Sectorul constructiilor si al materialelor destinate acestei industrii vor continua sa fie domenii economice de maxima importanta, chiar si in perioada in care omenirea navigheaza pe apele involburate ale pandemiei Covid-19, este opinia unanima a expertilor internationali. Evaluarea lor se bazeaza pe faptul ca aceste domenii mentionate anterior au o pondere de 14% in PIB global, ceea ce le transforma in reale forte motrice ale cresterii economice, precum si in surse semnificative ale cererii de pe piata muncii. La toate tipurile de lucrari, indiferent daca este vorba despre obiective rezidentiale, comerciale, administrative sau industriale, cheltuielile sunt indisolubil legate de materiale, echipamente, sisteme si dispozitive tehnologice avansate etc. De asemenea, trebuie tinut cont de faptul ca pandemia actuala constituie, printre altele, un eveniment care are darul de a schimba lumea afacerilor. De aceea, este important ca liderii companiilor din intreaga lume sa parcurga anumite etape concrete pe calea spre noua paradigma economica, ce va caracteriza urmatoarea stare de normalitate.
Cei mai agili competitori vor domina piata in urmatoarea perioada
In pofida importantei ei, industria de profil a reusit o performanta financiara mediocra in intervalul 2002 - 2018. In total, companiile s-au situat, in perioada mentionata anterior, sub cotele de randament al capitalului investit (ROIC), iar procesul de inovatie a fost lent, mai ales dupa criza financiara din 2008, din cauza nivelului ridicat de fragmentare si a capacitatii limitate de adoptare a noilor tehnologii. Un alt factor decisiv, care a dus la rezultatele la un nivel situat sub asteptari a fost productivitatea, care, spre deosebire de alte ramuri economice, s-a diminuat in ultimele trei decenii. Exista insa si exceptii - companii care au izbutit in aceasta perioada sa obtina rezultate notabile in ceea ce priveste implementarea progresului tehnologic, prin respectarea catorva conditii imperative, cum ar fi focalizarea pe unicitatea ofertei proprii si pozitionarea favorabila in raport cu cererea, urmarirea agresiva a obiectivului de modernizare si folosirea tuturor parghiilor pentru asigurarea progresului portofoliului de produse si servicii, implementarea unor strategii coerente de fuziuni si achizitii in vederea accesarii de noi piete sau consolidarea pozitiei competitive pe cele traditionale etc. Toate acestea au avut ca efect o dezvoltare puternica a ofertei, de care au beneficiat, in principal, atat companiile in cauza, cat si clientii acestora. In ultimii ani, au fost identificate numeroase elemente cu potential real de incurajare a inovatiei, cum ar fi urbanizarea accelerata, accentul pe sustenabilitatea cladirilor, cresterea gradului de automatizare, folosirea intensiva a tehnologiilor moderne pentru majorarea eficientei operationale si crearea de oferte integrate, canale noi si modele inovatoare de evaluare. Inainte de izbucnirea pandemiei, aceste elemente aveau potentialul de a asigura o majorare anuala de 3,5% a rezultatelor din domeniul constructiilor, in urmatorii 10 ani. Intrebarea care se pune, la momentul actual, este daca industria este suficient de bine pozitionata pentru a exploata in continuare oportunitatile respective. Raspunsul depinde, dupa cum este normal, de performanta de care este capabila fiecare firma in parte. Pentru ca societatile sa aiba succes si in viitor, acestea vor trebui sa se concentreze pe stabilirea unor noi modele de afaceri si pe incurajarea inovatiilor in materie de produs, pe implementarea tehnologiilor de ultima generatie pentru imbunatatiri operationale, pe folosirea intensiva a instrumentelor digitale pentru a reduce incertitudinea si a creste valoarea capitalului de lucru. Cei mai agili vor fi aceia ce vor avea sanse maxime de a-si dubla castigurile, de a-si ranforsa eficienta si de a-si flexibiliza productia.
