ANALIZA: Importanta si rolul reglementarilor in constructii

Prin intermediul unui nou articol, ing. Dan-Rodion Pogangeanu, director si partener in cadrul societatii Elux Rodit, membru in Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), continua sa reliefeze o serie de aspecte definitorii si factori de influenta, prin prisma importantei ce trebuie acordate reglementarilor in ramura de constructii, precum si rolului pe care trebuie sa-l aiba specialistii din bransa, abordand astfel, in cele ce urmeaza, un alt subiect de stricta actualitate.

„Incepusem, intr-unul din articolele publicate in acest an, sa semnalez importanta reglementarilor in constructii, ca factor decisiv in stimularea economiei, cu beneficii reale pentru cei direct implicati - in cazul nostru, firmele si specialistii din constructii -, cu amintirea faptului ca si alte domenii, precum industria auto (normele de poluare) ori cea alimentara au propriile reglementari. Ca sa nu para simple divagatii, investitori dintre cei mai distinsi, in discutii mai vechi ori mai recente, sunt permanent interesati de modificarile si aplicarea reglementarilor, dovada a experientei si deschiderii acestora: si in cazul constructiilor se aplica regula ca proiectele cele mai de succes sunt de fapt cele la care din orice cerinta, aparent costisitoare, se reuseste extragerea avantajelor oferite. Ca exemplu, amintesc doar largimea ori inaltimea libera a unui culoar de mall, indicatori ce fac diferenta intre centrele din prima, a doua sau ultima generatie de investitii, de unde si vadul, veniturile sunt altele. Desigur, aceste ultime remarci se adreseaza cititorului obisnuit, cum spuneam investitiile mari desfasurandu-se cu competente suficiente”, a precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Detaliind, prin analogie, aspectul amintit anterior, specialistul observa ca, in cele din urma, investitorul are capacitatea de a impune (sau a eluda) utilizarea produselor de calitate - si nu numai in constructii.

„Tot vorbind despre reglementari, ca sa continuam insa cu ce ne pricepem mai putin, dar ne afecteaza cel mai mult, as aminti punctul de vedere al unui reprezentant important din industria alimentatiei (citandu-l aproximativ): «daca exista temeri (fata de calitatea alimentelor procesate) [...] sa se consume cat mai mult alimente produse in gospodarie, in casa». Din start trebuie insa stabilit ca, la nivelul de consum actual, dominat de oferte menite sa-l intensifice, planeta pur si simplu nu prea poate oferi resursele; nu prea mai pot fi crescute in conditii traditionale atatea animale domestice cate alimente se consuma. Printre altele, perioada postului, existenta intr-o forma sau alta in toate religiile, era menita sa ofere pauze si mediului inconjurator, nu doar ficatului, spre beneficiul sanatatii, cum se afirma in ultima vreme in unele medii, mai mult sau mai putin religioase. Revenind la afirmatia de mai sus, prin aceasta se intelege ca, dupa impunerea unui intreg set de reguli - eliminarea de bariere vamale (intre producatori cu subventii si regimuri fiscale diferite), impiedicarea micii gospodarii prin diferite restrictii economice si juridice, printre care cea de mediu (distante minime de zeci, sute de metri fata de orice locuinta) etc., solutia de mai sus, din partea unui specialist responsabil, pare cel putin neserioasa. Din fericire, chiar si in acest caz, solutia principala ramane tot in descoperirea produselor de calitate, ca si in domeniul constructiilor: chiar daca asistam la o crestere economica spectaculoasa, cea mai mare parte a surplusului se iroseste pe produse indoielnice si scumpite (nu scumpe) de consumatorul prost educat. Se mananca mult si foarte prost, ca dovada a acestui fapt fiind obezitatea aproape generalizata, dar si frecventa aparitiei multor alte boli ce nu sunt legate direct de obezitate, insa au legatura directa cu continutul hranei. In mod similar si in constructii, desi multi se doresc a fi abili si buni negociatori, arunca banii fara discernamant doar pe baza unor simple mofturi, un simplu pliant ori parerea vecinului tinand «cu succes» locul proiectantului