Anul 2018 se remarca printr-o semnificativa crestere a deficitului bugetar lunar. Dupa 8 luni de la inceputul anului, tendinta nefavorabila a incasarilor si cheltuielilor bugetare remarcata inca din primele luni ale anului devine o certitudine. Deficitul atinge 14,6 miliarde de lei, respectiv 1.54% din PIB, cea mai mare valoare inregistrata in perioada post-criza. O valoare nominala mai mare a deficitului bugetar a fost intalnita in 2009 si 2010, adica in apogeul crizei economice, cand PIB-ul scadea cu aproape 7%.
Un deficit bugetar atat de mare este in totala discordanta cu perioada de ascensiune economica. Coalitia de guvernamant aplica o politica prociclica, identica cu cea de dinaintea crizei, prin care statul toarna gaz pe foc, obtinand rate ridicate de crestere economica, dar care au ca efect cost cresterea inflatiei si a dobanzilor. In perioada de crestere economica, finantele unei tari trebuie sa fie prudente, axate pe investitii in infrastructura si pe crearea unui mediu propice pentru mediul de afaceri, iar soldul bugetului general consolidat sa fie apropiat de zero, poate chiar pozitiv. In acest fel se asigura resurse necesare la dispozitia statului pentru a stimula economia in perioada inevitabila de recesiune.
Politica fiscal-bugetara prociclica, nepotrivita, este cea care determina cresterea ratelor dobanzilor si a preturilor (+5,1% in luna august, metodologia INS). Explicatiile guvernantilor ca inflatia este cauzata de evolutia pretului petrolului si a altor preturi externe sunt incorecte. Celelalte state membre ale UE se confrunta cu aceeasi crestere de preturi la petrol si combustibili, dar inflatia medie in UE este de 2.1%, fata de 4,7 % in Romania (metodologia Eurostat). Cu o crestere economica ridicata, superioara potentialului teoretic de crestere a economiei romanesti - avand in vedere forta de munca si capitalul existent in economie - orice stimul fiscal se transforma imediat in inflatie si in deprecierea monedei. Sumele aruncate de stat in economie, anume 14,6 miliarde de lei in primele opt luni ale anului si circa 28 de miliarde pana la sfarsitul anului, ajung in buzunarele oamenilor sau in conturile firmelor si creeaza cererea suplimentara de consum, care, pe termen scurt, se acopera partial din importuri si partial se erodeaza prin cresterea preturilor. Insa oferta de bunuri si servicii este rigida pe termen scurt, ceea ce inseamna ca producatorii autohtoni nu pot majora atat de repede productia interna de bunuri. Cu alte cuvinte, un producator intern de camasi, de exemplu, nu poate majora imediat productia de camasi, auzind ca vor fi mai multi bani in economie, ceea ce va angrena o cerere mai mare pentru camasile produse de catre acesta. Respectivul producator nu poate gasi atat de repede forta de munca, noi masini si utilaje pentru extinderea productiei si nici capital de lucru pentru materii prime suplimentare. In schimb, acesti producatori si vanzatori vor majora imediat preturile. O alta parte a consumului suplimentar va fi satisfacuta din import, iar importurile suplimentare vor pune presiune pe cursul de schimb.
Astfel, vedem o inflatie anuala de circa 5% si o depreciere a cursului de schimb de circa 1,4%, adica circa 65 bani adaugati in plus la fiecare euro pe care trebuie sa il platim si pe care il regasim aproape in orice factura.
La nivel european, principalele cifre fiscal-bugetare situeaza Romania in topul tarilor cu politici economice nesanatoase, prociclice. Astfel, cu un deficit prognozat de 2.97% pentru 2018, Romania se situeaza in top 3 al celor mai indisciplinate tari din UE. In luna august 2018, inflatia anuala masurata conform normelor UE a fost de 4,7%, ceea ce ne-a situat pe locul intai la nivel european la cresterea preturilor. Inflatia a fost astfel mai mult decat dubla fata de media UE de 2,1% si media Zonei Euro de 2%. Cresteri anuale de preturi s-au mai situat si in Bulgaria (3,7%), Estonia (35%), Ungaria (3,4%), Slovacia (2,9%), Letonia (2,8%) si Franta (2.6%). Ratele dobanzilor in Romania, sunt si ele in topul valorilor inregistrate in UE.
Discrepanta dintre venituri si cheltuieli in sensul supra-estimarii veniturilor si subaprecierii cheltuielilor se vede si in cresterea arieratelor, in special a arieratelor bugetelor locale. Astfel, arieratele totale au crescut la 250 de milioane de lei, cu 7.6% fata de iulie 2018 si cu 22.2% fata de mai, iar 97% din aceste arierate reprezinta datorii catre furnizori, creditori din operatiuni comerciale. Cresterea arieratelor va pune in continuare presiune pe bugetul de stat si pe cea de-a doua rectificare bugetara.