In pofida importantei ei, industria de profil a reusit o performanta financiara mediocra in intervalul 2002 - 2018. In total, companiile s-au situat, in perioada mentionata anterior, sub cotele de randament al capitalului investit (ROIC), iar procesul de inovatie a fost lent, mai ales dupa criza financiara din 2008, din cauza nivelului ridicat de fragmentare si a capacitatii limitate de adoptare a noilor tehnologii. Un alt factor decisiv, care a dus la rezultatele la un nivel situat sub asteptari a fost productivitatea, care, spre deosebire de alte ramuri economice, s-a diminuat in ultimele trei decenii. Exista insa si exceptii - companii care au izbutit in aceasta perioada sa obtina rezultate notabile in ceea ce priveste implementarea progresului tehnologic, prin respectarea catorva conditii imperative, cum ar fi focalizarea pe unicitatea ofertei proprii si pozitionarea favorabila in raport cu cererea, urmarirea agresiva a obiectivului de modernizare si folosirea tuturor parghiilor pentru asigurarea progresului portofoliului de produse si servicii, implementarea unor strategii coerente de fuziuni si achizitii in vederea accesarii de noi piete sau consolidarea pozitiei competitive pe cele traditionale etc. Toate acestea au avut ca efect o dezvoltare puternica a ofertei, de care au beneficiat, in principal, atat companiile in cauza, cat si clientii acestora. In ultimii ani, au fost identificate numeroase elemente cu potential real de incurajare a inovatiei, cum ar fi urbanizarea accelerata, accentul pe sustenabilitatea cladirilor, cresterea gradului de automatizare, folosirea intensiva a tehnologiilor moderne pentru majorarea eficientei operationale si crearea de oferte integrate, canale noi si modele inovatoare de evaluare. Inainte de izbucnirea pandemiei, aceste elemente aveau potentialul de a asigura o majorare anuala de 3,5% a rezultatelor din domeniul constructiilor, in urmatorii 10 ani. Intrebarea care se pune, la momentul actual, este daca industria este suficient de bine pozitionata pentru a exploata in continuare oportunitatile respective. Raspunsul depinde, dupa cum este normal, de performanta de care este capabila fiecare firma in parte. Pentru ca societatile sa aiba succes si in viitor, acestea vor trebui sa se concentreze pe stabilirea unor noi modele de afaceri si pe incurajarea inovatiilor in materie de produs, pe implementarea tehnologiilor de ultima generatie pentru imbunatatiri operationale, pe folosirea intensiva a instrumentelor digitale pentru a reduce incertitudinea si a creste valoarea capitalului de lucru. Cei mai agili vor fi aceia ce vor avea sanse maxime de a-si dubla castigurile, de a-si ranforsa eficienta si de a-si flexibiliza productia.
Ecosisteme care faciliteaza interconectarea cu infrastructura digitala
Afacerile contemporane sufera schimbari majore, generate de tehnologiile inovatoare implementate, cu deosebire in industria prelucratoare. Pe masura ce a patra revolutie industriala (Industry 4.0) progreseaza, dezvoltarea tehnica sustine in continuare un avans socio-economic remarcabil, pana in 2025 fiind de asteptat ca valoarea creata doar pe acest segment sa depaseasca 3.700 miliarde USD. Din pacate, aceasta bunastare nu va fi distribuita in mod echitabil, deja remarcandu-se companii care reusesc sa castige avantajele generate de viteza lor mare de reactie. Daca in 2018, firme care erau capabile sa duca experienta digitalizarii dincolo de fazele-pilot se numarau pe degete, in 2019 cuantumul lor s-a triplat, pentru ca la inceputul acestui an pe plan global sa existe aproape 50 de corporatii care au finalizat cu succes acest proiect. In prezent, exista deja fabrici apte sa genereze valoare cu ajutorul tehnologiilor digitale mult dincolo de portile proprii, implementand modelul respectiv de la aprovizionare pana la operatiunile de service adresate clientului final. Companiile respective au reusit ca, prin inovare, sa implementeze un nou sistem de lucru, care revolutioneaza inclusiv modul de gestionare si optimizare a afacerilor si proceselor, de transformare a modului de lucru si de utilizare a tehnologiilor. Din pacate, majoritatea firmelor din constructii se afla inca in etape incipiente de dezvoltare din acest punct de vedere, fiind incapabile inca de a aduce la dimensiuni de scara inovatia proceselor. Aceste entitati se confrunta, de aceea, in mod acut, cu riscul de a ramane definitiv in urma campionilor. Solutia pentru eliminarea decalajelor consta in aplicarea unor programe de accelerare, care sa presupuna, printre altele agilitate care sa favorizeze perpetuarea rapida a proceselor inovatoare, implementarea de ecosisteme care sa faciliteze colaborarea in infrastructura digitala, cultivarea abilitatilor in cadrul academiilor IoT, organizarea datelor in asa fel incat sa permita adaptarea dinamica la viitoarele capacitati tehnologice, respectiv transformarea radicala a modelelor de administrare a afacerilor, care sa se axeze preponderent pe solutii in loc de tehnologii - inutile in absenta integrarii armonioase in procesele de adaugare a valorii.
