Potrivit opiniei ing. Andrei Ignat, manager general al Citomet Eco Building - Piatra Neamt, fost inspector-sef al Inspectoratului Judetean in Constructii (IJC) Neamt, diriginte de santier autorizat si specializat in constructii hidrotehnice inca din anul 1990, chiar si dupa modificarea sa (cu 12 luni in urma), Legea nr. 10/1995 a creat un cadru de reglementare juridica destul de vag. „In absenta unor norme de aplicare aprofundate si a unui cadru profesional de manifestare, textul legislativ ramane o insiruire abstracta de obligatii. Cred ca trebuia definita foarte clar, de pilda, cerinta educationala fundamentala a inginerului constructor, ca baza a notiunii de «specialist in constructii» si cerintele minimale ale entitatii economice definite ca «societate de constructii», precum si rolul real al antreprenoriatului in constructii”, este de parere specialistul.
In ceea ce priveste functiunile organismului de reglementare, ce este mandatat sa exercite controlul statului in constructii, ing. Andrei Ignat a afirmat: „Cu ceva timp in urma, cand pe piata din Romania au aparut specialisti din strainatate, s-a pus problema legitimitatii Inspectoratului de Stat in Constructii - ISC de a autoriza sau a ministerului de resort (actualul MDRAP) de a atesta specialisti, in conditiile in care persoanele in cauza aveau un nivel de studii si o experienta adecvate abordarii unor anumite categorii de constructii. In conditiile in care statul roman sau o alta tara, printr-o institutie de rang universitar, confera o diploma de inginer in constructii, pentru ce este nevoie de o alta institutie care sa reconfirme unui inginer constructor dreptul de a profesa? Compromisul a fost realizat prin acordarea autorizatiilor pentru specialistii din constructii in forma actuala, adica «pe viata», in urma promovarii unui simplu examen. De asemenea, in urma experientei pe care o am in domeniu, inclusiv ca inspector-sef, am sesizat faptul ca ISC se afla intr-o incompatibilitate din momentul trecerii in subordinea si componenta MDRAP, ministerul dobandind drept de control, dar si de investitor pe piata constructiilor, ca sa nu mai vorbim de incompatibilitatile multor institutii subordonate, inclusiv in domeniul reglementarii”, a avertizat expertul.
Relatia de colaborare dintre diriginte si ceilalti factori de decizie ar trebui institutionalizata
Referindu-se la relatia dirigintelui de santier cu diferiti parteneri (arhitect, proiectant, antreprenor general, subantreprenori de specialitate, furnizori de materiale de constructii), ing. Andrei Ignat considera ca aceasta ar trebui institutionalizata. „As reaminti in acest sens importanta documentatiei CTE in lansarea lucrarilor importante din perioada anterioara anilor 1990 sau procedurile FIDIC actuale. Relatiile individuale cu investitorii, bazate strict pe considerente financiare, nu sunt benefice pentru realizarea unor constructii de calitate. Un agent economic care elaboreaza sau materializeaza un proiect trebuie sa asigure integralitatea acestuia din toate punctele de vedere, motiv pentru care cred ca ar trebui definite clar conditiile in care o firma poate indeplini un rol in conceperea sau materializarea unui proiect de constructii. Statutul diferitilor responsabili in cadrul unei astfel de entitati economice este o alta problema si se poate defini in cadrul asociatiilor profesionale”, subliniaza ing. Andrei Ignat. Si in ceea ce priveste reglementarea profesiei, specialistul este de parere ca mai sunt multe etape de parcurs, explicand, de altfel, ca „dirigintii de santier, ca experti independenti sau ca participanti la procesul de constructie din partea unei firme de consultanta, nu au dobandit deocamdata statutul meritat pe aceasta piata, pentru ca profesia nu a fost inca reglementata institutional, asa cum s-a intamplat cu alte categorii profesionale din domeniu (cum ar fi arhitectii sau evaluatorii). Totodata, nu se poate pune problema unui nivel de referinta pe piata pentru onorariile dirigintilor de santier, exceptand ghidurile de finantare din cadrul programelor europene din domeniu. Cred ca problema ar trebui abordata frontal si, in conditiile integrarii pe piata UE, am putea adopta un model deja experimentat in alte tari europene”.
Explicand modul in care isi desfasoara activitatea, ing. Andrei Ignat a explicat ca, la ora actuala, serviciile de dirigentie de santier sunt efectuate la nivel de societate comerciala, prin incheierea unor contracte specifice si prin intermediul unor persoane detasate la institutii cu investitii in domeniu. Domeniile in care se presteaza activitati specifice dirigentiei de santier sunt constructiile civile, hidro-edilitare, drumuri si lucrari de telecomunicatii. „In registrul dirigintilor de santier, disponibil la ISC, figureaza foarte multe persoane autorizate care nu activeaza in domeniu. Consider astfel ca simpla atestare de catre ISC nu este suficienta si, in schimb, afilierea la o organizatie profesionala este benefica. Apartenenta la o asemenea asociatie este apanajul expertilor care au o experienta solida in domeniu si, de aceea, inclusiv in acceptiunea europeana, care ar trebui sa se aplice si pe plan national, specialistul este definit printr-un anume nivel de experienta si prin implicare, nu prin diplomele afisate. Sunt convins ca oamenii de valoare din domeniu vor adera la Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier - CTDS (al carui membru sunt) si cred ca numarul celor inscrisi din proprie initiativa este, de fapt, apropiat de numarul real al celor care activeaza cu adevarat in acest domeniu”, a mai declarat ing. Andrei Ignat.
Influenta politica genereaza lipsa de predictibilitate pe termen scurt si mediu
Dirigintele de santier s-a mai referit, printre altele, la caracteristicile pietei nationale de constructii si, din experienta pe care o detine in domeniu, poate afirma ca, „din pacate, sectorul de constructii este determinat de volumul investitiilor bugetare in infrastructura din toate domeniile (transporturi, lucrari hidro-edilitare, in invatamant, sanatate etc.) si care sufera din cauza influentei politice. Aceasta inseamna lipsa de predictibilitate in domeniu si chiar nivelul de organizare profesionala este afectat de starea de nesiguranta. Interventiile in reglementarea domeniului se fac ocazional, doar atunci cand se intampla catastrofe (dupa cum se observa si in cazul de la clubul Colectiv) sau atunci cand sunt impuse de institutiile europene (pe piata materialelor de constructii, de exemplu) si, din nefericire, nu ca urmare a acumularii unei experiente in domeniu. In consecinta, aparitia unor organizatii profesionale in domeniul constructiilor este benefica si, in mod cert, va avea rezultate, atat timp cat va fi inteleasa si sustinuta inclusiv din punct de vedere politic. Desigur, la inceput, o noua lege, de reglementare clara a profesiei, este posibil sa nu satisfaca in integralitatea sa cerintele sistemului constructiilor, in armonie cu cele ale bransei dirigintilor de santier, dar ar putea reprezenta un punct de plecare, ce creeaza cadrul necesar de dezbatere. In mod cert, insa, o asemenea initiativa legislativa, indelung asteptata, va crea premisele ce permit profesionalizarea acestei ocupatii, care, de fapt, imbina doua aspecte importante din domeniu: nivelul de calitate impus prin lege si nivelul optim din punct de vedere al costurilor financiare”.