ori auditorului energetic ce par costisitori si la care se apeleaza de regula in conditii-limita, doar cand devine obligatoriu din punct de vedere legal. Cum am mai spus, acest mod de gestionare a proiectelor de orice natura denota intr-un fel sau altul minimizarea competentelor specialistilor, comportament ce nu poate veni decat dintr-o educatie precara, dar si dintr-o decredibilizare produsa de unele scandaluri publice precum cele ale doctoratelor si licentelor. Decredibilizare de pe urma careia oricine poate castiga, insa nu beneficiarul ramas la discretia propriilor capricii stimulate si exploatate din plin de furnizorii sai. Daca pentru un profesionist este dificil sa faca alegerea potrivita, realizezi cat de scandalos este tratat beneficiarul obisnuit! Recent, mi s-a intamplat sa obtin niste oferte de la un prestigios distribuitor, insa, in ciuda solicitarilor mele, am fost totusi nevoit ca ulterior sa caut pe internet, pe cont propriu, multe alte date tehnice suplimentare. Din pacate, in alimentatie nu prea se poate beneficia de un sistem complex de calitate precum cel din constructii, cu control incrucisat din partea beneficiarului, constructorului, proiectantului si autoritatilor; se poate cauta pe internet (totusi, irelevant, cata vreme cunostintele depasesc cu mult nivelul de cultura generala), solutia ramanand, dincolo de privitul etichetelor, afirmatiile unui om se pare cumsecade si bun profesionist. Ca sa inchei paranteza despre alimentatie, nu-mi ramane decat sa semnalez celor ce nu mai cresc animale doar datorita costurilor ridicate, ca se face un calcul gresit: produsul obtinut in gospodarie este complet diferit si fara comparatie in bani. Tot avand in discutie comertul alimentar, nedorind o interpretare eronata indreptata impotriva marilor lanturi de magazine (prezente de altfel si in constructii), as evoca modul in care, fiind printr-o piata din Capitala, am avut neplacerea sa constat inca prezenta slaba calitate a unor comercianti: simpla denumire de „vanzator” adresata unui comerciant (nu de catre mine) l-a facut pe acesta… agresiv pana la refuzarea comenzii! Evident, acest lucru era imposibil intr-un supermarket plin de supervizori si camere de supraveghere: uneori, parca s-au uitat situatia si nevoile care au dus la aparitia acestora! Ca o privire retrospectiva, se poate spune ca, mai mult decat beneficiile economice ale consumatorului obisnuit, supermarketurile au adus cu ele o alta paradigma, un alt mod de a trata clientul, motiv ce si indeparteaza actualmente multi clienti de zona pietelor. Si ca lucrurile sa nu fie lasate ca atare, un alt comerciant avea sa afirme ca „asa-s romanii”: dincolo de amabilitatea respectivului, vorbind succint, avem clar carente de educatie - fiind vizati atat clientii ce permit comportamente vizibil incorecte (nu doar in piete) si, evident, comerciantii in cauza. N-as incheia ideea fara a mentiona ca mi-as fi dorit sa intervin in discutia din piata spunandu-i celui interpelat initial ca a fi «vanzator» nu e o rusine, orice manager, antreprenor, specialist, prin fiecare oferta, fiind si vanzator”, avertizeaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

In continuare, expertul, abordand din nou problema aplicarii reglementarilor in constructii, arata care este, in opinia sa, adevarata stare de fapt. „Vorbind insa despre reglementari, am convingerea ca majoritatea ignora importanta acestora. Pentru cei neavizati este vorba doar de birocratie inutila, dar costisitoare, ceea ce in multe situatii poate fi adevarat, desi o utilitate poate fi motivata uneori (prin prudente administrative justificate etc.). Daca pentru anumite investigatii medicale, datorita costurilor ridicate si numarului limitat de aparate, sunt necesare numeroase aprobari, procedura respectiva este atat explicabila, cat si esentiala, facand activitatea medicala functionala. Ce-ar fi insa daca s-ar impune prin reglementari, de exemplu, aprobarea din partea primarului, ministrului, inspectoratului a fiecarei operatii de instalare a cablurilor ori de excavatie? Din fericire, sectorul local al constructiilor a fost permanent