciare”, care, reprezinta in Romania, probabil, cea mai ampla investigare a schimbarilor din platile digitale si convietuirii cu crypto-activele si monedele digitale care incep sa intre in uzanta bancilor centrale.
Ceea ce trebuie retinut, intre altele , din intamplarile ultimilor doi ani este ca viteza cu care reactioneaza companiile de tehnologie se afla in deplin contrast cureactia slaba a institutiilor guvernamentale: incercarea de a crea in Congresul american o comisie bipartizana de investigatie, asemanator procedurii ce a urmat dupa 11 septembrie 2001,a esuat pe fondul opozitiei republicane. Politia a reusit sa aresteze cativa protestatari individuali – dar in cele mai multecazuri doar pe baza indiciilor pe care le-au lasat pe retelele de socializare. Facebook si Twitter au suspendatconturile lui Donald Trump pentru postari care laudau revoltatii.Amazon, Apple si Google au blocat accesul Parler - alternativa la Twitter pe care sustinatorii lui Trump au folosit-o pentru a incuraja sicoordona atacul - la serviciile de web-hosting. Servicii financiare majore, precum PayPal siStripe, au stopat procesarea platilor pentru campania lui Trump sipentru conturile celor care au finantat cheltuielile de calatorie la Washingtonale sustinatorilor lui. Tehnologia companiilor private si-a dovedit superioritatea si in domeniul securitatii nationale, rol rezervat pana de curand guvernelor si contractantilor lor. Cand hackerii rusi (GRU) au spart sistemele de securitate ale agentiilor guvernamentale americane si ale unor mari companii private, nu National Security Agency sau US Cyber Command au fost capabile sa depisteze lovitura, ci Microsoft.
Democratia, in sensul pe care natiunile trans-atlantice i-l dau face pasi inapoi: potrivit Freedom House din 146 de state cu peste 2 milioane de locuitori, fiecare, doar 39 erau considerate, in 2020, ca raspunzand criteriilor de caracterizare a democratiei, fata de 43 cu un inainte. Mai mult, numarul statelor in care sunt recunoscute institutii democratice puternice, aparate de o populatie cu varsta mediana de 35 de ani este si mai mic.
In cursul de diplomatie pe care l-am sustinut la Universitatea romano-americana, am clasificat guvernarea in trei moduri: democratie, autocratie si regimuri hibride. Toate acestea sunt pronuntat influentate de Big Tech sau cauta sa-l foloseasca. Convingerea mea este ca aproximarea calitatii relationarii companiilor din Big Tech cu formele de guvernanta se poate face prin atitudinea acesteia fata de globalism, nationalism si tehno-utopie. In negocierile dintre corporatiile din domeniul High Tech si guverne pentru controlul spatiului digital sunt conturate trei optiuni: a) statul isi pastreaza suprematia premiind campionii nationali; b) corporatiile smulg controlul statului asupra spatiului digital si dau globalistilor mai multa putere; c) statul isi dilueaza puterea in favoarea tehno-utopismului.Marii perdanti sunt europenii, deoarece nu au nici companii de tehnologii avansate care sa concureze pe cele din SUA si China, si nici care sa aiba capacitatea lor financiara. Incercarea Europei de a dobandi suveranitate digitala este indoielnica, ramanandu-i viabila alternativa de a urma agenda Washingtonului, care in ultimii ani a dat tot mai putine dovezi de interes fata de Europa. Niciun guvern nu are suficienta forta sa sustina competitivitatea economica si tehnologica pe termen lung, daca va adopta politici orientate spre interior. Intre nationalisti si globalisti, tehno-utopistii se inscriu tot mai mult pe linia proiectelor descentralizate, care exploreaza noi frontiere ale cunoasterii si valorificarii lor, cu scopul de a pune la dispozitie produse si servicii esentiale, de tipul consensului hibrid descentralizat interoperabil – metaverse-ul (smart contracts rulate in structuri modulare de blockchain-uri independente).
