Noua plafonare a preturilor la energie - incertitudini suplimentare pentru piata

Presiunile aparute pe piata energiei in 2021, care au generat cresterea accelerata a preturilor, au dus la implementarea unor masuri specifice in majoritatea tarilor europene, in principal pentru protectia consumatorilor. Si Romania a adoptat astfel de masuri, in toamna anului trecut, cum ar fi plafonarea preturilor la energie, compensarea partiala de catre stat a facturilor la energie electrica si gaze naturale, insa acestea au fost gandite ca solutii temporare, pentru depasirea iernii, aplicabile pana la sfarsitul lunii martie 2022. Dar conflictul izbucnit la sfarsitul lunii februarie in Ucraina a adus noi provocari si a prelungit tensiunile in piata de energie.

Pe baza acestor evolutii, suprapuse cu presiunile inflationiste deja existente si cu avertismentele economistilor cu privire la agravarea situatiei incepand cu luna aprilie, imediat dupa expirarea masurilor privind plafonarea preturilor la energie aplicabile in sezonul rece, autoritatile romane au decis sa adopte masuri suplimentare pentru limitarea impactului facturilor la electricitate si gaze naturale asupra populatiei si firmelor. Astfel, guvernul a emis o noua ordonanta de urgenta pentru plafonarea tarifelor pentru consumatorii finali, care contine, insa, si o extindere a taxarii pentru producatorii de energie electrica, atat in timp, cat si ca arie de aplicare.

Noua reglementare (OUG 27/2022) a aparut cu doar cateva zile inainte de expirarea masurilor similare adoptate in toamna anului trecut, pe fondul temerilor cu privire la explozia tuturor preturilor din economie in situatia revenirii la tarifele de piata pentru energie si gaze naturale. De altfel, din aceasta perspectiva, si Banca Nationala Romaniei a avertizat, in cele mai recente comunicari, ca se asteapta la o accelerare a inflatiei incepand cu luna aprilie.

Concret, ordonanta impune noi plafoane de pret pentru consumatori, respectiv 0,68 lei/kWh pentru un consum mediu lunar mai mic sau egal cu 100 de kWh (inregistrat in 2021), si 0,8 lei/kWh pentru un consum mediu lunar cuprins intre 100 si 300 kWh, pentru energie electrica. Pentru gaze, pretul maxim este de 0,31 lei/kWk, indiferent de cantitatea consumata. Plafoanele includ TVA si se aplica distribuitorilor care alimenteaza consumatorii finali.

Ordonanta similara adoptata in toamna anului trecut a introdus si un impozit de 80% pentru venitul suplimentar realizat de producatorii de energie electrica din surse regenerabile. Prevederea a fost preluata in noua ordonanta si a fost extinsa atat ca perioada, cu un an, cat si ca arie de aplicabilitate, pentru toti producatorii de energie electrica, indiferent de sursa. In acelasi timp, a fost detaliata metodologia de calcul pentru acest impozit (aplicabil pe veniturile obtinute din cantitatile vandute la preturi mai mari decat plafoanele reglementate). In schimb, actul normativ prevede exceptarea capacitatilor noi de productie, puse in functiune dupa 22 martie 2022, de la impozitul suplimentar, masura care ar putea compensa partial lipsa de predictibilitate si ar stimula investitiile in domeniu, atat de necesare.

 

Plafonarea tarifelor va avea cu siguranta un impact pozitiv asupra consumatorilor in perioada de aplicare. In acelasi timp, masura, care se doreste a fi provizorie, ar putea avea efecte pe termen lung asupra companiilor din domeniu, in functie de abilitatea acestora de a gestiona masurile impuse de autoritati.

Pentru companiile implicate, in special distribuitori, impactul depinde de modul si de momentul in care vor fi aplicate masurile de compensare din partea statului (pentru diferenta dintre pretul de achizitie, la nivelul pietei, si cel de vanzare, plafonat) prevazute in ordonanta. Conform reglementarii, pentru clientii casnici, compensarile se acorda din bugetul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, iar pentru clientii non-casnici, din bugetul Ministerului Energiei, dar depinde si de cat de bine va functiona acest mecanism de compensare. Intarzierile in recuperarea sumelor respective vor pune o presiune ridicata pe disponibilitatile financiare ale distribuitorilor, cu impact asupra solvabilitatii acestora.

In acelasi timp, impozitul suplimentar impus producatorilor de electricitate va afecta profitabilitatea acestora si capacitatea de a investi, intr-o perioada in care independenta energetica, imposibil de obtinut fara investitii suplimentare, este tot mai des invocata la nivel european si local.