caracterizat de bunele practici, neexistand excese inutile, asa cum s-ar crede. Pentru cei direct implicati, este vorba de cerinte necesare si bine precizate la un moment dat (de exemplu, obligativitatea verificarii/masurarii impamantarii). Cu alte cuvinte, se aplica o multime de reguli care, desi utile, pentru majoritatea populatiei devin atat de neinteles, incat «sistemul» pare sa-si permita aplicarea ori modificarea lor dupa bunul plac. Cum am avut posibilitatea participarii la discutii consultative organizate de ministerul de resort (MDRAP), pe marginea modificarii unor acte legislative, evident ca lucrurile, din fericire, sunt departe de a fi facute dupa simplul bun plac al unuia ori altuia, specialistii, firmele si asociatiile reprezentative si interesate fiind direct implicate. In mod putin surprinzator, am avut posibilitatea sa asist la discutii, desi aparent mai libere, chiar discretionare, in cadrul unor asociatii profesionale, cum este si cazul Colegiului Tehnic al Dirigintilor de Santier - CTDS (aici, alaturarea ministerului cu organizatia este totusi putin fortata). Vorbind despre asociatii, evident ca este binevenita infiintarea si functionarea a cat mai multor organizatii in interesul societatii, al specialistilor sau beneficiarilor dintr-un anumit domeniu; numai ca si acestea sunt facute tot de oameni, cu experiente profesionale si interese diverse. Asa se face ca asistam la o puzderie de asociatii in toate domeniile, dintre care enumar doar cateva: societate, sanatate, justitie, invatamant si, evident, constructii. Cum pana de curand pare sa fi fost cam toate intr-o oarecare «adormire», mai nimeni nestiind de ele pana vreun an in urma, odata ajunse in prim plan, cel putin prin notorietate, este de pus intrebarea «ce-i de facut?» (n-as dori totusi o asociere punctuala a acestor aprecieri cu unele manifestari publice actuale). Nu a trecut mult timp de cand, dupa ce am finalizat un contract extern, eram sfatuit sa-mi dirijez banii, cei 2% din impozit, catre SMURD, solutia salvatoare mai ales intr-o lume in care clinicile private erau practic inexistente. Intre timp lumea s-a mai schimbat, s-a mai si desteptat, iar cererile de dirijare a sumelor vin din cele mai neasteptate directii - ONG-uri fondate de foste colege concediate fiindca-si «furasera» firma in care lucrau (de clienti, nu de bani), corpuri profesionale precum AGIR, iar obiectele de activitate indepartate si nepalpabile, precum protejarea balenelor, au devenit tot mai uitate. Fiecare se simte indreptatit la sumele ce le solicita, iar unele organizatii (intre care se afla sigur SMURD) sunt pe drept cuvant merituoase. Ce facem insa daca asociatiile respective cer bani publici ori de la particulari doar ca sa fie vazute ca solicita, ele beneficiind din plin de sume disproportionate din surse proprii straine ori contrare intereselor locale si declarate? Incerc sa privesc tot tabloul cat mai abstract si distantat: nu trebuie sa fie o mare corporatie multinationala (vest-europeana si poate egoista, cum se mai vehiculeaza in spatiul public) in spatele unei organizatii zgomotoase... Poate la fel de bine fi vorba de orice alta entitate, sa zicem, de o firma ruseasca, de Gazprom: n-am ceva punctual cu aceasta, insa ar fi oare in regula sa vedem cum un astfel de ONG influenteaza decisiv, prin diferite argumente si presiuni, legea energiei ori alte reglementari din domeniu? Ajunsi aici, mi se pare cel putin bizara reticenta la implementarea unei legi care sa oblige acest tip de organizatii sa fie transparente, tot asa cum mi se pare bizara functionarea lor obscura de pana acum”, opineaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Revenind la subiectul de baza al articolului, dupa cum arata ing. Dan-Rodion Pogangeanu, „parca ingropata printre alte stiri, am remarcat recent o intalnire avuta recent de institutia Avocatului Poporului cu reprezentati europeni pe marginea legislatiei referitoare la ONG-uri si organizatiile de interes public. N-as fi remarcat-o daca n-as fi retinut dezideratul unor asociatii profesionale de a deveni de interes public, adica, printre altele, sa beneficieze