Varianta tehno-utopica (definita asa cu intentie de catre cei apropiati cercurilor de putere) este cea mai sfidatoare, in primul rand pentru ca se intampla: crypto-activele probeaza erodarea autoritatii centrale si fac lumea statelor mai putin capabila sa reziste provocarilor transnationale. Fara indoiala ca guvernele nu vor ceda usor, dar doar opinia publica va putea decide castigatorii. Atitudinile SUA lasa sa se inteleaga ca prioritatea sa este de a impiedica tehno-autoritarismul Chinei sa se erijeze in castigator, pe cand China urmareste sa ajunga independenta din punct de vedere economic si tehnologic, astfel incat nicio coalitie a democratiilor industriale avansate sa-i poata impiedica scopurile.
Daca in SUA disfunctiile din Congres, dintre democrati si republicani, convin lobby-ului din Silicon Valley, si, in consecinta posibilitatea de control si reglementare a Big Tech este indepartata, in Europa, care nu are inca un cloud propriu, tentatia de reglementare este mai vocala si mai ambitioasa. In China situatia este diferita prin aceea ca libertatea companiilor Big Tech este supusa acceptarii autocratiei, respectiv exportului de interese geopolitice ale Chinei.
Severitatea situatiei consta in existenta unui duel doar intre China si SUA, caci nici Europa, nici Rusia nu sunt in prima linie a acestui nou „razboi”. In ultimul deceniu 80% din investitiile in IA au fost concentrate doar in doua tari (SUA si China), in timp ce Europa a reprezentat doar 7%. Deja in topul mondial al primelor 20 de universitati generatoare de brevete in domeniul IA, 17 sunt din China. China si-a propus ca pana in 2030 sa ajunga intaiul centru de inovatie in Inteligenta Artificiala din lume. Pentru a ajunge aici, pe langa dezvoltarile deja puse in practica, a demarat un program de investitii anuale in IA de 20 miliarde dolari pana in 2025 si cate 60 miliarde dolari/an dupa aceasta data. La randul lor, Alphabet (compania mama a Google), Amazon, Apple, Facebook si Microsoft au decis sa aloce 109 miliarde dolari in cercetare si dezvoltare (2019), suma egala cu totalul cheltuielilor publice si private pentru R&D ale Germaniei si de doua ori mai mult decat in cazul Angliei.
La 25 noiembrie 2021 s-a deschis Shanghai Data Exchange, prima actiune mondiala de structurare a pietei de date, in prima zi fiind active peste 20 de companii din domeniile telecomunicatiilor, transportului aerian, furnizarii de electricitate, bancar, al consultantei (Deloitte, PwC). SDE este si un instrument strategic, nu doar pentru ca a preluat unele elemente din legislatia europeana a GDPR, ci pentru ca transferul in exterior al datelor devine, practic imposibil, limitand drastic accesul entitatilor straine la obtinerea de informatii tip B2B (datele chinezilor trebuie sa ramana in China, respectiv ingradirea transferului de date dinspre companiile straine care produc in China catre propriile sedii centrale sau laboratoare de cercetare si dezvoltare situate in alte jurisdictii). Apple si Tesla au luat deja initiativa crearii de centre de date dedicate Chinei, inclusiv prin parteneriat cu entitati locale, pentru a putea continua afacerile in China, respectand si cerinta de conformare cu reglementarile chineze (Data Security Law – septembrie 2021 si Personal Information Protection Law – noiembrie 2021) care declara penale actiunile companiilor care vor respecta sanctiunile straine cu caracter de extrateritorialitate, instituite pe considerente de incalcare a drepturilor omului. Matt Pottinger si David Feith (inalti functionari ai Consiliului pentru Securitate Nationala si Departamentului de Stat in precedenta administratie de la Casa Alba) apreciau la sfarsitul lunii noiembrie 2021 ca „cel mai puternic broker de date din lume este pe cale sa castige razboiul impotriva SUA, in vreme ce Occidentul abia se pregateste pentru el”. In acelasi timp, notiunile stat de drept, separarea puterilor si respectul libertatilor publice lipsesc din ambitiile leadership-ului din tara Imperiului de Mijloc.
