Incendiile ocupa o pozitie „privilegiata” in randul dezastrelor, daca o clasificare ar fi facuta in functie de numarul victimelor umane sau pagubelor materiale pe care le genereaza. Efectele lor raman vreme indelungata vizibile si asupra supravietuitorilor, generand consecinte negative pe termen lung. Aceasta realitate incontestabila a dus la aparitia, in ultima jumatate de secol, a unei reactii firesti din partea expertilor europeni din diverse domenii de activitate, care si-au reunit eforturile pentru a reglementa si standardiza domeniul securitatii la foc, astfel incat sa se asigure un nivel acceptabil de siguranta in fata acestui pericol major. Datele statistice indica faptul ca actiunile respective nu au fost in van, prin aplicarea unor masuri specifice fiind prevenite multe tragedii si salvate vietile a peste 100.000 de oameni. Nu este insa suficient, iar cea mai buna dovada este dezastrul de la turnul Grenfell, din Londra, unde, dincolo de inadvertentele tehnice descoperite la ancheta derulata ulterior, ceea ce ramane in constiinta publica este sacrificiul a 72 de persoane si faptul ca a fost posibila dezvoltarea unui incendiu pe parcursul a 24 de ore, in conditiile tehnologiei de preventie si stingere din secolul XXI.
Factorii favorizanti ai incendiilor, tot mai prezenti in cladirile moderne
Vestea buna este aceea ca astfel de evenimente de o mare duritate si aproape inexplicabile nu i-au descurajat pe expertii care, vreme de mai multe decenii, si-au dedicat intreaga energie solutionarii unei asemenea probleme spinoase, dovada cea mai clara fiind aceea ca organizatii reputate, alaturi de o multitudine de asociatii nationale, au ales sa-si continue munca si sa determine, intr-o prima faza, care sunt cauzele pentru care tragedii de asemenea anvergura pot avea loc. O prima observatie este ca numarul persoanelor aflate intr-o incinta unde izbucneste un incendiu este relativ scazut, iar dintre acestea doar o parte relativ mica se confrunta in mod direct cu focul. Restul devin mai degraba observatori si au o tendinta de pasivitate atat timp cat dezastrul nu ii vizeaza in mod direct, dintr-un anumit instinct de autoconservare, de inteles din punct de vedere psihologic. In ceea ce priveste tendinta de reglementare, manifestata vizibil mai ales in anumite state, cum este Marea Britanie, unde presiunea normativa a fost si este inca foarte mare, aceasta arunca o mare parte a responsabilitatii, in ceea ce priveste masurile de securitate pentru prevenirea riscului analizat in sarcina proprietarilor - publici sau privati - ai cladirilor, acestia avand obligatia de a se asigura ca masurile de avertizare timpurie functioneaza in mod corespunzator. In contextul actual, verificarea si testarea sistemelor in cauza de catre profesionisti constituie o masura cruciala si obligatorie. Din pacate, realitatea este ca aceste controale sunt, de multe ori, efectuate in mod superficial, tratate ca o simpla formalitate si nu primesc atentia cuvenita nici din partea proprietarilor, nici a utilizatorilor. In fine, incarcarile din incendiu (direct proportionale cu combustibilitatea materialelor din incinte) au sporit foarte mult, in ultimii ani, din cauza mobilierului modern (care, pe langa lemn, include materiale adezive cu indici mari de inflamabilitate), a cresterii exponentiale a dispozitivelor electrice si electronice - inclusiv a acelora care deservesc conceptul de „cladire inteligenta”- si a materialelor din componenta termosistemelor, obligatoriu de instalat pentru a respecta normele comunitare de eficienta energetica. Din pacate, la acestea din urma avantajele generate de scaderea consumului pentru incalzire si implicit limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera sunt anulate de incadrarea unora dintre componentele care fac parte din structura lor in clase neconforme de reactie la foc. Nu este vorba atat despre produsele pe baza de PVC, care, chiar daca in perceptia populara par foarte periculoase, de fapt sunt aproape inofensive, din cauza continutului ridicat de clor ce le face ignifuge, ci despre solutiile de izolare din categoria poliuretanilor, care includ in structura lor isocianati (extrem de periculosi la temperaturi ridicate, din cauza transformarii in gaz toxic).