Afacerile contemporane sufera schimbari majore, generate de tehnologiile inovatoare implementate, cu deosebire in industria prelucratoare. Pe masura ce a patra revolutie industriala (Industry 4.0) progreseaza, dezvoltarea tehnica sustine in continuare un avans socio-economic remarcabil, pana in 2025 fiind de asteptat ca valoarea creata doar pe acest segment sa depaseasca 3.700 miliarde USD. Din pacate, aceasta bunastare nu va fi distribuita in mod echitabil, deja remarcandu-se companii care reusesc sa castige avantajele generate de viteza lor mare de reactie. Daca in 2018, firme care erau capabile sa duca experienta digitalizarii dincolo de fazele-pilot se numarau pe degete, in 2019 cuantumul lor s-a triplat, pentru ca la inceputul acestui an pe plan global sa existe aproape 50 de corporatii care au finalizat cu succes acest proiect. In prezent, exista deja fabrici apte sa genereze valoare cu ajutorul tehnologiilor digitale mult dincolo de portile proprii, implementand modelul respectiv de la aprovizionare pana la operatiunile de service adresate clientului final. Companiile respective au reusit ca, prin inovare, sa implementeze un nou sistem de lucru, care revolutioneaza inclusiv modul de gestionare si optimizare a afacerilor si proceselor, de transformare a modului de lucru si de utilizare a tehnologiilor. Din pacate, majoritatea firmelor din constructii se afla inca in etape incipiente de dezvoltare din acest punct de vedere, fiind incapabile inca de a aduce la dimensiuni de scara inovatia proceselor. Aceste entitati se confrunta, de aceea, in mod acut, cu riscul de a ramane definitiv in urma campionilor. Solutia pentru eliminarea decalajelor consta in aplicarea unor programe de accelerare, care sa presupuna, printre altele agilitate care sa favorizeze perpetuarea rapida a proceselor inovatoare, implementarea de ecosisteme care sa faciliteze colaborarea in infrastructura digitala, cultivarea abilitatilor in cadrul academiilor IoT, organizarea datelor in asa fel incat sa permita adaptarea dinamica la viitoarele capacitati tehnologice, respectiv transformarea radicala a modelelor de administrare a afacerilor, care sa se axeze preponderent pe solutii in loc de tehnologii - inutile in absenta integrarii armonioase in procesele de adaugare a valorii.