Cum va fi, prin urmare, viitorul? Vor trai oamenii intr-o lume cu internetul din ce in ce mai fragmentat si unde companiile de IT vor servi interesele si scopurile statelor in care sunt incorporate (China a creat „Marele Zid” de control al informatiilor la care au acces cetatenii sai; serviciile americane de supraveghere au dezvoltat „Echelon” pentru monitorizarea comunicatiilor globale), sau ele vor prelua de la guverne controlul, eliberand oamenii de constrangerile granitelor nationale si erijandu-se in pozitia de forte globale? Altfel spus, ia sfarsit era dominantei statului, care va fi inlocuita de o tehno elita capabila sa-si asume responsabilitatea de a oferi bunurile publice care fusesera in obligatiile guvernelor?
La anul se implinesc 80 de ani de la publicarea in exil a volumului „Lumea de ieri. Amintirile unui european”, testamentul autobiografic al lui Stefan Zweig, umanist si pacifist traumatizat de cresterea nationalismului si nazismului si de infrangerea ratiunii. El a constatat incapacitatea marilor institutii de a infrunta sfidarile Europei, in primul rand a Societatii Natiunilor rapusa de birocratia unei diplomatii excesive.
Crizele medicale si financiare, pe care si romanii le-au resimtit in ultimii 10 ani, au dat nastere unei crize de identitate fara precedent. Cine suntem in Europa, care e rolul nostru in Uniune, ce pierdem si ce castigam ca stat membru? – sunt doar cateva intrebari pe care ni le punem din ce in ce mai des. Increderea romanilor in UE este in scadere vizibila, iar motivele principale sunt doua: incapacitatea administrativa a autoritatilor de a valorifica statutul de membru UE si intensificarea discursului nationalist, eurosceptic. „Aproape in toate natiunile – spunea Stefan Zweig – se manifesta aceleasi fenomene de puternica si brusca irascibilitate ce decurg din delasare morala, lipsa de optimism, neincredere gata sa se manifeste in orice ocazie si o stare de disconfort cauzata din sentimentul de insecuritate. Dam mai usor crezare vestilor rele decat celor care ar putea trezi speranta si la nivelul indivizilor si statelor se intareste sentimentul urii. Neincrederea reciproca devine infinit mai puternica decat increderea”.
Instabilitatea politica care se manifesta in Romania, cu precadere dupa ultimele alegeri generale, traduce neincrederea populatiei in administratie si in clasa politica (cu ce moralitate poti pretinde ca programul de guvernare exprima vointa populara daca numarul voturilor exprimate este 1 din 3?), iar nivelul ei de intelegere a problematicii Europei se limiteaza la atitudinea de „follower” sau cea de a pune pe seama Bruxelles-ului incapacitatea unei guvernante. De aici se dezvolta a doua neincredere, in institutiile supranationale! Taram extrem de fertil pentru profitorii HighTech, mai ales ceia care sunt atat asi ai propagandei, dar si care stiu ca unirea este un adversar greu de combatut.
Increderea romanilor in UE – trenduri in ultimele 6 luni (INSCOP Research, in parteneriat cu Verifield, la cererea think-tank-ului STRATEGIC Thinking Group):
Datele sondajului din septembrie a.c. arata o tendinta clara de scadere a interesului si increderii in valorile europene. Chiar daca reactia populatiei este emotionala, influentata de criza guvernamentala, trendul este evident: tot mai multi romani cred ca Romania s-ar dezvolta mai bine daca n-ar mai fi in Uniunea Europeana.
„Lipsa de orizont a populatiei afectate de crizele interne multiple care se suprapun in Romania, precum si o intensificare puternica a vizibilitatii narativelor subversive eurosceptice vehiculate tot mai mult, in special in mediul online, au determinat o scadere accentuata a optimismului cu privire la avantajele integrarii europene”, declara Remus Stefureac, presedinte Strategic Thinking Group.
