ANALIZA: Consultanta specializata - definitorie in toate etapele unei constructii

Prin intermediul unui nou articol, ing. Dan-Rodion Pogangeanu, Managing Partner in cadrul societatii Elux Rodit, membru in Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), se refera la alte aspecte de actualitate, referitoare la importanta acordarii consultantei in activitatea de constructii, prin prisma utilizarii experientei specialistilor din sector, ce este definitorie si influenteaza toate etapele unui proiect, de la planificare, la implementare si pana dupa punerea in functiune a obiectivului respectiv, respectiv in perioada de exploatare a acestuia.

„Dupa cum este cunoscut, activitatea de consultanta, chiar si in cazul celei tehnice, este greu cuantificabila, nelasand beneficiarului ceva concret, asa cum o fac furnizorii de diferite produse - in cazul cladirilor, de echipamente, instalatii ori, pur si simplu, ai operatiunilor propriu-zise de constructie. Chiar daca, la finalul unui proiect, fiecare dintre participanti isi aroga meritele realizarii investitiei (cataloagele firmelor de consultanta sau documentatiile puse la dispozitie de contractori - antreprenori, proiectanti ori furnizori cuprind in egala masura aceleasi obiective), in general este cautat drept autor antreprenorul. Evident ca specialistii direct implicati stiu valoarea fiecaruia dintre partenerii dintr-un proiect; cat priveste consultantul, din experienta pot spune ca se intampla chiar si ca ofertele sa sufere schimbari semnificative in functie de numele acestuia (aspect valabil mai mult in strainatate, decat in Romania). Intrucat preferintele si subiectivitatea se exclud (pentru malitiosi, exemplul dat fiind al unor proiecte din afara granitelor tarii, din mediul privat), acest comportament nu se datoreaza doar faptului ca un contractor sau furnizor ar fi mai putin profesionist decat altul, ci datorita modului de impunere a anumitor cerinte, menite sa contureze inca de la inceput linia profesionala a intregului proiect; linie avantajoasa sau nu unui anumit tip de management. Mai concret, exista contractori al caror capital material si uman le permite multiple adaptari si exista antreprenori capabili doar in anumite conditii de durata si intindere sa deruleze un anumit proiect (plecand de la nivelul garantiilor, procedurilor de decontare etc.), tot asa cum unii contractori sunt pur si simplu incapabili sa ajunga la performanta solicitata, in orice conditii”, atrage atentia ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Tot pe marginea acestei idei, specialistul mai arata ca, „daca pana la acest punct s-a discutat despre etapa dezvoltarii si a construirii unui proiect de investitii, cam acelasi lucru se poate spune si despre etapa de administrare-utilizare a investitiei. As zice ca, desi toata lumea este interesata si tentata de lucrurile noi, mari si rapide, inclusiv administrarea cladirilor, mai cunoscuta si ca Building Management System - BMS, se rezuma la chestiuni finalmente simple, atat timp cat exista specialistii. Mentiunea ar fi ca, daca etapa construirii a fost facuta incorect, cu lacune calitative ori chiar si numai scriptice (cum ar fi lipsa documentatiei), problemele sunt mai greu de rezolvat ori chiar deloc (daca, de pilda, este cazul unor instalatii prost alese si abandonate dupa scurt timp de la montare). Asa cum am mai spus si cu alte ocazii (si, din pacate, nu toti dezvoltatorii pun in practica), o investitie ar trebui conceputa plecand de la modelarea costurilor de investitie si intretinere, care ar trebui facuta astfel incat administrarea generala sa asigure conditiile de confort ale cladirii nu doar prin costuri minime, ci la costurile prevazute. Acesta ar trebui sa fie si modelul pe care sa se bazeze estimarea randamentului economic al investitiei. Drept exemplu, toata lumea stie ca stingerea unui bec duce automat la reducerea consumului de electricitate, deci a facturii respective. Mai se cunoaste, de asemenea, ca lampile economice, desi cu preturi in continua scadere, sunt sensibil mai scumpe decat cele clasice. Cu toate acestea, anumite tipuri de lampi asigura o eficienta deosebit de ridicata comparativ cu cele clasice, bazate pe incandescenta (dau lumina mai multa pentru electricitate mai putina), insa in acelasi timp sunt foarte sensibile, arzandu-se la un numar redus de actionari; cum spuneam, acesta este un aspect simplu, care fie nu e totdeauna tratat adecvat de proiectant, fie responsabilii cu administrarea il eludeaza ulterior. Pentru a ajunge insa la rezultate concludente, este evident faptul ca se impune o buna cunoastere a intregii cladirii. Daca in cazul unor lampi lucrurile pot parea mai simple (se inventariaza, catalogheaza cumva cele existente si se trece la treaba), in cazul unor instalatii complexe, lucrurile sunt mult mai usor de gestionat in cazul unei carti tehnice a constructiei bine alcatuite; daca exista echipamente cu comanda electronica, de cele mai multe ori, setarea, managementul sunt de cele mai multe ori excluse in lipsa documentatiei. Ajungem din nou la adevarata valoare pe care o poate dovedi un diriginte de santier, in masura in care, pe parcursul lucrarilor, reuseste sa coreleze cerintele proiectantului cu posibilitatile furnizorului, cu interesele investitorului si, desigur, respectand cerintele legale”.