Un alt efect al procesului bugetar incoerent este pierderea dreptului de vot de catre tara noastra, in cadrul Agentiei Spatiale Europene, deoarece nu si-a platit contributia anuala. Romania avea de plata pentru anul 2017 suma de 22,8 milioane de euro si alte 34,5 milioane euro pentru anul in curs, la care se adauga penalitatile. Din aceste contributii, 80% se intorc in Romania sub forma finantarii de proiecte, dupa cum a explicat Sorin Campeanu, presedinte al Consiliului Rectorilor. Sa ne reamintim ca la rectificarea din august 2018, Ministerul Cercetarii a pierdut 122 de milioane de lei.
Veniturile bugetare totale au atins 176,4 miliarde lei la opt luni, respectiv 18.7% din PIB, dupa ajustarea cu subventiile pentru agricultura primite de la UE, cu o usoara crestere de circa 0.6 ppt din PIB fata de anul precedent. Veniturile totale raman totusi cele mai scazute din ultimii 11 ani (cu exceptia anului 2017) dar si cele mai scazute la nivel european (cu exceptia Irlandei, dar cazul Irlandei este unul izolat, PIB-ul inregistrat este foarte ridicat ca urmare a inregistrarii multor multinationale in Irlanda, atrase de facilitatile fiscale). Trebuie remarcat trendul general descendent al veniturilor publice, in totala discordanta cu nevoile din ce in ce mai mari de investitii si asistenta sociala. In 2015, veniturile totale ale bugetului general consolidat au fost de 21% din PIB, in 2016 de 19.4% din PIB, iar in 2017 de 18% din PIB.
Imbunatatirea veniturilor totale este efectul combinat al scaderii veniturilor fiscale si al cresterii contributiilor sociale. Veniturile fiscale au ajuns la 12.9% din PIB in 2015, 12% din PIB in 2016, 10.7% din PIB in 2017 si 9.8% in 2018. Evolutia modesta a veniturilor fiscale in ciuda cresterii unor impozite (introducerea supra-accizei la combustibil) si amanarii reducerii cotei de TVA la 18%, conform promisiunilor electorale ale PSD, precum si accelerarea cheltuielilor sunt motive de ingrijorare si explica de ce Ministerul Finantelor se uita la modalitati de rotunjire a veniturilor - de exemplu cu banii de la companiile de stat, cu sumele ce trebuie transferate la pilonul II de pensii sau prin amnistii fiscale. Tocmai de aceea, zilele acestea se discuta intens despre o amnistie fiscala, prin care statul sa incaseze ceva din datoriile istorice in schimbul anularii penalitatilor si a altor accesorii. Din pacate, un asemenea tip de amnistie, care ii premiaza pe rau-platnici, are efecte negative asupra comportamentului de plata al bunilor contribuabili.
Evolutii nefavorabile se inregistreaza si la impozit pe profit - a carui pondere in PIB la 8 luni se reduce de la 1.4% in 2015 si 2016 la 1.2% in 2017 si 1.15 in 2018 - si la impozitul pe venit - care scade ca pondere in PIB de la 2.4 in 2015 si 2016 la 2.3 in 2017 si 1.6 in 2018 O crestere semnificativa se inregistreaza la contributii, care cresc de la 5.2% din PIB in 2015 si 2016, la 5.4% din PIB in 2017 si 6.8 in 2018%, pe fondul "revolutiei fiscale" si a cresterii salariului minim si a salariilor din sectorul public. Pachetul de modificari legislative care a vizat trecerea contributiilor de la angajat la angajator, in paralel cu reducerea impozitului pe venit a functionat pentru bugetul de stat, conducand la venituri cumulate mai mari, intrucat elementele de impozitare cumulate sunt mai mari. (Prin elemente de impozitare intelegem atat baza de calcul cat si cota de impozitare, respectiv cote cumulate ceva mai mici dar aplicate la baza mult mai mare).
Pentru cetatean insa, trecerea contributiilor de la angajat la angajator a insemnat o crestere a salariului pe hartie de circa 36%, insa cresterea reala este de doar 8% (daca scadem doar inflatia). Daca vrem sa vedem exact cu cat a crescut bunastarea, sau "banii efectiv in buzunarul omului" ar trebuie sa scadem si costul generat de dobanzi mai mari pentru creditele ipotecare, rezultatul fiind negativ, in multe cazuri.
Desi cotele de TVA au ramas neschimbate fata de anul trecut, incasarile din TVA au scazut de la 4% din PIB la 3.9% din PIB. Primele luni ale anului au inregistrat scaderi serioase la incasarile din TVA, recuperate partial in ultimele luni. Totusi, colectarile modeste din TVA in 2017 si 2018 raman fara explicatie si subliniaza nevoia reformei ANAF. In 2016, reducerea cotei standard de TVA de TVA de patru puncte, de la 24% la 20%, si a cotei pentru produse alimentare la 9% (o scadere cumulata a cotei de TVA de 26,4%) a condus la o reducere a incasarilor cu 0.8 ppt, pana la 4.6% din PIB la opt luni, in timp ce reducerea unui punct de TVA in 2017 a avut un impact de 0.6 puncte procentuale din PIB in colectare.
