In opinia arh. Ion Andriu, presedintele Filialei Teritoriale Nord-Est a Ordinului Arhitectilor din Romania (OAR), evolutia pietei proiectelor de arhitectura in perioada de lockdown a fost oarecum previzibila. Dupa o scadere severa a numarului dovezilor de luare in evidenta a proiectelor de arhitectura in perioada martie - mai 2020 (sub jumatate din media perioadei corespunzatoare din 2019), a urmat o redresare progresiva spre un raport de peste trei patrimi din media inregistrata anul trecut. Pandemia a avut, deci, un impact sever intr-o prima etapa, dar nivelul activitatii revine, treptat, la normal.Cu o experienta profesionala de aproape 5 decenii in arhitectura si student al prof. Cezar Lazarescu a carei echipa i-a marcat formarea profesionala, arh. Ion Andriu este o figura marcanta pentru arhitectura din nord-estul tarii, cu numeroase lucrari premiate. Sub semnatura sa stau constructii reper pentru aceasta regiune, precum Complexul BTT din Campulung Moldovenesc, Hala Agroalimentara Botosani, blocul Tosca si Biserica Baptista din Suceava, Casa Cartii din Falticeni si multe altele.
Interviu cu arh. Ion Andriu, presedintele OAR Nord-Est si presedintele Sucursalei Suceava-Botosani a Uniunii Arhitectilor din Romania. Specialistul are o experienta de 46 de ani pe piata de arhitectura si proiectare.
- Ce lectii considerati ca ar trebui sa invatam in urma acestei crize?
- Situatia a surprins pe toata lumea si, din pacate, mai ales pe decidentii politici, precum si marile corporatii economice care nu au realizat la timp consecintele relocarii mijloacelor de productie spre Asia, fenomen care marcat ultimul sfert de secol, tragand practic covorul de sub picioarele economiilor occidentale. Sedusi de profitul imediat, au ignorat consecintele complexe ale fenomenului, atat sub aspectul pietei muncii, cat si geostrategic si tehnologic. Criza sanitara si economica ce urmeaza va obliga la decizii majore a caror implementare presupune insa timp, eforturi, resurse si riscuri.
- Cu ce dificultati si provocari se confrunta arhitectii, in acest nou context?
- Un fenomen nociv care a marcat proiectarea de arhitectura inca de acum cativa ani si care se pare ca a fost favorizat si de actuala pandemie, este cel al asa numitei "semnaturi de complezenta", adica parafarea de catre proiectantii autorizati a unor documentatii intocmite de entitati necalificate. Pe langa evidentul abuz deontologic si moral, efectul este grav si vadit daunator pentru calitatea produsului de arhitectura. Colegii care se preteaza la asemenea procedee sunt sanctionati disciplinar si administrativ, dar suntem inca departe de o indiguire eficienta a fenomenului. Ingreunarea contactelor si comunicarii directe impuse de pandemie se pare ca impulsioneaza acest fenomen nociv.
Un alt aspect care constituie o reala problema in exercitarea mai eficienta si performanta a profesiei noastre ar fi si dificultatea optimizarii legislatiei specifice, fenomen pe care l-am simtit din plin in cei patru ani (2014-2018) in care am fost vicepresedinte la nivel national (responsabil cu legislatia si regulamentele) in cadrul OAR.
- Care ar fi cauzele acestui fenomen?
- Inertia birocratica si posibil absconse interese politico - economice. Daca in perioada evului mediu si a renasterii, pentru a alege un reper temporar, ingeniozitatea creativa a arhitectului - constructor compensa modestia mijloacelor tehnice ale epocii, formidabilul salt tehnologic al ultimelor decenii copleseste si domina, asteptatul aport de creativitate si originalitate venind din zona proiectarii. Criteriile economice impuse de uriasul volum si amploarea industriei constructiilor marcheaza uneori inhibant aportul si aria de manifestare profesionala a arhitectului proiectant. Sistemul structural al constructiilor contemporane se bazeaza, in continuare, pe betonul armat si metal, insa oferta de finisaje, instalatii, echipamente si mijloace de executie si productie a industriei constructiilor au cunoscut o dinamica exploziva, care va obliga la o permanenta adaptare a proiectantului, constructorului si chiar investitorului. Pandemia nu va putea influenta aceasta realitate, poate doar partial printr-o eventuala criza economica severa, ce ar putea fi indusa de situatia sanitara.