„Desi toata lumea le vede ca pe un motor de necontestat al dezvoltarii actuale, fiindca tot am ajuns la echipamentele cu comanda electronica, as reitera cateva observatii asupra noilor tehnologii. Acestea au actualmente un rol aparte, prin cresterea vitezei de executie, care uneori depaseste nivelul realist: daca un sant este excavat mai rapid datorita utilajelor moderne si precise, de ce nu s-ar aplica aceasta crestere a vitezei si la activitatea de consultanta ori in cazul celei de proiectare? Bineinteles ca, fara a eluda principiile calitatii, chiar se aplica, multe din calculele iterative nemaifiind un impediment ce ingreuneaza proiectarea, la fel ca si in consultanta. Cel putin in domeniul constructiilor, dar si in alte sectoare, remarc ca s-a ajuns in situatia in care viteza de executie nu mai este un argument calitativ ce ar satisface beneficiarul aflat intr-o anumita criza de timp, ci mai mult unul de marketing, in care, pe de o parte, furnizorul crede ca-si demonstreaza profesionalismul, iar pe de alta, clientul forteaza scaderea pretului, tocmai pe baza timpului de executie redus. Cum deja traim intr-o economie interconectata, in care tendinta fireasca este cea a deplasarii catre potential minim (presiune, electric, dar si in cazul oamenilor sau al impactului financiar), ar fi interesanta o comparatie a timpului alocat pe unitatea de moneda de catre diversi alti factori economici - fabricanti auto, furnizori de electricitate, de materiale de constructii; altfel spus, in cate ore se produce o mie de euro in diverse sectoare economice. Actualmente, de exemplu, exista discutii publice despre nou-aparutele manuale scolare care cuprind erori elementare, caraghioase, singurele explicatii rezonabile fiind sabotajul ori graba, viteza de lucru - ambele plauzibile si vrand parca sa demonstreze ca nimic nu poate fi realizat bine in Romania actuala; incerc sa pastrez totusi echilibrul si observ ca se creeaza scandal pentru unele greseli, insa nimeni nu semnaleaza faptul ca manualele au aparut totusi la mijlocul lunii septembrie pentru prima data dupa foarte multi ani, la o editura ce nu mai are expertiza de altadata. Tot legat de graba beneficiarilor - as numi-o mai corect agitatie - as aminti ca, de pilda, certificatele de performanta energetica pentru cladiri sunt obligatorii, conform legii, inca din faza de promovare. Solicitarea intempestiva a acestora chiar inaintea tranzactiei (vanzare ori inchiriere, dupa caz) arata deci o precipitare la nivel individual a multora dintre noi. In alta ordine de idei, tot vorbind despre modernizare si tehnologii, exista perceptia falsa a unor noi realitati economice actuale, care aduce cu ea un nou tip de specialist, capabil sa studieze concomitent mai multe display-uri, astfel incat sa poata lua cat se poate de rapid decizia cea mai buna. Bineinteles ca nu am de gand sa contrazic aceste evidente, doar as adauga faptul ca toate acele ecrane, cu datele, valorile si diagramele afisate pe ele, nu apar de nicaieri, ci sunt rodul muncii laborioase a unora care sunt realmente veritabilii specialisti. S-ar putea spune ca este aceeasi situatie cu actorii din fata ce culeg laurii, desi adevarata munca este undeva in spate, nestiuta. Desi imaginea amintita mai sus se potriveste perfect activitatii bursiere, chestiunea este evident aplicabila tuturor domeniilor actuale: in mod asemanator, un auditor energetic, un inginer specializat in structuri sau un instalator pot analiza solutiile cele mai convenabile. Ca sa avem un tablou si mai prozaic, ar trebui adaugat ca toate programele de calcul ce stau in spatele acelor fascinante display-uri aplica, dupa caz, cunostinte fizice si matematice, ingineresti ori economice, insa au la finalul lor totdeauna decizii strict politice (norme de poluare la automobile, baremuri de clasificare energetica, perioade de recurenta adoptate etc.)”, a mai precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Asadar, dupa cum subliniaza specialistul, „fiindca tot s-a revenit, in articol, la lumea noilor tehnologii, as face o comparatie intre functionalitatea programelor de calcul si cea a societatii romanesti actuale. In universul informaticii, este stiut ca managementul unor actiuni simultane (fire de