ANALIZA: Constructiile - intre reguli si opiniile specialistilor

Referindu-se din nou la alte aspecte de stricta actualitate, cu un impact deosebit in sectorul constructiilor, ing. Dan-Rodion Pogangeanu, cunoscut cititorilor publicatiei Agenda Constructiilor ca director si partener in cadrul societatii Elux Rodit, subliniaza ca atat intr-un articol precedent, cat si in cel de fata propune, ca rezolvare a problemei ce vizeaza cresterea calitatii lucrarilor din constructii, educarea beneficiarilor finali.

„Astfel, fiecare dintre noi va intelege ce are de castigat si, mai ales, ce are de pierdut prin nerespectarea regulilor, pentru ca pierderile sunt aduse nu doar de posibilele penalizari sau amenzi, ci si de costurile mai mari ale lucrarilor. Desigur, se au aici in vedere, prioritar, micile constructii, pentru ca la marii investitori problema calitatii exista, insa este de alta natura, corelata de cele mai multe ori cu echilibrarea cash-flow-ului pe termen mediu si lung si acceptandu-se uneori sacrificarea atingerii unor parametri de confort, eficienta ori fiabilitate/durabilitate, insa doar din greseala se observa incalcarea unor cerinte fundamentale. Aratam totusi, anterior, ca doar educarea singura nu este de ajuns, fiind necesara asigurarea unor politici publice bine definite si aplicate cu fermitate de toti factorii de raspundere implicati. Sa nu uitam ca fiecare dintre noi are nevoie permanent de specialisti de incredere si pe care se poate conta: daca o persoana ajunge pe scaunul medicului stomatolog, chiar daca acesta ofera sansa unei alegeri (pastrarea sau extractia dintelui?), rezolvarea dilemei se va face pe baza propunerilor si sigurantei medicului specialist (pregatire profesionala manifestata prin sterilizarea corecta a ustensilelor, alegerea adecvata a materialelor etc.); in acest caz, momentul in care s-a manifestat optiunea inteligenta a pacientului a fost cel in care acesta si-a ales medicul si a luat decizia de a merge pe mana specialistului. Prin urmare, la modul general suna bine, toti ne dorim, din calitatea de beneficiari finali, o calitate cat mai buna in constructii, insa la momentul adevarului, cand suntem pusi in fata a diferite oferte, capacitatea de alegere ne este substantial redusa. Din acest punct de vedere, domeniul constructiilor este perceput ca foarte inselator - si doar aparent poate fi receptat ca extrem de banal, simplu, insa la prima privire atenta, devine mult mai complex si dificil de stapanit! Un exemplu elocvent poate fi dat, de pilda, in ceea ce priveste problemele geotehnice, care au consecinte asupra proiectelor direct proportionale cu ignoranta si neglijarea lor - si acesta este un alt aspect care merita a fi dezvoltat”, atrage atentia ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Pornind de la multiplele semnale din spatiul public privind onorariul mult subevaluat ce se achita pentru serviciile dirigintelui de santier, la fel ca in situatia emiterii certificatelor energetice si avand in vedere existenta actualului standard de costuri, ca si importanta calitatii lucrarilor pentru toti cetatenii, specialistul reitereaza ideea impunerii unor preturi minim acceptabile, care eventual - pentru specialistii direct responsabili cu calitatea si existenti in proiect in mod obligatoriu conform Legii nr. 10/1995 (responsabilul tehnic cu executia si dirigintele de santier) - sa fie, intr-un anumit procent, corelate si deductibile din taxa aferenta autorizarii de construire care, la randul ei, ar putea fi marita corespunzator. „Daca se va adopta aceasta masura, nu se va ajunge la o crestere a valorii proiectului, care ar putea afecta investitorul. Practic, este vorba despre o anumita suma, calculata ca o proportie de 3%-4% si adaugata actualei cote