de fonduri publice, dar si de o anumita autoritate sporita; desigur, discutiile respective n-au fost purtate doar de grija constructiilor, cat or fi ele de importante. Vorbind totusi de constructii, pentru o imbunatatire a activitatii, la stadiul actual de maturizare a pietei, vad benefica existenta unor asociatii, care sa-si apere realmente proprii specialisti, in egala masura cu sanctionarea acestora in cazul unor abateri evidente, pentru aceasta fiind necesare, insa, instrumente interne unanim acceptate. In acelasi timp, insa, simpla trecere a unor sarcini administrative din responsabilitatea statului in cea a unor entitati private nu are cum sa rezolve ceva, dimpotriva putand facilita crearea unor abuzuri si abateri mult mai mari decat ce se presupune actualmente. Ca un exemplu in acest sens, as aduce in atentie situatia schiatului, unde intreaga activitate, din cate stiu, este eminamente distractiva si privata. Actualmente, fata de o partie, sa zicem, din Austria (unde am avut ocazia sa practic acest sport), in Romania, cea mai semnificativa diferenta este data nu de calitatea teleschiurilor, e drept mai numeroase peste hotare (desi instalatia este tot germana, americana sau ceva asemenea), ci de beneficiari: specialistii, in acest caz instructorii/monitorii sau cei ce manevreaza si supravegheaza desfasurarea sportului, reusesc foarte rar si greu sa mentina o minima disciplina, schiorii trebuind sa urmareasca foarte atenti aparitia aleatorie pe partie a diverse sanii, improvizatii din material plastic, schiori ori practicanti de snow-board fara o minima pregatire. Bineinteles, pe langa accidentele care mai apar, din nefericire, ramane faptul ca niciunul dintre participanti nu reuseste sa-si atinga pe deplin scopul propus - nici schiorii experimentati, nici incepatorii ce pleaca, daca nu accidentati, cel putin frustrati. Nu am venit cu acest exemplu pentru a imputa ceva organizatorilor respectivi (pana la urma luam ce-i mai bun - caldura specifica romaneasca si accesibilitatea statiunilor), ci pentru a arata ca absenta autoritatii statului nu reprezinta obligatoriu o garantie de buna practica. Repet ca este salutar si necesar un control al societatii civile, insa preocuparea din ultima vreme, de descentralizare fortata a unor decizii, este actualmente nepotrivita, chiar exagerata, putand fi cu mult mai nociva decat orice manifestare imperfecta a autoritatilor. Cea mai proasta situatie ar fi cea in care un anumit organism de control cu functii importante in societate - in constructii, invatamant, agricultura etc. -, existent ori nou-infiintat odata cu aparitia de noi ocupatii si tehnologii, sa devina instrumentul «de buzunar» al cuiva, stabilind astfel cadrul in care nici macar nu s-ar mai pune problema vreunei suspiciuni de coruptie, deciziile luandu-se conform statutului si propriilor interese, din simple considerente comerciale. Cu alte cuvinte, cum ar fi sa nu vina pe santier inspectia de la ISC ori, la scoala, inspectoratul scolar, ci sa faca inspectii, de pilda, o asociatie sponsorizata de o firma concurenta, reprezentantii unei scoli particulare sau, de ce nu, in cazul procuraturii, verificarile sa fie efectuate de cei cu interese opuse... cum ar fi un birou de avocatura!”.

„Bineinteles, dincolo de discutii principiale si ce pot la un anumit moment sa para a fi «in afara realitatilor cotidiene», si credibilitatea statului lasa suficiente motive sa fie la cote joase. O problema de actualitate este acum cea a contributiilor salariale care, transferate sau nu, pentru o stimulare concreta a veniturilor salariale, ar trebui scazute, fiind ramase inca la niveluri inhibitive, specifice nu neaparat unei politici de stimulare agresiva a capitalului local, ci alimentarii unor venituri privilegiate, precum pensiile speciale etc., cu care salariatul obisnuit ori patronul, nu doar din constructii, are prea putin de-a face. Cum insa de-abia se aplica ultimele modificari cu impact social in acest sens, probabil va trece o perioada pana sa se impuna adoptarea altor masuri specifice”, a concluzionat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.