executie, threads) este realizat cu ajutorul unui al treilea proces ce stabileste prioritatile. Orice alta abordare nu face decat sa duca la blocaje (cand un singur fir acapareaza toate resursele) ori la o functionare anevoioasa (cand mai multe fire sunt comasate intr-unul singur) - atunci survine momentul in care repornim computerul. Din precautii bine stiute, Romania a ales in urma cu aproape treizeci de ani un sistem care sa impiedice orice alta monopolizare a puterii. In pofida oricaror nemultumiri trecatoare, ce privesc aspecte ale politicii locale, este acum evident nu doar ca s-a reusit cu succes impiedicarea aparitiei unei noi dictaturi, dar s-a ajuns uneori la chestiuni neanticipate in anii ‘90, respectiv la blocarea unei bune functionari a administratiei. Fac aceasta paranteza nu de dragul discutiei, ci din doua motive strans legate de sectorul constructiilor: in primul rand, creste vertiginos decalajul dintre investitiile private si cele publice (de exemplu, noi cartiere fara drumuri de acces si retele), iar in al doilea rand, fiindca pentru orice proiect este totusi obligatoriu sa se acceseze tehnico-legal si resursele administratiei publice (aprobari, sesizari etc.). Revenind la functionarea administratiei, devine tot mai clar ca, la momentul implementarii celor mai recente modificari constitutionale, nu s-a avut in vedere influenta ce o va fi avut UE, dupa aderare, asupra politicii interne. Astazi, dupa 5-7 cicluri electorale si rotatia la putere practic a tuturor partidelor politice parlamentare, orice schimbare politica majora, de genul unei dictaturi, este atat de contrara tuturor evidentelor si intereselor sociale generale si chiar a majoritatii politicienilor, ca doar o privire superficiala ori total neavizata mai poate vedea un pericol in aceasta. Daca gaseam mai sus ca neanticipate toate schimbarile prin care a trecut tara in ultimii treizeci de ani, la fel de neprevazute par a fi si cele legate de intensificarea migratiei si de fenomenul coruptiei. Spatiul nu-mi permite aici sa le detaliez acum pe toate, insa cum toate au impact direct si asupra domeniului constructiilor, merita macar succint trecute in revista. Asadar, chiar daca romanul a fost dintotdeauna fascinat de civilizatia occidentala - din perioada medievala existand conexiuni cu tarile vestice atat din interese comerciale, cat si pentru ratiuni ce tin de educatie - niciodata nu s-a ajuns la fenomenul abandonarii tarii, de dupa aderarea la UE. Chiar si in ultimii ani, cand Romania este campioana cresterii economice in Europa (fapt ce atrage pe langa noi firme si o multime de angajati straini, multi occidentali), intr-un mod aparent total bizar, o multime de romani aleg sa emigreze, creand probleme inclusiv in sectorul constructiilor si cu consecinte directe asupra calitatii lucrarilor. Plastic vorbind, as zice ca fenomenul coruptiei este asemenea unui inger cazut al lumii afacerilor, prin tot ceea ce inseamna pentru cei atinsi (voit, nevoit, util ori pagubos...); inger opus seductiei, asa cum splendid o defineste Gabriel Liiceanu - «ducerea», mutarea sufleteasca a cuiva, prin iubire, din planul sau de origine in planul seducatorului (gratie calitatilor, abilitatii si, evident, dorintei seducatorului). Sintagma de inger cazut este potrivita fiindca, ne place, nu ne place, afecteaza si are drept protagonisti o diversitate mult mai mare de personaje decat se tinde actualmente sa se acrediteze simplificat, limitarea la lumea politica si cu atat mai mult limitarea la un anumit partid ori politician nefacand decat sa puna in paranteze intreaga chestiune. Dincolo de activitatea profesionala respectiva, care bineinteles ca trebuie respectata ca atare, este totusi necesar sa se aminteasca faptul ca perceptia publica este conturata, printre altele, inclusiv de anumite diferente culturale, fapt ce si determina pe unii cetateni straini sa califice coruptia drept endemica. Pentru cine nu intelege prea bine ce inseamna diferentele culturale pentru un cetatean strain, as arata pitorescul cu care orice indragostit din Romania este nevoit sa treaca printre jerbe mortuare pentru a-i cumpara flori iubitei; unii vad situatia absolut fireasca (cel putin floraresele), altii nici n-o mai observa...”.