Vestea buna este aceea ca astfel de evenimente de o mare duritate si aproape inexplicabile nu i-au descurajat pe expertii care, vreme de mai multe decenii, si-au dedicat intreaga energie solutionarii unei asemenea probleme spinoase, dovada cea mai clara fiind aceea ca organizatii reputate, alaturi de o multitudine de asociatii nationale, au ales sa-si continue munca si sa determine, intr-o prima faza, care sunt cauzele pentru care tragedii de asemenea anvergura pot avea loc. O prima observatie este ca numarul persoanelor aflate intr-o incinta unde izbucneste un incendiu este relativ scazut, iar dintre acestea doar o parte relativ mica se confrunta in mod direct cu focul. Restul devin mai degraba observatori si au o tendinta de pasivitate atat timp cat dezastrul nu ii vizeaza in mod direct, dintr-un anumit instinct de autoconservare, de inteles din punct de vedere psihologic. In ceea ce priveste tendinta de reglementare, manifestata vizibil mai ales in anumite state, cum este Marea Britanie, unde presiunea normativa a fost si este inca foarte mare, aceasta arunca o mare parte a responsabilitatii, in ceea ce priveste masurile de securitate pentru prevenirea riscului analizat in sarcina proprietarilor - publici sau privati - ai cladirilor, acestia avand obligatia de a se asigura ca masurile de avertizare timpurie functioneaza in mod corespunzator. In contextul actual, verificarea si testarea sistemelor in cauza de catre profesionisti constituie o masura cruciala si obligatorie. Din pacate, realitatea este ca aceste controale sunt, de multe ori, efectuate in mod superficial, tratate ca o simpla formalitate si nu primesc atentia cuvenita nici din partea proprietarilor, nici a utilizatorilor. In fine, incarcarile din incendiu (direct proportionale cu combustibilitatea materialelor din incinte) au sporit foarte mult, in ultimii ani, din cauza mobilierului modern (care, pe langa lemn, include materiale adezive cu indici mari de inflamabilitate), a cresterii exponentiale a dispozitivelor electrice si electronice - inclusiv a acelora care deservesc conceptul de „cladire inteligenta”- si a materialelor din componenta termosistemelor, obligatoriu de instalat pentru a respecta normele comunitare de eficienta energetica. Din pacate, la acestea din urma avantajele generate de scaderea consumului pentru incalzire si implicit limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera sunt anulate de incadrarea unora dintre componentele care fac parte din structura lor in clase neconforme de reactie la foc. Nu este vorba atat despre produsele pe baza de PVC, care, chiar daca in perceptia populara par foarte periculoase, de fapt sunt aproape inofensive, din cauza continutului ridicat de clor ce le face ignifuge, ci despre solutiile de izolare din categoria poliuretanilor, care includ in structura lor isocianati (extrem de periculosi la temperaturi ridicate, din cauza transformarii in gaz toxic).
Baza comuna de date, gestionata la nivel european
Toate elementele mentionate anterior, analizate individual, nu par a face parte din categoria obstacolelor insurmontabile, adormind deseori vigilenta utilizatorilor si chiar pe cea a expertilor cu sarcini de verificare, care ar trebui sa aiba o cu totul alta abordare. De exemplu, un simplu dulap plasat in dreptul unei cai de acces nu poate fi considerat, la o analiza superficiala, un real factor de risc, dar blocarea evacuarii de catre o astfel de piesa de mobilier a unui grup de oameni a caror integritate fizica este periclitata de un incendiu i-ar determina pe multi dintre cei care au ignorat „riscul minor” sa-si reconsidere pozitia. Nu este vorba despre o atitudine panicarda sau alarmista, ci despre necesitatea unei analize obiective si echidistante, in care niciun element sa nu fie ignorat („the devil is in details”). Pornind de la considerentele respective, specialistii europeni au conturat deja un plan ce include cateva masuri urgente. Cea mai importanta este reprezentata de necesitatea unei abordari atotcuprinzatoare pentru obtinerea/mentinerea unui nivel acceptabil de securitate la incendiu. Ideea acopera trei aspecte majore. Primul este acela ca structura unui imobil si continutul sau trebuie analizate in functie de modul in care acestea contribuie la intretinerea focului, precum si de masura in care aceleasi obiecte au capacitatea de a intarzia propagarea sa ori restrictionarea actiunii distructive la un perimetru limitat. Al doilea aspect necesar sa fie luat in calcul este cel al obligativitatii dotarii cu mijloace tehnice potrivite, apte pentru a asigura detectarea timpurie a pericolului si a garanta evacuarea cladirii, concomitent cu demararea procedurilor de localizare si stingere a focarelor. In fine, a treia masura vitala se refera la elaborarea unor planuri organizationale care sa detalieze pasii de urmat in cazul unor astfel de evenimente, precum si sarcinile ce trebuie asumate, respectiv persoanele responsabile de aplicarea lor. O alta propunere extrem de importanta este a calificarii corespunzatoare a persoanelor si companiilor specializate in gestionarea holistica a conceptului de securitate la incendiu, precum si a firmelor care proiecteaza/executa solutiile de avertizare, a societatilor care se ocupa cu instalarea sistemelor si a celor care le comercializeaza. Nu trebuie uitate nici entitatile insarcinate cu mentinerea functionalitatii instalatiilor, toate acestea urmand sa respecte in totalitate prevederile standardului de servicii din gama sistemelor de securitate si de siguranta la foc (EN 16763). De o importanta covarsitoare, dupa cum rezulta din analizele actuale realizate de specialisti a caror competenta profesionala este dincolo de orice dubiu, este si realizarea unei baze de date pan-europene care sa includa toate evenimentele din categoria incendiilor. Toate rezultatele cercetarilor duc in acelasi punct - si anume cel al unei abordari unitare la nivel european, care sa se finalizeze cu adoptarea unei norme comunitare armonizate, derivate din studiile actuale. Astfel, se va permite tuturor statelor membre ale UE sa cuantifice si sa incadreze corect problematica, precum si sa defineasca masurile de corectie necesare. In acest scop, a fost deja declarata disponibilitatea specialistilor implicati pentru o stransa colaborare cu membrii Comisiei Europene, respectiv ai comitetelor tehnice din cadrul CEN (institutia comunitara de standardizare) - scopul final fiind unic: de a tine departe de Europa riscul asociat incendiilor.
