Odata cu Directiva 2014/104/UE privind actiunile in despagubire in cazul incalcarilor in materie de concurenta, transpusa in legislatia nationala in anul 2017, au fost armonizate regulile si conditiile de baza in care persoanele fizice sau juridice — fie ele consumatori, companii sau autoritati publice - au posibilitatea de a solicita daune pentru prejudicii rezultate din comportamente anticoncurentiale.
Totusi, aceasta directiva nu a avut efectul asteptat, numarul cazurilor de solicitari de despagubiri formulate in fata instantelor de judecata din Romania fiind in continuare unul redus. Motivele sunt diverse si au in considerare, spre exemplu, dificultatile intampinate in cuantificarea sau dovedirea prejudiciului sau in determinarea masurii in care o anumita persoana indeplineste conditiile efective pentru a solicita despagubiri.
La finalul anului trecut, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a adus o serie de clarificari cu privire la sfera persoanelor care pot solicita despagubiri pentru prejudicii rezultate din intelegeri sau practici anticoncurentiale.
Astfel, prin Hotararea Curtii din 12 decembrie 2019 in cauza C-435/18, avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata de Curtea Suprema din Austria, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit ca dreptul la despagubiri nu este rezervat doar persoanelor care actioneaza in calitate de furnizori sau de cumparatori pe piata afectata de o intelegere sau o practica anticoncurentiala, ci poate fi recunoscut si finantatorilor acestora.
Cauza a vizat situatia Land Oberösterreich, un organism public din Austria care acorda imprumuturi subventionate pentru construirea de locuinte, intr-o perioada in care era in desfasurare o intelegere anticoncurentiala de impartire a pietei ascensoarelor si a scarilor rulante. Land Oberösterreich acordase unui numar mare de persoane imprumuturi subventionate destinate finantarii proiectelor de constructii, in temeiul unor dispozitii legale privind constructia de locuinte.
Conform Land Oberösterreich, costurile legate de instalarea de ascensoare, incluse in costurile de constructie globale platite de beneficiarii subventiilor, au fost mai ridicate ca urmare a intelegerii anticoncurentiale existente pe piata ascensoarelor. Daca intelegerea de impartire a pietei ascensoarelor nu ar fi existat, Land Oberösterreich ar fi acordat cu imprumut sume mai scazute si ar fi putut investi diferenta.
La cererea instantei supreme din Austria, care analiza cauza pe fond, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit ca persoane precum Land Oberösterreich, ce nu au actionat direct pe piata pe care a avut loc conduita anticoncurentiala, dar care au acordat subventii de natura celor de mai sus pot solicita despagubiri din partea companiilor participante la cartel.
Conform Curtii de Justitie a Uniunii Europene, astfel de persoane au dreptul de a solicita prejudiciul suferit din cauza faptului ca nu au putut utiliza in alte scopuri mai profitabile diferenta dintre subventia acordata efectiv si cea care ar fi fost aplicabila in lipsa intelegerii anticoncurentiale.
Astfel, hotararea analizata ne arata ca dreptul la despagubiri nu este conferit doar actorilor clasici de pe pe o anumita piata - furnizori, clienti directi / indirecti sau consumatori finali ai unui anumit produs sau serviciu si ca realitatea economica ne permite sa formulam o actiune de solicitare de daune si in alte scenarii in care putem identifica o legatura de cauzalitate intre acestea si un anumit comportament anticoncurential.
In acelasi timp, rationamentul Curtii aduce in discutie si faptul ca o instanta de judecata poate acorda despagubiri pentru prejudiciul efectiv suferit de o anumita persoana numai daca se poate stabili si cuantifica suprapretul care a rezultat ca urmare a intelegerii sau a practicii anticoncurentiale.
Se nasc in acest context cateva intrebari. Spre exemplu, ne putem intreba daca astfel de cereri de despagubiri ar putea fi admise pe piete in pierdere, care privesc produse sau servicii vandute fara recuperarea tuturor costurilor. Practica autoritatilor de concurenta ne arata ca pot fi sanctionate comportamente anticoncurentiale chiar si atunci cand acestea vizeaza, spre exemplu, stabilirea unui pret fix sub costuri.
Totusi, la acest moment, pare a fi dificil de justificat economic un scenariu in care operatorii economici participanti la o intelegere sau practica anticoncurentiala ar putea fi obligati la plata de despagubiri in masura in care din analizele de piata reiese ca acestia au vandut in pierdere in perioada investigata.
O alta intrebare care apare adesea in astfel de spete se refera la cuantificarea acestui „suprapret” care ar fi platit in contextul unei intelegeri sau practici anticoncurentiale.
Daca autoritatea de concurenta nu a stabilit cu claritate nivelul pretului de piata corect in lipsa conduitei anticoncurentiale, atunci este necesara o expertiza complexa pentru a determina si oferi despagubiri cu privire la „suprapret”. Ramane de urmarit cum vor decide instantele de judecata sa trateze astfel de cazuri.
***Articol realizat de specialistii de la Peli Partners