Dupa cum mai afirma ing. Dan-Rodion Pogangeanu, „ceea ce ma surprinde si ingrijoreaza, insa, este mai putin activitatea si avantajele celor direct implicati - coruptii si oamenii legii -, mai ales ca societatea actuala pare oricum a fi capabila sa produca mai mult decat am putea crede, atat timp cat este necesar, de unde si zilele libere tot mai multe. Ma ingrijoreaza un pic mai mult situatia victimelor fenomenului (aici este, totusi, mai dramatic). Ceea ce insa mi se pare de semnalat este modul in care se reafirma, parca mai puternic decat in perioada comunismului din Romania (cat am apucat sa observ), insa depasind cu mult granitele tarii, un anumit comportament cabotin, demagogic, la care mai importante sunt adresabilitatea si obedienta si mai putin fondul problemelor. Asa cum uneori managerul unui proiect de constructii aflat in cautarea solutiilor optime trebuie mai intai sa cunoasca proiectul, realitatile si sa descopere mai cu seama cauzele defectelor atunci cand acestea survin, as mai face aici o remarca. Pornind de la unele cazuri de coruptie de notorietate publica, dar cu finalitate aparent sub asteptari, exista sentimentul general al unei solutii favorabile pentru cei in cauza. Sentimentul vine, zic eu, din doua directii diferite: pe de o parte, are o sorginte in mentalitatea comunista (unde disciplina, rigoarea, dar mai ales pedepsele n-aveau corespondent cu situatia lumii actuale), iar pe de alta parte, este evident alimentat de unele parti interesate (fie in discreditarea justitiei, fie in incurajarea acesteia ori chiar din razbunari personale). Din observatiile privind comportamentul public si raportat la practicile lumii occidentale, situatia din tara noastra ar fi totusi normala. De pilda, ar trebui sa intelegem ca avem o proprietate protejata prin Constitutie, dar, cu toate acestea, nu acordam inca respectul cuvenit proprietarilor. Ce vreau insa sa remarc este confuzia ce apare uneori in aceste cazuri, desi rigoarea ar trebui sa fie maxima, chestiunea amintindu-mi de un contractor care refuza sa efectueze incercarea la scurtcircuit a panourilor solare, pe motiv ca fabricantul oferise buletine de incercari pentru verificarea la scurtcircuit a disjunctoarelor. Dincolo de simpatiile personale ori invocand date concrete ce scapa publicului larg, constat ca, desi functionarii publici pot fi, conform legii, scosi din activitatea profesionala curenta pentru a se pune la dispozitia factorilor politici (nu chiar aberant, existand similitudine cu practica occidentala de internship), lumea fie nu stie, fie eludeaza aceste aspecte. Daca unul ca mine, fara experienta de bugetar, de functionar public, observa acestea, nu trebuie sa ne miram ca sute de mii de cetateni isi doresc ca politica sa fie facuta «fara penali»: desi la prima vedere sunt total de acord ca spatiul public sa fie mai curat si mai aproape de cetatean, recunosc ca ideea mi se pare si frivola (cum spune englezul, too good to be true), dar si periculoasa, prin ideea unei epurari fortate, putand genera instrumente de santaj mai rele decat orice actiune actuala de trafic de influenta ori abuz”.

„Lasand la o parte disputele belicoase partinice, in locul unui sistem sofisticat de urmarire, documentare si penalizare (se pare ca un singur caz ar contine cateva sute de volume, ceea ce depaseste simtitor intreaga documentatie tehnico-economica a centralei nucleare de la Cernavoda!), as impune unul preventiv, specific de altfel Occidentului la care tot aspiram. De exemplu, dupa cresterea salariilor in sanatate (realizare ce parea imposibila cu un an in urma), as impune un control al calitatii mai eficient, incluzand automatizari, care sa faciliteze evaluarea corecta a performantelor; actualmente, dupa o vizita medicala intr-o anumita unitate sanitara, cu trimiterea in mana, bolnavul o poate parasi pentru o alta fara sa dea socoteala (ceea ce e bine), dar si fara ca vreo autoritate, colegiu, ONG sa aiba vreo informatie despre aceasta (daca s-a actionat din rea-vointa ori a fost vorba de incompetenta, de fonduri consumate incorect etc.). Contrar intregului curent alarmist, sustinut evident de multi cetateni bine intentionati, doar cu amenintarea penala nu vom reusi decat sa alungam specialistii veritabili, iar cu aceasta, in mod paradoxal si contrar dorintelor publicului, sa indepartam tot mai mult Romania de standardele europene. Exista asadar o multime de dorinte, de nevoi pe care romanii asteapta sa le vada transformate in proiecte, nu neaparat care «dau bine» la altii, ci preferabil concrete, precum canalizarea cartierului, transportul in comun ori proiectul laserului de la Magurele, in care ne-am putea regasi atat prin lucrarile de constructii necesare, cat si prin utilitatea lor”, a concluzionat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.