Veniturile nefiscale sunt in usoara crestere, urmare a majorarii dividendelor distribuite de companiile de stat, cu riscul diminuarii programelor de investitii. Totusi, in conditiile in care a fost suspendata de facto aplicarea regulilor de guvernanta corporativa, limitarea administrativa impusa firmelor cu capital majoritar de stat de a investi, devine o masura dezirabila. Evolutia incasarilor la accize arata ca reintroducerea supra-accizei la combustibil nu s-a simtit decat in buzunarul cetateanului, acolo de unde fata de august 2017 s-a cheltuit mai mult cu 1,26 lei pentru fiecare litru de benzina. Performanta slaba a incasarilor din accize, mult sub cresterea consumului produselor accizabile indica o crestere a evaziunii fiscale la aceste produse.
Un alt capitol la care Guvernarea PSD-ALDE se lauda inutil si caraghios este absorbtia fondurilor europene. Conform datelor de pe primele 8 luni ale anului, din cele 8,18 miliarde de lei de la Uniunea Europeana, doar 2,18 miliarde lei sunt fonduri europene pentru coeziune atrase de entitatile publice. Diferenta de 6 miliarde lei ar trebui scazuta din totalul sumelor primite de la UE, deoarece aceste sume sunt subventiile pentru agricultori, neavand ca destinatie finala bugetul de stat. Daca Ministerul Finantelor Publice ar avea minime notiuni de transparenta si respect fata de cetateni, fie ar recalcula anii 2007-2016 incluzand subventiile pentru agricultura, fie ar scadea aceste subventii din sumele raportate global in perioada 2017-2018.
In ceea ce priveste cheltuielile bugetare, acestea au continuat sa creasca cu mult peste ritmul de crestere a veniturilor, ajungand la circa 197 miliarde lei, adica 20,8% din PIB, cu un punct procentual peste nivelul din 2016. O astfel de evolutie nu poate fi sustinuta la nesfarsit de banci si investitori. Ca atare, dobanzile platite de statul roman pentru a sustine traiul pe datorie au continuat sa creasca, odata cu cresterea datoriei publice si a deficitului bugetar. In primele 8 luni de zile ale anului, statul roman a platit dobanzi cu 21% mai mult fata de perioada similara a anului precedent, adica o cheltuiala suplimentara de 1,6 miliarde lei.
O alta problema este reprezentata de sumele platite pentru cheltuieli cu pensii si asistenta sociala, asa-numitele cheltuieli rigide. Indiferent de veniturile colectate si de activitatea economica aceste cheltuieli nu pot fi diminuate. Cheltuielile rigide au ajuns sa reprezinte circa 80% din veniturile colectate in mod regulat de catre stat, ceea ce inseamna ca spatiul destinat investitiilor, in special in infrastructura, educatiei si sectorul de sanatate este unul deosebit de redus. Salariile din sectorul bugetar au crescut cu 25% in primele 8 luni ale anului (fata de perioada similara a anului trecut) si cu 52% fata de perioada similara din 2016. Cresterea acestor salarii, precum si efortul bugetar si al tuturor contribuabililor ar trebui sa fie recompensat de o crestere a calitatii serviciilor publice, iar procesul de selectie sa fie unul foarte transparent si competitiv. Acum ne aflam in situatia paradoxala in care salariul mediu in sectorul bugetar este cu 30% mai mare decat in sectorul concurential, iar numarul de angajati in sectorul public s-a apropiat de cel inregistrat inainte de criza: in luna iunie 2018, numarul de posturi ocupate in institutiile si autoritatile publice a fost de 1,22 milioane, adica cu doar 178 mii persoane sub maximul atins in anul 2008.
Cheltuieli de personal (salariile platite angajatilor din sectorul public) la 8 luni se afla in ascensiune puternica, atingand 6% din PIB in 2018, fata de 4.7% in 2015, 4.9% in 2016, 5.2% in 2017, partial reflectand cresterea salariilor brute ca parte a procesului de transferare a contributiilor sociale de la angajat la angajator. Asistenta sociala de circa 7% din PIB si-a pastrat ponderea din anii precedenti pentru primele 8 luni ale anului.
Cheltuielile de capital au crescut ca pondere in PIB la 1% din PIB, cu 0,3pp peste 2017, revenind la nivelul din 2016. Totusi, insa aceasta evolutie pozitiva in 2018 este explicata de achizitionarea de tehnica militara de import, ceea ce nu reprezinta o investitie cu valoare de multiplicare interna. Daca privim investitiile realizate de compania de drumuri CNAIR, observam ca pe primele 8 luni ale anului cheltuielile de capital au fost de 861,2 milioane lei, adica aproape aceeasi suma ca in perioada similara a anului trecut si sub jumate fata de anii precedenti.
In concluzie, executia bugetara dupa 8 luni din anul curent si dupa un an si opt luni de guvernare PSD-ALDE este in neconcordanta cu nevoile Romaniei si cu regulile de buna guvernanta economica.