de 0,5% care sa fie doar defalcata de catre investitor. Desigur, orice suma superioara celei minim stabilite legal, conform cu cerintele specifice de proiect, va fi obiectul negocierii libere intre investitor si specialistii contractati. Desi la prima vedere poate parea riscanta, prin implicarea suplimentara a statului in activitatea de constructii, fata de situatia actuala pierderile ar fi minore, observandu-se, poate, o crestere subordonarii dirigintilor fata de oficialii ISC. Financiar insa, impactul ar fi de ordinul cheltuielilor contabile aferente: astfel, marii investitori (privati ori publici) oricum si-au planificat bugetul pentru proiecte, insa cei mici ar fi obligati sa acorde alta importanta disciplinei in constructii. Alaturi de posibilitatea ca auditorii energetici gradul I sa poata fi atestati si ca verificatori de proiect pentru domeniile D si E, asa cum propuneam intr-un articol anterior, reglementarea onorariilor minime in acest fel ar putea contribui la imbunatatirea calitatii in constructii. Si afirm aceasta nu dintr-o dorinta personala de a obtine lesne inca o atestare - pana la urma, o colectie prea stufoasa de atestate denota mai mult neseriozitate decat profesionalism, asa cum este cazul amintit intr-unul din primele mele articole de la aceasta rubrica - si anume acela al firmelor ce par specializate exclusiv in stampilat orice: verificatori, responsabili tehnici cu executia, diriginti de santier, fara retineri vizavi de conflictele de interese generate in acest fel”, a mai precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Dupa cum a afirmat si cu alte ocazii, ing. Dan-Rodion Pogangeanu este de parere ca „orice schimbare in sistemul de calitate trebuie sa fie, insa, facuta cu mare atentie, pentru a se asigura obtinerea unor imbunatatiri, fara sa se pericliteze functionarea sistemului existent. Este evident ca orice astfel de modificare ar putea afecta intr-un fel sau altul diferite interese, cateodata divergente, ale celor implicati intr-un proiect - investitori, furnizori, constructori, specialisti: in definitiv, acesta este si scopul declarat, de modificare in favoarea investitorului si, finalmente, a intregii societati. Specialistii au aici un rol aparte: priviti detasat, acestia au simultan si rolul de decidenti, si de beneficiari ai sistemului calitatii in constructii, asemenea tuturor partilor implicate. De aici poate provin si unele retineri, care ar trebui intr-un fel sau altul sa fie depasite si privite in mod obiectiv: pe de o parte, activitatea de constructii si constructii-montaj a fost impartita odata cu dezvoltarea tehnologica si diviziunea muncii in mai multe domenii, fiecare domeniu avand specialisti bine definiti; pe de alta parte insa, este recunoscut ca, de la un anumit nivel de aprofundare, domeniile se intrepatrund (pentru doctori ingineri exista derogari explicite). Ca exemplu, de complementaritate a domeniilor, rezolvarea transferului termic se poate face doar printr-o modelare a acestuia dupa o schema electrica. Insa, grija ca o activitate de raspundere deosebita si atestata sa nu fie accesibila oricarui nepregatit iresponsabil trebuie sa ramana prioritara, fara insa ca aceasta precautie sa fie folosita pentru protectia exagerata a anumitor specialisti. Barierele excesive pot crea anomalii, precum cea de excludere a unor specialisti romani de la dreptul obtinerii anumitor atestari (sa zicem, absolventi UTCB versus Politehnica), unde, vorbind strict analitic, ar aparea o vadita discriminare atat timp cat exista specialisti in alte tari europene, care nu pot fi impiedicati sa-si echivaleze in Romania atestarea ce-o detin deja in tara de origine, desi n-ar avea toate studiile si pregatirea profesionala ce se solicita unui specialist roman”.