- Cum vedeti viitorul proiectarii si constructiilor in perioada post-Covid-19?
- Pentru a putea scruta si decripta eventuale ipoteze despre viitorul proiectarii si constructiilor, trebuie sa observam mai intai situatia concreta de azi din Romania si din lume. Cred ca traim intr-un spatiu in care, in urma cu trei decenii, s-a constituit in mod artificial si cu sprijin est-ern o clasa politica avand ca principal criteriu de (contra)selectie continuitatea si santajabilitatea, in care structurile de siguranta sunt ineficiente si paralele cu scopul si parametrii oficiali de functionare, cu o economie care este intentionat lasata sa functioneze haotic si in care demografia cunoaste o abrupta scadere, dar situatia si consecintele neinteresand, se pare, pe nimeni. In aceste conditii, a vorbi despre arhitectura si calitatea constructiilor aproape ca pare un lux, o extravaganta.
Pe de alta parte nici la nivel global arhitectura ca profesie nu mai este in situatia anilor 1930 sau 1960, cand a cunoscut o spectaculoasa evolutie inclusiv sub aspect conceptual si intrinsec profesional. Nu stiu daca un Gaudi sau Le Corbusier ar mai putea avea impactul teoretic si mediatic din epoca. Astazi, economia si tehnologia cred ca au impins creatia de arhitectura pe un plan oarecum secundar. Activitatea in constructii, care candva in epoca marilor catedrale gotice sau palate renascentiste, constituia nivelul tehnologic maximal (alaturi poate de constructia de nave), a cedat intaietatea altor domenii precum telecomunicatiile, automatizarea industriala, constructiile spatiale s.a. Este o realitate implacabila, ce nu poate fi ignorata si care afecteaza si alte domenii de activitate si discipline care cunosc aceeasi evolutie in salturi, fireasca si explicabila din punct de vedere istoric.
Daca facem o introspectie in trecut referitor la Romania, de exemplu, putem observa ca profesia nu mai este rezervata unei selecte elite tehnice si artistice, dinamica dezvoltarii transformand-o intr-o profesie mai larg accesibila, cu implicatii si consecinte complexe. Inainte de razboi aveam, in Romania, circa cinci sute de arhitecti activi, beneficiind de o clientela cu standard socio-intelectual ridicat, in 1989 erau peste 3.000 de arhitecti activi, toti angajati ai statului, iar cateva sute parasisera tara in perioada anilor '60-'80. In anii '60-'70 arhitectii erau foarte implicati socio-profesional, regimul comunist facand importante investitii in constructii, uneori cu rezultate remarcabile, in principal din motive de propaganda.
Dupa 2001, cand s-a constituit OAR, organizatia avea peste 4.500 de membri, iar astazi are circa 10.500, in fiecare an numarul acestora sporind cu circa cinci sute. Azi un segment redus al profesiei are acces si capacitate pentru proiectarea constructiilor importante, marea majoritate lucrand cu sectorul privat unde predomina lucrarile de mica anvergura.
- Cum credeti ca se va lucra in acest domeniu dupa incheierea pandemiei?
- Pandemia va avea ca rezultat accelerarea digitalizarii proiectarii si chiar a proceselor autorizarii, organizarii santierelor si executiei, ceea ce va fi un progres evident. Va trebui, insa, sa recuperam si intarzierea in accesarea unor sisteme si programe de lucru performante care se folosesc acum in tarile dezvoltate, precum sistemul BIM, AEC, care deschid orizonturi si posibilitati remarcabile pentru proiectare, executie si exploatarea in timp a constructiilor. Viata noastra se va schimba si vom trai intr-un orizont virtual, insa, totodata si foarte concret, in care comunicatiile si contactele umane vor fi tot mai dominate de noile tehnologii. Vom constata ca actuala lume nu se va putea dezvolta continuu si exponential si ca ne asteapta provocari multiple, greu de prevazut si de depasit. Actuala pandemie este, probabil, o avanpremiera menita a ne pune in garda, a ne deschide ochii si stimula reactii rezonabile.
