Dupa cum am observat deja, pandemia a schimbat fundamental modul in care angajatii lucreaza astazi, iar prezenta in cladirile de birouri a fost inlocuita rapid cu munca de acasa si, in curand, cu munca de oriunde in lume, in locuri in care acum un an parea imposibil sa muncesti.
Relaxarea masurilor restrictive impuse in perioada starii de urgenta i-a determinat pe multi angajati sa-si mute activitatea cat mai departe de rutina de zi cu zi din locuinta, dupa o perioada de trei luni in care au fost nevoiti sa lucreze numai de acasa. Noul birou poate fi acum chiar si pe o plaja exotica, la mii de kilometri distanta, daca vine la pachet cu o conexiune buna la internet.
Totusi, mirajul „work-from-anywhere” poate atrage anumite provocari in materie fiscala si juridica, care trebuie luate in considerare in egala masura si de angajatori, dar si de salariati.
Astfel, este important de avut in vedere daca pentru salariul obtinut de la angajatorul din Romania pentru munca prestata din strainatate, angajatul trebuie sa plateasca taxe in Romania sau in tara in care isi desfasoara activitatea. Legislatia fiecarei tari in parte impune tratamente fiscale diferite. Prin urmare, consultarea acesteia este esentiala, alaturi de analiza conventiei incheiate intre Romania si statul respectiv in materie de taxe si a altor acorduri de securitate sociala, dupa caz, pentru a putea stabili corect obligatiile partilor implicate, angajat sau angajator.
De indata ce angajatul informeaza compania din Romania despre planurile sale de a munci peste granita, este recomandat ca angajatorul sa studieze posibilele implicatii fiscale generate de emigrarea temporara in tara respectiva. In caz contrar, angajatul si angajatorul se pot expune unor obligatii fiscale suplimentare in tara gazda, dupa caz.
De exemplu, in tarile membre ale Uniunii Europene, a lucra de la distanta intr-o alta tara poate genera obligatia angajatorului de a se inregistra in scop de raportare si plata de asigurari sociale in tara de destinatie, precum si obligatii in sfera impozitului pe profit. Si alte obligatii de raportare pot aparea pentru angajator, precum cele reglementate de directiva europeana privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii, sau obligatii suplimentare prevazute de legislatia locala din statul unde angajatul alege sa lucreze temporar. Ca urmare, angajatorul trebuie sa aiba un cadru de lucru prestabilit pentru astfel de situatii care sa prevada drepturile si obligatiile angajatului pe durata muncii din strainatate.
Anumite state au decis sa usureze procesul prin care cetatenii straini pot locui si lucra temporar pe teritoriul acestora. Unele dintre aceste tari sunt destinatii turistice populare, care incearca prin aceste masuri sa compenseze partial pierderile cauzate de pandemie. Printre statele care astazi faciliteaza procesul de imigrare in acest scop se numara Estonia, Georgia, Barbados, Insulele Bermude si cu siguranta vor mai aparea pe lista si alte tari
Romania inca nu ofera niste facilitati fiscale in acest sens, specifice lucrului de la distanta, din Romania, desi o cota de impozit pe salarii de doar 10% ar putea sa fie atractiva pentru angajatii straini. Un astfel de model de lucru din Romania ar putea atrage si o rezidenta fiscala aici, cu doar 10% impozit pe majoritatea tipurilor de venit.
In concluzie, cand angajatii aleg sa munceasca in alte tari decat cea de origine, trebuie sa verifice regulile de imigrare in scop de munca din aceste tari, care in multe cazuri difera semnificativ fata de cele cu scop turistic.
Avand in vedere ca revenirea in cladirile de birouri este putin probabila in viitorul apropiat, iar tot mai multi angajati care lucreaza acasa vor sa schimbe temporar locul de unde muncesc, companiile trebuie sa fie pregatite juridic si fiscal de schimbarea de paradigma de la „work-from-home” la „work-from-anywhere” si sa raspunda simultan cerintelor angajatilor de a lucra oricand si de oriunde.
*** Articol de Corina Mindoiu, Partener Asociat, Asistenta Fiscala si Juridica, EY Romania