„Exista inca zone neacoperite ori deficitare din acest punct de vedere, pentru care lipsa acuta a specialistilor este mai mult decat evidenta. Schematic vorbind, incalcarile deontologiei profesionale ar trebui sa cuantifice negativ numarul specialistilor si amintesc aici situatia actuala a verificarii la exigenta denumita «economie de energie», inca neaplicata intotdeauna, desi se vorbeste tot mai mult despre imobilul nZEB (cladirea cu un consum de energie apropiat de zero). Cu alte cuvinte, discutam despre SCADA si tablete, fiind inca in epoca telegrafului! La acelasi nivel s-ar afla si capitolul iluminatului - si nu am in vedere aici doar casele particulare, unde evident trebuie asigurata o exploatare sigura a instalatiilor, iar ocupantii ar trebui educati prin manuale de intretinere si exploatare a imobilului, parte a cartii tehnice (chiar daca finalmente orice persoana poate sa-si monteze cate becuri doreste), ci o multime de cladiri tertiare cu iluminat ales si dimensionat nici macar estetic. Fiindca am mentionat mai sus cele doua prestigioase institutii de invatamant, evident ca fiecare dintre ele isi are propriile particularitati - personal, avand momente placute de surpriza si satisfactie la trecerea prin UTCB, cu ocazia cursurilor de auditori. Ceea ce doresc sa spun este ca, privite din afara - de catre simpli cetateni, investitori ori ingineri cu betonul pana la glezne -, unele abordari ar putea fi usor percepute ca o simpla disputa intre specialisti cu pregatire dincolo de orice discutie, insa putin nepasatori/neputinciosi la cerintele societatii. Desigur, nu este tocmai asa, dovada fiind si recentele modificari aduse metodologiei de calcul al performantei energetice a cladirilor, aprobate de MDRAPFE. Pentru unele zone precum economia de energie, dupa cum aratam mai sus, si chiar la protectia la foc, se intrevede o falie intre competentele si exigentele impuse prin ansamblul ce formeaza aceasta latura a sistemului de calitate (de la conceperea intregii legislatii secundare - reglementari tehnice, metodologii de calcul, instructiuni tehnice si altele, de un deosebit nivel tehnico-stiintific si in acord cu ultimele cerinte internationale/europene, pana la atestarea specialistilor) si punerea lor in practica. Astfel, apare de la sine intrebarea atat asupra rostului nivelului ridicat de competente (pentru ca este necesara probarea acestora la un moment dat si, daca nu sunt confirmate la momentul examenului, nu exista nicio garantie a performantelor ulterioare), dar si asupra diferentierii subtile dintre specialisti absolventi ai diferitelor facultati. Practic, nu vor veni «savanti salvatori» din alte domenii - problemele nu tin de specialisti, ci de sistem, insa, printr-o clarificare atat de necesara, cel putin s-ar elimina suspiciunile inutile”, a remarcat expertul.

Revenind la standardul de costuri propus si mentionat anterior, in opinia specialistului, „s-ar putea spune ca, pana la acest moment, s-a avut in vedere prioritar modul de gestionare a banului public, respectiv plafonarea cheltuielilor, considerandu-se de la sine inteles ca in mediul privat investitorul isi va urmari interesul pentru obtinerea unei calitati superioare. Printre specialisti este insa binecunoscut faptul ca realizarea unui anumit proiect la un pret sub valoarea X reprezinta o optiune exclusa a priori, daca nu se renunta efectiv la anumite capitole ale sale, fiind evident o sugestie subtila si incorecta din punct de vedere al calitatii finale. De altfel, observ ca, in mod contrar ideii gresite de piata libera de dragul unei libertati speculative si nu al unei piete functionale in interesul beneficiarului, discutia unor tarife minime este discutata chiar pe plan european, la nivel general”.

