Conform estimarilor McKinsey, cea de-a patra revolutie industriala (cunoscuta generic sub denumirea de Industry 4.0) are un potential de a crea o valoarea adaugata de peste 3.700 miliarde USD, pana in 2025. O parte din aceste beneficii ar putea fi alocate companiilor industriale specializate in productia de bunuri individualizate si perfect identificabile. La momentul actual, doar 30% dintre firmele active in domeniu reusesc sa obtina castiguri cuantificabile din implementarea principiilor digitalizarii, iar aceasta situatie este generata inclusiv de faptul ca multe societati prefera inca sa puna accent doar pe dezvoltarea tehnologica, fara a incerca sa identifice sectoarele concrete in care aceste dezvoltari ar putea returna rezultate palpabile. De asemenea, exista si o serie de probleme de organizare si administrare a afacerilor care se constituie in veritabile piedici in calea proceselor respective. Pentru a elibera potentialul de sustinere a profitabilitatii pe care il are, cel putin teoretic, conceptul Industry 4.0, este obligatorie depasirea unor bariere foarte clare: lipsa resurselor si cunostintelor necesare pentru a masura corect rezultatele, costurile ridicate ale evaluarilor, dificultatea depasirii problemelor generate de impactul financiar imediat al masurilor adoptate, deficitul de credibilitate a proiectelor-pilot si multitudinea de alternative posibile de dezvoltare (care ingreuneaza, in mod clar, alegerea uneia sau alteia dintre optiuni).
Resursa umana - cel mai important activ al companiilor din industria prelucratoare
Expertii McKinsey au incercat sa clarifice doua aspecte primordiale - si anume: elementele ce necesita focalizarea atentiei si modul in care pot fi scalate rezultatele. In ceea ce priveste prima problema, pentru identificarea solutiei corecte in ceea ce priveste digitalizarea, trebuie stabilite cu claritate gama sortimentala si marimea loturilor produse. De exemplu, o productie individualizata implica un anumit grad de variatie in ceea ce priveste bunurile fabricate, in conditiile mentinerii calitatii la cote inalte. In cazul proceselor de mare volum, automatizarea completa a proceselor este aproape obligatorie, impunandu-se utilizarea unor solutii de tip OEE (echipamente de mare eficienta), capabile sa se adapteze in mod flexibil mixului de productie. In ceea ce priveste industria prelucratoare, aceasta se caracterizeaza printr-o mare volatilitate a cererii, orientarea spre pietele emergente si concentrarea pe individualizarea ofertei, respectiv integrarea activitatii. De aceea, tintele pentru companiile din categoria respectiva ar trebui sa fie constituite de: elaborarea unui model optim de functionare, de la faza de inginerie la cea de livrare, in vederea eficientizarii proceselor; specializarea angajatilor in utilizarea dispozitivelor digitale; optimizarea utilajelor pentru a asigura o valoare adaugata maxima produselor promovate. Referitor la modalitatile de scalare, cele trei principii obligatoriu de respectat sunt: punerea accentului pe masurarea valorii actuale a veniturilor viitoare generate prin digitalizare si nu pe avansul tehnologic cu orice pret (doar astfel putandu-se credibiliza conceptul Industry 4.0), concentrarea atentiei pe activul constituit de resursa umana si nu pe cel aferent instrumentelor folosite de aceasta, respectiv asigurarea infrastructurii necesare pentru o integrare naturala a inovatiei tehnice mai intai la nivel local, pentru ca apoi sa fie create premisele unei abordari mai cuprinzatoare.