Guvernul, prin intermediul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, a supus consultarii un vast program de investitii, denumit „Strategia de Dezvoltare Teritoriala a Romaniei” (SDTR). Avand subtitlul „Romania policentrica 2035 - coeziune si competitivitate teritoriala, dezvoltare si sanse egale pentru oameni”, acest proiect presupune investitii semnificative in diverse domenii (de exemplu, in infrastructura conectiva si cea edilitara sau pentru consolidarea institutiilor publice), cu masuri teritoriale integrate la nivel zonal. O componenta importanta este reprezentata de ideea potrivit careia vechile situri industriale abandonate in prezent, fostele unitati militare si infrastructura aferenta acestora ar putea deveni cartiere de locuinte pentru tineri. Astfel, potrivit noii strategii, in peste 150 de orase din Romania, pe locurile unitatilor industriale abandonate, s-ar putea construi in urmatorii ani imobile rezidentiale colective, multietajate.Cererea de locuinte, concentrata in marile orase
„In momentul de fata, fondul de locuinte din Romania nu este grevat de deficiente majore din punct de vedere cantitativ in orasele mici si mijlocii, cu puternice disparitati de dezvoltare, in cazul oraselor mari inregistrandu-se o cerere foarte mare de locuinte, in special de la tinerii cu varste cuprinse intre 18-35 de ani. Ponderea locuintelor colective si individuale este relativ egala. Cu toate acestea, exista dezechilibre interne in ceea ce priveste distributia teritoriala, care pune in evidenta o situatie necorespunzatoare in special in zonele sarace si de campie. Fondul de locuinte se afla, in proportie covarsitoare, in proprietate privata. Investitiile publice in locuinte, predominante in mediul urban in perioada 1945‐1989, au fost foarte slabe dupa 1990. O mare parte din locuinte are durata de exploatare depasita, sau se afla aproape de acest moment, fiind vorba in majoritate de locuinte colective din mediul urban. Echiparea locuintelor reprezinta o problema majora, in special in zonele rurale sarace, unde asigurarea utilitatilor este dificila. Fenomenul asezarilor informale prezinta o dinamica accentuata la nivel national, conditiile de insalubritate de locuire punand in pericol starea de sanatate a populatiei ocupante. In zonele rurale predomina locuinta individuala, iar locuinta colectiva, acolo unde exista, este cel mai adesea de un confort scazut. In general, durabilitatea locuintelor din mediul rural este slaba, durata de exploatare a unei constructii nedepasind una‐doua generatii. Locuintele individuale recent construite in noile extinderi si in comunele peri-urbane sufera din cauza accesibilitatii scazute la dotarile comunitare, a costului ridicat de construire si a densitatii excesive a spatiului construit”, se arata in strategie. Printre oportunitatile identificate, astfel, de autorii documentului, se afla si „existenta de rezerve de teren in cadrul oraselor, prin reconversia functionala a fostelor zone industriale sau militare, in care pot fi realizate noi imobile de locuinte”.
Plan extins de actiuni, diferentiat in functie de rangul localitatilor
Potrivit strategiei, chiar dacă sectorul construcţiilor de locuințe este in continuă dezvoltare, există o discrepanţă mare in ceea ce priveşte veniturile populaţiei din mediul urban. „In continuare, există o populaţie tanăra, cu venituri relativ scăzute, ai carei membri nu pot accesa o locuinţă, precum si populaţie dezavantajată, cu o participare scăzuta pe piaţa muncii. In acest context, necesitatea asigurării unei locuințe accesibile devine o prioritate pentru politica de locuire, in special in perspectiva obiectivului SDTR de susţinere a cresterii gradului de urbanizare din Romania. Astfel, se impun mai multe actiuni, cum ar fi: constructia de locuinte pentru tineri destinate inchirierii in mediul urban, cu precadere in orasele cu peste 20.000 de locuitori; constructia de locuinte prin credit ipotecar in mediul urban, cu precadere in orasele cu peste 50.000 de locuitori, constructia, reabilitarea si modernizarea locuintelor sociale, inclusiv in parteneriat public-privat, cu precadere in orasele cu o pondere de peste 5% a populatiei in zone cu locuire precara (63 de orase si municipii), reabilitarea si reconversia siturilor industriale total sau partial abandonate (brownfield), inclusiv a cailor ferate uzinale si a fostelor unitati militare din mediul urban in zone rezidentiale sau in spatii publice, cu precadere in orasele cu suprafete extinse de acest tip (150 de localitati), reabilitarea, modernizarea si reconversia cladirilor abandonate din mediul urban, in vederea instalarii de servicii publice (culturale, sociale, educationale, administrative etc.), actualizarea Planurilor Urbanistice Generale si a Regulamentelor Locale de Urbanism ale oraselor din Romania, care sa promoveze modelul de oras compact si limitarea extinderii intravilanului si, nu in ultimul rand, repartizarea unor loturi de teren pentru constructia de locuinte proprietate personala in mediul urban”, se mai precizeaza in SDTR. Pentru a consulta documentul integral, cu expunere de motive si anexe, click aici!