„In acest fel, vorbind in cazul de fata de domeniul constructiilor, ne-am apropia cumva de modelul vest-european, unde bunastarea - ca si sarcinile - au o distributie sociala mult mai eterogena (neexistand diferente conflictuale intre diferiti specialisti si cu atat mai putin intre diferite zone, asezari etc.), aceasta fiind specifica unei politici a preventiei, fapt ce impiedica aparitia anomaliilor prin care unele greseli de la baza (generate in principal de un nivel modest al castigurilor - cu diriginti de santier confundati cu portarii) ajung sa fie rezolvate, dupa mult timp si la costuri uriase, doar printr-o interventie la nivelul Justitiei - cu castiguri intr-un raport de 140:1(!), fata de dirigintele presupus printre generatorii greselii, diriginte care, pe langa competentele tehnice specifice, le stapaneste si pe cele legale aplicabile. Fiindca raportul invocat anterior corespunde sutei luate de unii diriginti si fiindca exista ideea ca acea plata acopera doar vizita saptamanala/lunara a dirigintelui, as repeta intrebarea: cine acopera raspunderea legala a investitorului pe perioada absentei dirigintelui din santier? Desigur, raportul si comparatia de mai sus au doar un rol pur ilustrativ al situatiei de ansamblu, neexistand intentia de a sugera vreo competitie financiara: dupa cum am aratat, bugetul proiectelor poate asigura resurse suficiente pentru acoperirea costurilor, iar schimbarea structurii acestuia nu ar fi decat in avantajul industriei locale, respectiv al beneficiarului. Recunosc faptul ca acest text il aveam in pregatire de catva timp, cu o preocupare stricta si limitata la domeniul constructiilor, gasind astfel drept o coincidenta nedorita suprapunerea peste alte evenimente din spatiul public (doar coincidenta nedorita, pentru chestiunile in sine, personal imi lasa ragaz de lamurire, in plus nu este in obiectul prezentei rubrici). In fine, oricare vor fi rezolvarile ce vor veni cu timpul la cele de mai sus, gasesc unanim acceptata ca necesara si in interesul inclusiv al specialistilor din constructii increderea in Justitie care, prin legislatia primara si secundara, afecteaza si acest domeniu”, apreciaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Asa cum a afirmat anterior specialistul, activitatea din constructii este insa, pe cat de simpla la prima vedere, pe atat de vasta, dificila si plina de situatii neprevazute. „Atrageam candva atentia ca, prin nerespectarea sistemului de calitate, oricare ar fi rezolvarea ulterioara, costurile vor creste, drept pentru care aduceam ca exemplu procedura de verificare a betonului folosit. Desigur, pare evident ca simpla testare a cuburilor de beton proaspat este mai usoara si mai ieftina decat prelevarea unor cuburi prin taierea mecanica a peretilor. Din pacate insa, de cele mai multe ori, odata ajunsi intr-o astfel de situatie, rezolvarea e mult mai dificila: daca nu s-a verificat betonul folosit, sigur dezordinea din proiect face sa nu existe nici registrul de evenimente in santier. Fara acesta, cel mai probabil, nu exista nicio certitudine asupra numarului de loturi de beton folosite, respectiv a calitatii diferite a acestora. Consecinta este simplu de descris: pe langa diversitatea normala oricarui proiect (beton diferit pentru fundatii, placi, pereti etc.), expertul tehnic va dispune un numar marit de probe necesare, acoperitor expertizei pe baza careia va putea emite o solutie pertinenta! De asemenea, taierea mecanica nu se face oricum, expertul tehnic trebuind sa stabileasca, in functie de caracteristicile constructiei, precautiile tehnice de la momentul prelevarii, astfel incat procedura sa nu produca daune constructiei. Cu alte cuvinte, costurile remedierii unei activitati aparent banale, cum e cea de verificare a betonului folosit, sunt mult mai mari decat ar putea parea la prima vedere”, a mai subliniat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