Criza schimba radical paradigma proceselor si muta accentul pe fabricarea aditiva
La nivelul intregului mapamond, sistemele industriale se confrunta cu provocari majore, ceea ce ii obliga pe profesionistii din toate domeniile sa improvizeze pentru a obtine rezultatele de care au nevoie. In contextul dat, metoda aditiva de procesare, beneficiind de eficienta, viteza si adaptabilitate ridicate vine in sprijinul celor care au nevoie de viteza de executie si, in acelasi timp, de o inalta calitate a produselor finite. Expertii din aceste sfere de activitate lucreaza intensiv pentru punerea la dispozitia utilizatorilor a instrumentelor necesare, in special unitati de printare tridimensionala, pentru a asigura pivotarea corespunzatoare a operatiunilor in directia corespunzatoare crearii tuturor produselor critice, necesare la momentul actual. Deja multi competitori s-au aliat in eforturile comune ale intregii industrii, aliniindu-si resursele pentru a produce echipamentele solicitate si de a astupa bresele din lanturile de aprovizionare. Lectiile invatate din actuala criza se dovedesc de o importanta majora pentru industria prelucratoare, intr-un viitor in care perturbari de alta natura au o probabilitate mare de aparitie. O experienta castigata este aceea a incurajarii dezvoltarii sistemelor de aprovizionare de proximitate, pentru a imbunatati productia la comanda si a elimina riscul de rupere a unor lanturi prea lungi, care si-au dovedit ineficienta. Prin potentiala reducere a ponderii produselor ce includ o multitudine de componente si inlocuirea acestora cu variante printate ale unui fisier digital pot fi, de exemplu, evitate blocajele. Astfel, in loc ca beneficiarii potentiali sa comande anumite produse care pana la momentul aparitiei cererii sunt blocate in depozite, sistemul de printare permite ca acestea sa fie executate doar in momentul in care exista solicitari concrete. Aceasta metoda de lucru poate fi extinsa la o multitudine de domenii care au industria prelucratoare ca furnizor de componente. O alta lectie valoroasa este aceea ca se impune o revolutie in proiectare, care sa permita pivotarea de la fabricarea substractiva (prin procesari succesive ale unui bloc solid) la cea aditiva (prin printare tridimensionala).
La nivelul intregului mapamond, sistemele industriale se confrunta cu provocari majore, ceea ce ii obliga pe profesionistii din toate domeniile sa improvizeze pentru a obtine rezultatele de care au nevoie. In contextul dat, metoda aditiva de procesare, beneficiind de eficienta, viteza si adaptabilitate ridicate vine in sprijinul celor care au nevoie de viteza de executie si, in acelasi timp, de o inalta calitate a produselor finite. Expertii din aceste sfere de activitate lucreaza intensiv pentru punerea la dispozitia utilizatorilor a instrumentelor necesare, in special unitati de printare tridimensionala, pentru a asigura pivotarea corespunzatoare a operatiunilor in directia corespunzatoare crearii tuturor produselor critice, necesare la momentul actual. Deja multi competitori s-au aliat in eforturile comune ale intregii industrii, aliniindu-si resursele pentru a produce echipamentele solicitate si de a astupa bresele din lanturile de aprovizionare. Lectiile invatate din actuala criza se dovedesc de o importanta majora pentru industria prelucratoare, intr-un viitor in care perturbari de alta natura au o probabilitate mare de aparitie. O experienta castigata este aceea a incurajarii dezvoltarii sistemelor de aprovizionare de proximitate, pentru a imbunatati productia la comanda si a elimina riscul de rupere a unor lanturi prea lungi, care si-au dovedit ineficienta. Prin potentiala reducere a ponderii produselor ce includ o multitudine de componente si inlocuirea acestora cu variante printate ale unui fisier digital pot fi, de exemplu, evitate blocajele. Astfel, in loc ca beneficiarii potentiali sa comande anumite produse care pana la momentul aparitiei cererii sunt blocate in depozite, sistemul de printare permite ca acestea sa fie executate doar in momentul in care exista solicitari concrete. Aceasta metoda de lucru poate fi extinsa la o multitudine de domenii care au industria prelucratoare ca furnizor de componente. O alta lectie valoroasa este aceea ca se impune o revolutie in proiectare, care sa permita pivotarea de la fabricarea substractiva (prin procesari succesive ale unui bloc solid) la cea aditiva (prin printare tridimensionala).