Toboganul increderii in UE: tot mai putini romani considera ca aderarea Romaniei la UE a adus tarii mai mult avataje decat dezavantaje. In septembrie 2021, 47,2% dintre cei chestionati au optat pentru mai degraba avantaje, in declin evident fata de lunile iunie (56,2%) si martie (61,4%).
Aceeasi cercetare a scos la iveala ca cei chestionati sunt de acord in proportie de 68,5% cu afirmatia ca Romania trebuie sa isi apere interesele nationale atunci cand sunt in dezacord cu regulile Uniunii Europene, chiar daca risca sa isi piarda pozitia de stat membru al UE.Valori traditionale vs. drepturi si libertati moderne: lipsa de credibilitate de care se bucura autoritatea politica in Romania a dus si la accentuarea convingerii ca Romania isi pierde valorile traditionale in interiorul Comunitatii europene. Aceasta realitate este strans legata de cresterea intensitatii discursului nationalist, chiar radical, care conduce si la schimbarea intentiei de vot: 63,6% dintre respondenti sunt convinsi ca valorile traditionale romanesti se pierd din cauza modernizarii si dezinteresului generatiilor tinere. In acelasi timp, 68,7% dintre cei chestionati au raspuns ca ar vota un partid nationalist, care promoveaza valorile religioase si sustine familia traditionala.
„Cresterea procentului populatiei care ar vota un partid nationalist ce promoveaza valorile familiei traditionale si valorile religioase este cauzata de infodemia exacerbata (amestec de „informatii” si „epidemii” care se refera de obicei la o raspandire rapida si de mare anvergura atat a informatiilor exacte cat si a celor inexacte), de guvernarea in deriva si de contextul emotional al crizelor existente ce induc nevoia sociala de stabilitate, care in mentalul colectiv este asigurata in special pe linie paternalista/autocrata”, confirma Dan Andronache, vicepresedinte True Story Project (TSP).
Experienta in democratie indeamna oamenii catre o mutare a disputei dinspre cei care au contra celor care nu au, spre cei care muncesc contra celor ca profita de sistem. Aceasta transformare comportamentala este preferinta atacului pe care adversarii libertatii o exploateaza cu cele mai abile mijloace ale retelelor sociale sau prin influenceri, cu obiectivul clar de a infrana transformarea societatilor de la stadiul opresiv catre cel al egalitatii si al subordonarii actiunilor statului libertatilor individuale.
Fiecare generatie cauta propriul echilibrul pentru a se proteja de catre cei care profita de sistemul democratic cu scopul de a promova modele sociale care limiteaza libertatile; si a se proteja de cei care sunt gata sa puna calus democratiei sub pretextul protejarii ei. Cu alte cuvinte: cat de mult ne este supravegherea digitala prietena, si dintre toate domeniile in care ea ne insoteste, cat de mult sa o consideram proteguitoare pentru noi si pentru cei din spatele serverelor?
Era pe care o traim este adanc impregnata de sentimentul dilemei orwelliene ("1984") potrivit caruia alegerile pe care le facem sunt mereu intre libertate si bunastare, dar marea majoritate dintre noi dam intaietate bunastarii. Spatiul digital este si in aceasta privinta o capcana si un raspuns, inclusiv pentru raportul individului cu statul sau al masurii in care actiunea statului respecta vointa individului.
Reuniunea ministrilor de externe ai G7 de le la Liverpool (din prima decada a lunii decembrie) a facut un apel disperat: "trebuie sa castigam lupta tehnologiilor, asigurandu-ne ca normele noastre tehnologice sunt stabilite de catre aceia care cred in libertate si democratie". Cum si cand, pentru ce? Dezideratul exprimat, inclusiv la summitul-ul pro-democratie, initiat de Joe Biden, ascunde nesiguranta cancelariilor, al carei raspuns sunt mai increzator ca il pot da companiile de BigTech decat statele.
Un material de Dr. Eugen Dijmarescu, membru al CA al BNR
