In contextul global actual, domenii precum IT si cel al cercetarii-dezvoltarii-inovarii („CDI”) sunt elemente cheie ale unei dezvoltari sustenabile, iar digitalizarea accelerata determina atat guvernele, cat si companiile sa faca schimbari semnificative.Daca vorbim de companii, preocuparea constanta pentru crearea de produse/servicii noi si pentru imbunatatirea celor deja existente este accelerata in special de reducerea costurilor asociate si de obtinerea unui avantaj competitiv care sa le plaseze pe o pozitie cat mai ridicata intr-un clasament ce vizeaza experienta si satisfactia crescuta a clientilor.
Din punctul de vedere al guvernelor, obiectivul principal ramane cresterea economica si atragerea de investitii straine, iar parghiile folosite au fost legate in principal de politicile fiscale aplicabile in randul jucatorilor din domeniul CDI. In acest sens, sunt tari care au introdus masuri fiscale extrem de atractive in 2019, precum Indonezia care anunta deduceri fiscale generoase de pana la 300% pentru activitatile intreprinse pe propriul teritoriu. Alte exemple pe care le putem aminti sunt: valoarea deducerilor fiscale acordate care a crescut la 250% din valoarea cheltuielilor in Singapore, respectiv 200% in Polonia, conform studiului global EY „Worldwide R&D Incentives Reference Guide 2019”. Exista insa si tari, precum Italia, care au introdus, incepand cu anul fiscal trecut, doua masuri mai putin generoase, si anume: obligativitatea de certificare a eficientei costurilor si raportul tehnic pentru a descrie activitatile CDI desfasurate de companie.
In Romania, s-a discutat mult in ultimul timp despre facilitatile fiscale din domeniul IT, vehiculandu-se inclusiv ideea eliminarii lor. Unul dintre argumentele sustinatorilor acestei abordari este faptul ca, la acest moment, domeniul IT este deja consolidat.
Care este insa parerea ANIS („Asociatia Patronala a Industriei de Software si Servicii”)? Intr-un comunicat ANIS din data de 3 iunie 2019, se spune ca: „facilitatile fiscale au facut si mentin industria IT romaneasca competitiva, intr-o cursa cu alte tari care ofera programatorilor impozit pe venit zero, precum Ucraina, Polonia sau Belarus. Deficitul de forta de munca din IT la nivelul UE este atat de mare incat o astfel de masura ar putea avea ca rezultat o reducere masiva a specialistilor din tara, deci un impact economic major”.
Istoric vorbind, in Romania, beneficii fiscale au fost acordate industriei IT inca din anul 2004, iar legislatia fiscala a fost modificata in acest sens aproape anual in vederea incurajarii investitiilor straine in acest domeniu. Cu toate acestea, se prevedea doar scutirea de la plata impozitului pe venitul din salarii pentru angajatii care desfasoara activitati prin care sunt create programe pentru calculator.
Incepand cu anul 2016, a existat un interes mai pronuntat pentru cercetare-dezvoltare-inovare, astfel ca salariatii din acest domeniu pot fi scutiti de la plata impozitului pe venit similar celor din IT, desi conditiile de eligibilitate sunt diferite. In acelasi timp, este acordata si o deducere suplimentara de 50% la calculul impozitului pe profit pentru cheltuielile de CDI eligibile.
Nivelul deducerilor fiscale nu este mare, comparativ cu al altor state membre, insa proiectiile efectuate arata un castig de aproximativ de 7-8% din impozitul pe profit. Cu alte cuvinte, companiile pot avea beneficii mai mari daca pot sustine caracterul inovator al proiectelor lor si indeplinesc conditiile de eligibilitate, chiar daca nu sunt finantate din bani publici pentru activitatea de CDI. Este important de subliniat faptul ca aceasta facilitate fiscala poate fi aplicata si in domeniul IT atat timp cat proiectele derulate au caracter inovator pana la momentul comercializarii.
Desi o serie de factori fac dificila aplicarea acestor deduceri (precum lipsa functionalitatii Corpului Expertilor care poate evalua aceste proiecte), exista metodologii de inovare care, alaturi de incubarea culturii de inovare si proiectarea rezultatelor CDI (indiferent de rezultatul cercetarii), vin in sprijinul companiilor. Acestea pot primi facilitati fiscale fara solicitare in prealabil (scutirea se aplica salariatilor lunar, iar deducerea suplimentara de 50% se poate aplica in functie de sistemul de declarare si plata a impozitului pe profit fie trimestrial, fie anual). Aceste facilitati fiscale pot fi folosite pentru marirea retentiei sau a investitiilor in zona CDI de la echipamente, ateliere, pana la faimoasele “laboratoare de inovare”.
Trebuie evidentiata, insa, limita fina de substanta intre proiectele care se califica pentru acordarea facilitatilor fiscale din domeniul IT si cele care, in acelasi timp, pot fi eligibile pentru facilitatile acordate CDI. De aceea, o analiza per proiect si per activitate trebuie intreprinsa in prealabil pentru a ilustra impactul financiar, dar si efortul administrativ pentru aplicarea unei facilitati sau a celeilalte. Astfel, pentru ca un proiect de dezvoltare software sa fie clasificat drept CDI, finalizarea trebuie sa depinda de un avans stiintific si/sau tehnologic, iar scopul proiectului trebuie sa fie rezolvarea metodica a unui sistem stiintific si/sau incertitudine tehnologica.
Adaptarea software-urilor deja existente si activitatile de suport pentru acestea nu au neaparat un caracter inovator pentru a sustine facilitatea CDI. Totusi, inovarea se naste atunci cand se produc noi teoreme si algoritmi in domeniul IT, precum si cercetarea si dezvoltarea instrumentelor software sau a tehnologiilor in domenii specializate de calcul. Cu titlu de exemplu, inovarea apare in procesarea imaginilor, prezentarea geografica a datelor, recunoasterea caracterelor, inteligenta artificiala si alte domenii asemanatoare. Aceste activitati sunt doar cateva exemple si apar in literatura de specialitate (in special in publicatiile OCDE).
In concluzie, daca substanta activitatilor din domeniul IT este de inovare si daca se respecta prevederile legislative romanesti cu privire la CDI, merita cunoscute si aplicate facilitatile fiscale cat timp mai sunt disponibile.