Din perspectiva bugetului de stat, acesta este afectat in ambele sensuri: costuri cu sustinerea distribuitorilor, respectiv compensatiile pe care statul va trebui sa le acorde in contul plafonarii preturilor, dar si venituri din impozitul suplimentar de 80%. In plus, ramane de vazut si cum vor influenta aceste masuri consumul de energie, economia in ansamblu si, in consecinta, veniturile bugetare conexe din taxele aferente (TVA, accize, impozit pe profit etc.).

 

Daca, in toamna anului trecut, planurile pe termen lung ale Uniunii Europene (UE) si cele ale Romaniei cu privire la viitorul energetic al blocului comunitar erau construite in jurul Pactului Verde European (Green Deal), respectiv tranzitia catre economia verde, contextul geopolitic actual amana, cel putin pentru moment, masurile anuntate in aceasta directie. In consecinta, institutiile europene, dar si statele membre la nivel individual, cauta solutii pentru a-si limita dependenta energetica de Rusia, provocare care se suprapune cu cea care implica protectia consumatorilor in fata scumpirilor. Un acord cu Statele Unite ale Americii pentru furnizarea de gaz natural lichefiat (GNL) in UE, amanarea planurilor de inchidere a termocentralelor pe carbune in anumite state, obligativitatea constituirii unor stocuri de gaze pentru iarna urmatoare (la preturi avantajoase negociate de un grup operativ constituit la nivelul UE) sunt doar cateva din solutiile vehiculate in prezent.

In Romania, una dintre solutiile discutate intens in aceasta perioada pentru a reduce dependenta energetica de Rusia este cea referitoare la exploatarea gazelor din Marea Neagra. Insa legea offshore, adoptata in urma cu aproape patru ani, contine o serie de prevederi care limiteaza interesul investitorilor pentru dezvoltarea unor proiecte in zona, iar modificarile promise de autoritati in repetate randuri intarzie sa apara. In plus, in contextul conflictului care se deruleaza inclusiv in zona Marii Negre, este posibil ca planurile de explorare si exploatare sa fie amanate pana la clarificarea situatiei. Pe de alta parte, recent au fost marite capacitatile de productie ale centralelor termice pe carbune. Energia nucleara reprezinta, de asemenea, o alternativa viabila, astfel ca este necesara finalizarea reactoarelor de la Cernavoda, iar dezvoltarea altor capacitati similare ar putea deveni prioritara.

Ramane de vazut daca masurile recent adoptate se inscriu intr-o strategie mai ampla, pe care autoritatile o au in vedere pentru a rezolva problemele de fond ale pietei din Romania, astfel incat sa asigure independenta energetica, mai necesara ca oricand in actualul context al conflictului din Ucraina si al relatiilor tot mai tensionate dintre UE si Rusia, cel mai mare furnizor de gaze naturale al UE, cu peste 40% din importurile totale. Nu avem insa, in prezent, clarificari din partea autoritatilor pe aceasta tema, ceea ce indica faptul ca, deocamdata cel putin, nu exista o astfel de strategie.

Asadar, aceasta noua reglementare pare a rezolva o urgenta de moment (protejarea consumatorului), in timp ce ridica numeroase semne de intrebare pentru perioada care urmeaza. Vor ramane aceste masuri temporare sau se vor permanentiza? Vor fi incurajate investitiile in energie, respectiv productia interna, in contextul fluctuatiilor din pietelor europene si al viitorului incert? Pe ce va pune Romania accent pentru a acoperi deficitul de energie – gaze naturale, energie nucleara, carbune? Ce se va intampla cu planurile de tranzitie catre energia si economia verde? Implicatiile si consecintele sunt, si de data aceasta, incerte, iar piata ramane tensionata in lipsa unei viziuni pe termen mediu si lung cu privire la politica energetica nationala.

Este evident ca legislatia nationala in domeniul energiei ramane fragmentata, bazata pe solutii de moment, care trateaza efectele, si nu cauzele majorarii preturilor, si care induce noi provocari pentru companiile implicate, fara a oferi o minima predictibilitate pe termen mediu si lung. In aceste conditii, jucatorii din domeniu si publicul larg asteapta in continuare o strategie energetica nationala care sa cuprinda, in linii mari, solutii care sa trateze cauzele scumpirilor, masuri care sa stimuleze productia interna si planuri concrete de aprovizionare pentru necesarul suplimentar. Fara a urma un „fir rosu” al strategiei, orice noi masuri in domeniul energetic vor fi lipsite de coeziune si complementaritate, astfel ca solutiile de moment pot reprezenta, de fapt, noi obstacole in obtinerea independentei energetice.

In consecinta, autoritatile statului trebuie sa dea strategiei energetice nationale importanta si urgenta momentului, fiind necesare dezbateri publice care sa capteze idei inovatoare si critici constructive. Implementarea ulterioara a strategiei trebuie sa permita Romaniei sa isi foloseasca potentialul ridicat, comparativ cu alte tari europene, astfel incat sa devina independenta din punct de vedere energetic.