Stocarea digitala asigura optimizarea costurilor
La randul sau, conceptul de stocare digitala isi castiga tot mai multi adepti. Acesta presupune ca, indiferent de tipul de fabricatie ales (substractiv sau aditiv), mai multe metode de executie sunt clarificate impreuna cu autoritatile de reglementare, fiecare permitand dezvoltarea unei anumite componente. Astfel, cele doua modele pot fi folosite alternativ sau succesiv, comutarea fiind aleasa in functie de tipul de cerere existent la un anumit moment sau atunci cand apar dezechilibre intre cerere si oferta, pe anumite segmente de produse. Industria aditiva si-a demonstrat deja avantajele, gratie eficientei si adaptabilitatii sale in situatia pandemiei actuale, dar aceasta nu inseamna ca trebuie ca, in viitor, sa se rezume la produsele care fac in prezent obiectul activitatii sale. Este cert ca rolul jucat de acest sector nou va fi vital in perioada urmatoare, folosit alaturi de tehnologii clasice, cum ar fi injectia, datorita capacitaii sale reale de a optimiza productia. Implementarea in unitatile mari de productie s-ar putea dovedi o sarcina dificila, dar deja exista numerosi experti si consultanti care isi ofera serviciile in directia respectiva. Ceea ce este absolut necesar este ca factorii de decizie sa evalueze corect intregul tablou, dincolo de costurile de fabricatie, pentru a implementa un model industrial viabil, in care sa se analizeze impactul asupra cheltuielilor - pe termen scurt si lung - cu aprovizionarea, asupra calitatii produsului finit si asupra sigurantei proceselor. Simplificand, industria aditiva ofera actualmente solutii de urgenta si metode sigure de acoperire a breselor din oferta, insa in perioada urmatoare s-ar putea dovedi de un real folos in imbunatatirea modului de proiectare, productie, distributie, intretinere si reparatii.
La randul sau, conceptul de stocare digitala isi castiga tot mai multi adepti. Acesta presupune ca, indiferent de tipul de fabricatie ales (substractiv sau aditiv), mai multe metode de executie sunt clarificate impreuna cu autoritatile de reglementare, fiecare permitand dezvoltarea unei anumite componente. Astfel, cele doua modele pot fi folosite alternativ sau succesiv, comutarea fiind aleasa in functie de tipul de cerere existent la un anumit moment sau atunci cand apar dezechilibre intre cerere si oferta, pe anumite segmente de produse. Industria aditiva si-a demonstrat deja avantajele, gratie eficientei si adaptabilitatii sale in situatia pandemiei actuale, dar aceasta nu inseamna ca trebuie ca, in viitor, sa se rezume la produsele care fac in prezent obiectul activitatii sale. Este cert ca rolul jucat de acest sector nou va fi vital in perioada urmatoare, folosit alaturi de tehnologii clasice, cum ar fi injectia, datorita capacitaii sale reale de a optimiza productia. Implementarea in unitatile mari de productie s-ar putea dovedi o sarcina dificila, dar deja exista numerosi experti si consultanti care isi ofera serviciile in directia respectiva. Ceea ce este absolut necesar este ca factorii de decizie sa evalueze corect intregul tablou, dincolo de costurile de fabricatie, pentru a implementa un model industrial viabil, in care sa se analizeze impactul asupra cheltuielilor - pe termen scurt si lung - cu aprovizionarea, asupra calitatii produsului finit si asupra sigurantei proceselor. Simplificand, industria aditiva ofera actualmente solutii de urgenta si metode sigure de acoperire a breselor din oferta, insa in perioada urmatoare s-ar putea dovedi de un real folos in imbunatatirea modului de proiectare, productie, distributie, intretinere si reparatii.
