Ponderea valorica a materialelor in lucrarile de constructii este puternic variabila, dar in general, in constructiile civile, vorbim de o cota sensibil mai mica de jumatate din pretul final. Este probabil ca, in actualul context de piata, dezvoltatorii sa absoarba o parte din scumpirea materiilor prime in marjele lor de profit, insa nu este clar in ce masura. O ipoteza de lucru ar putea fi: cel mai probabil, nu mai mult de o treime, arata Claudiu Cazacu, Consulting Strategist in cadrul XTB, casa de brokeraj listata pe Bursa de la Varsovia.
Redeschiderea activitatii in economiile majore se deruleaza, daca ”citim” reactia pietelor, cu o viteza surprinzatoare. Unul dintre factori este contrastul puternic dintre realitate si asteptarile drastic revizuite in jos pe timpul perioadei de ”lockdown”. Materiile prime au reactionat, inregistrand aprecieri considerabile anul acesta, in segmente variate, de la energie la metale industriale sau alimente de baza.
Pentru sectorul constructiilor, se poate vorbi de o atmosfera generala de scumpire a ”intrarilor”, materialele utilizate in constructie. Multe dintre acestea sunt tranzactionate direct, pe burse lichide de tip futures (la termen), printre acestea: otel, cupru, aluminiu, cherestea. Altele, precum masele plastice, caramizile, sticla, resimt indirect variatii ale pretului energiei, altor materii prime si al petrolului.
In SUA, raportul ”beige book” din 2 iunie al Rezervei Federale mentioneaza direct cresterea rapida a pretului materialelor de constructii. In Marea Britanie, indicele PMI al preturilor in sector a ajuns la 90, fata de un nivel neutru de 50, aici, adaugandu-se si efectul Brexit, cu intarzieri suplimentare ale livrarilor de materiale. Tot in Regatul Unit, comenzile noi in constructii se afla la cel mai inalt nivel din ultimii 24 de ani.
Scumpirile se resimt si in Romania. Materiale folosite pentru izolare, precum polistirenul sau vata minerala, au cunoscut o dublare anul acesta. Cum multe dintre materiale au preturi legate de cotatiile globale, efectele aprecierilor se resimt, in cele din urma, si pe piata locala.
Pentru metale industriale precum cuprul sau aluminiul, scumpirile pe pietele internationale sunt de aproximativ 80%, respectiv 56% in ultimul an (pana pe 7 iunie), si e de retinut ca valorile ar fi fost si mai mari, daca preturile nu s-ar fi corectat fata de nivelurile maxime.
Otelul a fost in centrul unor cresteri istorice in China, in special pentru bobinele laminate la cald (hot rolled coil, HRC), ale caror preturi sunt mai mult decat duble fata de minimele din mai anul trecut.
Barele de otel armat, tot pe bursa din Shanghai, sunt acum cu aproximativ 50% peste nivelul de anul trecut, dupa corectii de peste 20% din varful atins in mai. ”Vedeta” scumpirilor ar fi cheresteaua, la niveluri aproape triple intr-un an, pe bursa futures din SUA. Pe piata interna indicatorii de pret oficiali pot oferi ocazional o imagine imprecisa, potrivit unor voci din industrie. Ar fi de asteptat. In estimarea noastra, o crestere medie a costului materialelor in cazul constructiilor rezidentiale noi ar fi de cel putin 35-40% in raport cu anul trecut. Acesta nu este cel mai pesimist scenariu imaginabil (din perspectiva cumparatorilor) si ia in calcul o temperare a scumpirilor in lunile urmatoare, pe seama echilibrarii partiale a raportului cerere/oferta, a diminuarii unor frane logistice si a unor masuri de relaxare a unor restrictii specifice in China.
Merita observat, totusi, ca o scumpire a materiilor prime nu se traduce 1 la 1 in procentajul scumpirii produsului final, fie el un apartament, o casa sau o constructie cu scop comercial. Ponderea valorica a materialelor in lucrarile de constructii este puternic variabila, dar in general, in constructiile civile, vorbim de o cota sensibil mai mica de jumatate din pretul final. Ca un reper mediu pur orientativ, pornind de la estimari din industria locala sau din alte tari UE si chiar din Regatul Unit, am putea spune ca aproximativ o treime din costul constructiei este dat de materialele utilizate. Astfel, in estimare generala, si fara a lua in calcul alte aspecte (pastrand celelalte variabile precum forta de munca, utilitatile sau impozitele neschimbate) am putea vorbi de un impuls de crestere a preturilor pe segmentul rezidential de aproximativ 12-13% in raport cu media anului trecut.
Efectul final in preturi va depinde de multi alti factori printre care: cererea solvabila, costul cu forta de munca, increderea consumatorilor, conditiile generale de piata, dinamica ratelor de dobanda. Astfel, e de vazut in ce masura piata imobiliara va gasi echilibrul intre un cost mai mare de constructie (care ar putea deveni, in unele cazuri, un argument pentru ancorarea unor preturi ridicate din partea vanzatorilor) si disponibilitatea cumparatorilor de a il accepta. E probabil ca, in actualul context de piata, dezvoltatorii vor absorbi o parte din scumpirea materiilor prime in marjele de profit, insa nu este clar in ce masura. O ipoteza de lucru ar putea fi: cel mai probabil, nu mai mult de o treime.