In incheierea articolului, specialistul reaminteste importanta auditorilor energetici in edificarea noilor cladiri si in modernizarea celor existente, motiv pentru care, pentru a exemplifica printr-o situatie actuala, profita de ocazia „finalizarii recente a unui audit energetic pentru un mic apartament situat intr-un bloc de locuinte (lucru la fel de util, insa putin neobisnuit, de dorit fiind analizarea intregii cladiri), pentru a aminti ceea ce se poate castiga printr-o modernizare corecta, bazata pe o analiza cost-beneficiu”. „In cifre, la un apartament banal, unde solutiile de modernizare sunt foarte limitate si rolul auditorului devine cu atat mai important si dificil (la un cost care, plecand de la preturile recomandate de AAER, n-ar trebui sa depaseasca economiile de energie obtinute anual prin modernizare de 200-400 de euro/an), in conditiile unor costuri de investitie amortizabile in 3-8 ani, castigul este dat nu doar de economiile realizate, ci si de confortul sporit rezultat in urma imbunatatirii. Aici trebuie spus ca marja mare a duratei de amortizare (3-8 ani), ca si cea a beneficiului obtinut depind atat de conditiile concrete, recte arhitectura si sursa de incalzire, dar mai ales de disponibilitatile financiare. Mai mult, se poate induce ideea falsa ca simpla crestere a investitiei/ grosimii termosistemului aduce beneficii garantate. Tehnic vorbind, la o calitate inferioara (sa zicem, cu punerea in opera executata direct de beneficiar - ceea ce nu incurajam, dar se practica), beneficiile imediate par sa creasca si mai mult... Avand aceste cifre, proprietarul cladirii s-ar putea intreba de ce ar avea nevoie de un audit energetic, atat timp cat este cunoscuta drept buna termoizolarea «standard» cu un strat de polistiren de 10 cm grosime? Pana la o detaliere pe care un beneficiar o poate regasi intr-un raport de audit energetic - document de 30-50 de pagini de calcule, comparatii si concluzii finale privind analiza cost-beneficiu, trebuie retinut in primul rand ca polistirenul (cel mai utilizat, dar nu totdeauna si cel mai indicat) este de mai multe feluri si, nu in ultimul rand, ca grosimea de 10 cm reprezinta o grosime gasita drept corespunzatoare si potrivita de catre autoritati, avandu-se in vedere efortul bugetar de sustinere a programelor de modernizare termica a cladirilor si, in Capitala, pentru conditiile climatice specifice zonei, in contextul in care majoritatea blocurilor de locuinte beneficiaza de incalzire centralizata, de la reteaua urbana a RADET. Fiecare beneficiar privat isi are insa propriile calcule economice, in functie de care trebuie sa-si faca propriile socoteli.

In acest fel, nu ar trebui sa surprinda pe nimeni daca, in anumite situatii, deloc exagerate fata de conditiile de piata si climatice actuale, se va gasi drept optima o grosime a stratului izolant de 40 de centimetri. In cifre, pentru un apartament aparent mic si usor de rezolvat, la o suprafata a peretilor exteriori de circa 40 metri patrati, in cazul unei modernizari «dupa ureche», fara audit energetic, se risca irosirea unei valori corespunzatoare de aproximativ 200 de euro, cat ar costa termoizolatia achizitionata (inutil sau nu), la care se adauga, desigur, pierderea sansei de modernizare corecta, adica micsorarea economiei de energie (de la valoarea maxima de 200-400 euro/an la una oferita de hazard), datorita atat dimensionarii incorecte, dar si a lipsei detaliilor tehnice de executie. Asa cum spuneam insa si cu alte ocazii, nerespectarea calitatii in constructii este asemenea unei pete de cerneala pe o opera de arta: doar obtinerea unui audit energetic presupus a fi perfect, asemenea oricarui alt proiect tehnic, ca act unilateral, nu garanteaza succesul dorit! Si acesta ar fi, vorbind de un simplu apartament, unul dintre cele mai elocvente cazuri in care controlul autoritatilor este limitat: intr-un fel sau altul, beneficiarii finali, care pana la urma sunt si cei mai interesati, trebuie sa gaseasca solutia cea mai potrivita, cea mai simpla si probata cale fiind apelarea la firme si persoane specializate, un rol important avandu-l aici, pe langa auditorul energetic, si furnizorii de materiale”, a concluzionat expertul.