De la sistemele CNC pentru controlul operatiunilor, la automatizarea proceselor
In conditiile in care pandemia obliga tot mai multi angajati sa lucreze de la domiciliu, in urmatorii doi ani este foarte probabila o dublare a eforturilor de automatizare asumate de companii. Firmele care doresc sa-si asigure continuitatea operationala nu au alta alternativa decat de a se orienta spre solutiile cu comanda numerica. In epoca distantarii sociale, aceasta se traduce prin automatizarea proceselor, pentru a permite angajatilor sa-si primeasca remuneratiile atunci cand platile fizice nu mai sunt posibile, pentru a asigura clientilor posibilitatea de diagnosticare la distanta a problemelor atat timp cat call-center-ele sunt inchise, pentru a solutiona de la distanta disfuctionalitatile sistemelor IT etc. Concluzia logica este aceea ca numarul firmelor care vor apela la astfel de solutii in urmatorii doi ani va fi dublu fata de cel raportat in momentul de fata. Covid-19 va forta companiile sa-si transforme operatiunile pentru a lucra de la distanta, in unitatile fizice de productie urmand sa se implementeze masuri accelerate de inlocuire a fortei umane de munca prin cea automata, controlata de computer. Pe masura ce societatile se vor adapta noii rutine si se vor pregati pentru o perioada de descrestere despre a carei durata nu se poate afirma nimic deocamdata, va deveni tot mai clar ca deciziile de invesititii in directia respectiva, care ieri pareau foarte indepartate, sunt acum iminente. Deja experienta firmelor care au facut deja acest pas arata ca se obtin reduceri de aproximativ 20% in planul costurilor, insa acest nivel pare a fi nesatisfacator pentru aproape jumatate dintre companii, arata un studiu. Motivele sunt multiple si includ prioritatile complementare de investitii, resursele insuficiente si lipsa abilitatilor necesare. Cheia succesului este constituita, de fapt, in selectarea operatiunilor compatibile cu automatizarea, care astfel pot aduce beneficii financiare maxime. Practic, cei care nu au o agenda clara si bine configurata in acest sens nu vor obtine rezultatele scontate. Pentru asigurarea succesului sunt necesare actiuni precum stabilirea automatizarii ca principiu strategic de baza si nu tratarea sa ca pe un experiment individual, respectiv familiarizarea cu noua paradigma si cu toate consecintele care decurg din aceasta. Daca toate aceste conditii vor fi respectate, efectul va fi constituit de descongestionarea unor capitole bugetare si alocarea resurselor respective in directii de dezvoltare strategica de mare impact, imbunatatirea experientei in relatia cu clientii si asigurarea oportunitatii pentru angajatii talentati de a-si exploata mai eficient abilitatile.
In conditiile in care pandemia obliga tot mai multi angajati sa lucreze de la domiciliu, in urmatorii doi ani este foarte probabila o dublare a eforturilor de automatizare asumate de companii. Firmele care doresc sa-si asigure continuitatea operationala nu au alta alternativa decat de a se orienta spre solutiile cu comanda numerica. In epoca distantarii sociale, aceasta se traduce prin automatizarea proceselor, pentru a permite angajatilor sa-si primeasca remuneratiile atunci cand platile fizice nu mai sunt posibile, pentru a asigura clientilor posibilitatea de diagnosticare la distanta a problemelor atat timp cat call-center-ele sunt inchise, pentru a solutiona de la distanta disfuctionalitatile sistemelor IT etc. Concluzia logica este aceea ca numarul firmelor care vor apela la astfel de solutii in urmatorii doi ani va fi dublu fata de cel raportat in momentul de fata. Covid-19 va forta companiile sa-si transforme operatiunile pentru a lucra de la distanta, in unitatile fizice de productie urmand sa se implementeze masuri accelerate de inlocuire a fortei umane de munca prin cea automata, controlata de computer. Pe masura ce societatile se vor adapta noii rutine si se vor pregati pentru o perioada de descrestere despre a carei durata nu se poate afirma nimic deocamdata, va deveni tot mai clar ca deciziile de invesititii in directia respectiva, care ieri pareau foarte indepartate, sunt acum iminente. Deja experienta firmelor care au facut deja acest pas arata ca se obtin reduceri de aproximativ 20% in planul costurilor, insa acest nivel pare a fi nesatisfacator pentru aproape jumatate dintre companii, arata un studiu. Motivele sunt multiple si includ prioritatile complementare de investitii, resursele insuficiente si lipsa abilitatilor necesare. Cheia succesului este constituita, de fapt, in selectarea operatiunilor compatibile cu automatizarea, care astfel pot aduce beneficii financiare maxime. Practic, cei care nu au o agenda clara si bine configurata in acest sens nu vor obtine rezultatele scontate. Pentru asigurarea succesului sunt necesare actiuni precum stabilirea automatizarii ca principiu strategic de baza si nu tratarea sa ca pe un experiment individual, respectiv familiarizarea cu noua paradigma si cu toate consecintele care decurg din aceasta. Daca toate aceste conditii vor fi respectate, efectul va fi constituit de descongestionarea unor capitole bugetare si alocarea resurselor respective in directii de dezvoltare strategica de mare impact, imbunatatirea experientei in relatia cu clientii si asigurarea oportunitatii pentru angajatii talentati de a-si exploata mai eficient abilitatile.