Cu prilejul Forumului Economic Mondial din Davos – Elvetia, ce s-a derulat in ianuarie a.c., liderii globali au discutat despre provocarile si oportunitatile unei asa-numite „revolutii industriale” (a patra), aflata inca la inceput, dar care va transforma ireversibil mediul social, asa cum il cunoastem astazi, in cel mult zece ani.Unul dintre aspectele dezbatute in mod transant la forum a fost constituit de schimbarea pietei fortei de munca, in contextul in care se preconizeaza ca avansul noilor tehnologii va duce la disparitia a 7,1 milioane de locuri de munca in cadrul a 15 tari puternic industrializate, analizate intr-un raport intitulat „The future of jobs”, concomitent cu aparitia, in aceleasi state, a doua milioane de noi locuri de munca, cu precadere in inginerie si tehnologia informatiei – IT.
Un semnal de alarma a fost tras, insa, pentru Romania, care – potrivit unor calcule ale Bruegel, bazate pe studii aprofundate realizate de Frey & Osbourne (inca din 2013) si asumate de Organizatia Internationala a Muncii - ILO si Biroul de Cercetare a Fortei de Munca din UE – se va confrunta in curand cu o problema grava: peste 60% din locurile de munca existente astazi in tara noastra ar putea sa dispara in urmatorii ani, din cauza procesului de automatizare si coordonare computerizata a unor operatiuni.
Conform calculelor Bruegel, publicate si de Statista, Romania este, de altfel, singura tara membra a Uniunii Europene in care se consemneaza cele mai multe locuri de munca vulnerabile la avansul tehnologic, media UE fiind, de asemenea, ingrijoratoare, de 50%.
Evident, exista si o opinie contrara, potrivit careia ritmul de implementare a noilor tehnologii (inclusiv robotica) este foarte scazut in Romania, astfel incat pierderea locurilor de munca va fi observata pe termen foarte lung… Totusi, acest lucru se poate schimba oricand si, in lipsa unei pregatiri adecvate, impactul negativ asupra mediului social nici macar nu poate fi evaluat…
Cum insa poate afecta acest trend, anuntat la Davos, industria constructiilor? Pot fi inlocuite operatiunile efectuate astazi de lucratori cu altele similare, realizate prin utilizarea roboticii? Se pare ca, macar in domeniul productiei de materiale, aceasta asertiune poate fi considerata cel putin valida.
Potrivit lui Carl Bass, CEO al binecunoscutului grup Autodesk, „fabrica viitorului va avea numai doi angajati: un om si un caine. Omul va avea sarcina de a hrani cainele, iar animalul il va supraveghea pe om, astfel incat acesta sa nu atinga linia tehnologica”.
Evident, o asemenea viziune, exprimata atat de plastic, poate fi considerata ca descurajanta, nerealista pe termen scurt, insa nu imposibila. Unele operatiuni grosiere sau chiar... mai de finete ce sunt efectuate astazi de personalul unei companii industriale, chiar si in constructii (inclusiv pe santier), cum ar fi ridicarea unor obiecte grele, pozitionarea precisa a anumitor elemente sau controlul vizual al calitatii, vor fi cu siguranta transferate, in viitorul apropiat, in sarcina robotilor, care nu numai ca sunt mai eficienti si mai rapizi decat oamenii, dar pot comunica mult mai rapid rezultatele si vor interactiona mult mai bine intre ei. Desigur, este greu de prevazut daca viitoarea Industrie 4.0, cum a fost deja denumita la Davos, va avea nevoie de lucratori umani mai mult sau mai putin calificati, dar este deja clar ca exigentele vor fi diferite, implicand mai multa flexibilitate si adaptabilitate (pentru conlucrarea om-robot), respectiv mai putina indemanare manuala, expertiza si maiestrie.
Principalul risc identificat la Davos pentru viitorul apropiat este insa constituit de somajul in masa pentru multe categorii de lucratori, care – combinat cu lipsa de competente digitale – va duce la implicatii politico-sociale extrem de grave, pe fondul acestor dezechilibre. Vor fi in stare guvernele, companiile si societatea, in general (inclusiv sistemele de invatamant si de protectie sociala), sa se adapteze suficient de rapid la noua paradigma? Raspunsul la aceasta intrebare nu este deocamdata cunoscut nici in statele puternic dezvoltate ale lumii, ce sa mai vorbim de Romania! Singura sansa pentru adaptare o constituie doar colaborarea tuturor partilor implicate, care ar trebui sa puna bazele unui model de (re)creare a unui sistem social cu adevarat sustenabil, pentru a asigura viitoarele locuri de munca, diferite aproape in totalitate de cele din prezent.
Evident, pentru Romania, „adaptarea” la noua paradigma, neluata in considerare de futurologii de la Davos, ar putea insemna si sabotarea viitorilor roboti industriali, insa, pana atunci, „mai este mult pana departe”.
Pentru a descarca raportul Forumului Mondial din Davos, click aici, iar aici se poate vizualiza diagrama ce prezinta incidenta riscului de pierdere a fortei de munca.