Toate elementele mentionate anterior, analizate individual, nu par a face parte din categoria obstacolelor insurmontabile, adormind deseori vigilenta utilizatorilor si chiar pe cea a expertilor cu sarcini de verificare, care ar trebui sa aiba o cu totul alta abordare. De exemplu, un simplu dulap plasat in dreptul unei cai de acces nu poate fi considerat, la o analiza superficiala, un real factor de risc, dar blocarea evacuarii de catre o astfel de piesa de mobilier a unui grup de oameni a caror integritate fizica este periclitata de un incendiu i-ar determina pe multi dintre cei care au ignorat „riscul minor” sa-si reconsidere pozitia. Nu este vorba despre o atitudine panicarda sau alarmista, ci despre necesitatea unei analize obiective si echidistante, in care niciun element sa nu fie ignorat („the devil is in details”). Pornind de la considerentele respective, specialistii europeni au conturat deja un plan ce include cateva masuri urgente. Cea mai importanta este reprezentata de necesitatea unei abordari atotcuprinzatoare pentru obtinerea/mentinerea unui nivel acceptabil de securitate la incendiu. Ideea acopera trei aspecte majore. Primul este acela ca structura unui imobil si continutul sau trebuie analizate in functie de modul in care acestea contribuie la intretinerea focului, precum si de masura in care aceleasi obiecte au capacitatea de a intarzia propagarea sa ori restrictionarea actiunii distructive la un perimetru limitat. Al doilea aspect necesar sa fie luat in calcul este cel al obligativitatii dotarii cu mijloace tehnice potrivite, apte pentru a asigura detectarea timpurie a pericolului si a garanta evacuarea cladirii, concomitent cu demararea procedurilor de localizare si stingere a focarelor. In fine, a treia masura vitala se refera la elaborarea unor planuri organizationale care sa detalieze pasii de urmat in cazul unor astfel de evenimente, precum si sarcinile ce trebuie asumate, respectiv persoanele responsabile de aplicarea lor. O alta propunere extrem de importanta este a calificarii corespunzatoare a persoanelor si companiilor specializate in gestionarea holistica a conceptului de securitate la incendiu, precum si a firmelor care proiecteaza/executa solutiile de avertizare, a societatilor care se ocupa cu instalarea sistemelor si a celor care le comercializeaza. Nu trebuie uitate nici entitatile insarcinate cu mentinerea functionalitatii instalatiilor, toate acestea urmand sa respecte in totalitate prevederile standardului de servicii din gama sistemelor de securitate si de siguranta la foc (EN 16763). De o importanta covarsitoare, dupa cum rezulta din analizele actuale realizate de specialisti a caror competenta profesionala este dincolo de orice dubiu, este si realizarea unei baze de date pan-europene care sa includa toate evenimentele din categoria incendiilor. Toate rezultatele cercetarilor duc in acelasi punct - si anume cel al unei abordari unitare la nivel european, care sa se finalizeze cu adoptarea unei norme comunitare armonizate, derivate din studiile actuale. Astfel, se va permite tuturor statelor membre ale UE sa cuantifice si sa incadreze corect problematica, precum si sa defineasca masurile de corectie necesare. In acest scop, a fost deja declarata disponibilitatea specialistilor implicati pentru o stransa colaborare cu membrii Comisiei Europene, respectiv ai comitetelor tehnice din cadrul CEN (institutia comunitara de standardizare) - scopul final fiind unic: de a tine departe de Europa riscul asociat incendiilor.