Mediul construit constituie un sector critic, mai ales daca se au in vedere obiectivele ambitioase stabilite in Acordului Climatic de la Paris (Green Deal). Conform estimarilor curente, acest segment este responsabil de aproape 40% din emisiile globale de dioxid de carbon, din cauza consumului ridicat de energie primara, care este obtinuta, in mod preponderent, prin arderea combustibililor fosili. In urma cu doi ani, Consiliul Mondial al Afacerilor pentru Dezvoltare Durabila (WBCSD) a publicat un model de sistem de constructii cu o amprenta diminuata de CO2, detaliat intr-un limbaj familiar companiilor din domeniu, pe baza caruia acestea au fost invitate sa colaboreze, pentru a realiza decarbonizarea impusa prin legislatia actuala, vizand intregul ciclu de exploatare a cladirilor. Cadrul respectiv asigura o vedere de ansamblu clara a intregului spectru al emisiilor de carbon aferente cladirilor, de la proiectare, executie si exploatare, pana la demolare. De asemenea, acesta permite realizarea observatii si identificarea de oportunitati de dialog intre toate partile interesate.
Urmatoarea perioada - critica pentru succesul pe termen lung al decarbonizarii
Dificultatea actuala este data de colectarea datelor despre cladiri, inclusiv a celor referitoare la emisiile generate de-a lungul intregului ciclu de exploatare. Cu toate acestea, entuziastii care au pus la punct sistemul mentionat anterior nu dezarmeaza si ii indeamna pe toti cei implicati in proiectele de constructii sa contribuie in mod nemijlocit la adunarea si utilizarea informatiilor inca din fazele incipiente ale proiectelor, atunci cand posibilitatea de a reduce, in ansamblu, emisiile de dioxid de carbon de-a lungul LCA (Life Cycle Assessment) este maxima, gratie optimizarii procesului decizional. Obiectivele generale propuse pentru 2030 la nivel global, in vederea inaintarii accelerate pe calea net-zero, nu sunt imposibil de atins, insa pentru indeplinirea lor este extrem de importanta o evaluare corecta si echidistanta a emisiilor de gaze cu efect de sera (mai ales dioxid de carbon) in toate fazele constructiei (de la extragerea materiei prime pentru executia sistemelor si materialelor, la transport si pana la demolare). Concluziile fiecarui astfel de raport este necesar sa fie publice, pentru a facilita adoptarea, pe scara larga, a celor mai potrivite decizii. In acest sens, studiile de caz sunt esentiale, pentru a intelege mai bine functionarea parghiilor ce vor asigura decarbonizarea mediului construit. De exemplu, cercetari recente au relevat faptul ca, intr-un imobil nou, jumatate din emisii pot proveni din carbonul incorporat in sase materiale principale folosite la constructie. De asemenea, 20% este aportul operatiunilor de intretinerea si reconditionare a instalatiilor pe intreaga perioada de exploatare. Cele aratate anterior demonstreaza faptul ca este primordiala o focalizare continua a tuturor factorilor responsabili pe o serie de elemente vitale, dintre care se remarca diminuarea drastica a energiei aferente functionarii. Desigur, exista si abordari mai drastice, care vizeaza accelerarea actiunilor de diminuare a consumului energetic si, implicit, de atenuare a amprentei de carbon. Importanta este insa participarea pe scara larga a celor care au acces la informatie la acest efort comun, ce are ca scop evaluarea atotcuprinzatoare a emisiilor. De asemenea, doar prin publicarea deschisa a rezultatelor se poate atinge nivelul dorit de constientizare, urmat de invatarea partajata pe baza unor dovezi indiscutabile. Membrii WBCSD si-au asumat deja sarcina de a explora toate parghiile posibile si de a atinge rapid nivelul net-zero (evaluat in manierea cuprinzatoare descrisa anterior). Este de dorit implicarea cat mai multor factori interesati in acest proces, pentru a creste sansele sale de reusita, prin diseminarea informatiilor, participarea la efortul de educare etc., astfel incat obiectivul propus sa se transforme din dezirabil in fezabil, in urmatorii ani, care sunt critici pentru succesul pe termen lung.
Anual, suprafata construita creste cu 5,5 miliarde mp
Cel mai recent raport WBCSD analizeaza in detaliu rezultatele a sase proceduri LCA ale ciclurilor de carbon (WLCA) si ilustreaza o parte dintre provocarile curente, precum si barierele, dar si oportunitatile legate de amprenta de carbon a constructiilor. Documentul ofera o perspectiva credibila asupra performantei actuale din industrie, in raport cu traiectoria posibila a reducerii emisiilor de dioxid de carbon si ajuta la identificarea potentialilor pasi urmatori pentru a atinge tinta decarbonizarii totale. Proiectele analizate constituie un esantion relevant, asigurand o buna perspectiva asupra subiectului analizat, relevand intr-un mod cat se poate de explicit descompunerea unei problematici deosebit de complexe in componente-cheie, pentru a facilita identificarea celor mai bune solutii. Pentru a indeplini ambitiile definite in Acordul Climatic de la Paris (Green Deal) si a limita incalzirea globala la +1,5°C fata de nivelul preindustrial, este clar faptul ca se impune o gestionare corecta a problematicii gazelor cu efect de sera (GES), in sensul reducerii lor la un nivel acceptabil, prin adoptarea unei gandirii sistemice care sa limiteze impactul antropogen. Aproximativ 38% din emisiile de dioxid de carbon sunt atribuite functionarii cladirilor (28% din exploatarea lor si 10% din materialele folosite la constructie si intretinere). Conform celor mai recente estimari, in prezent suprafata desfasurata a acestei categorii de constructii se ridica la aproximativ 255 miliarde mp, la care se adauga anual 5,5 miliarde mp. Practic, saptamanal este construit un oras de dimensiunea Parisului. Este asadar, evident, ca se impune o abordare rationala legata de GES (in special, acele emisii direct legate de activitatea umana).
Emisiile incorporate in materiale pot ajunge la o pondere de 50%
Din nefericire, in prezent industria constructiilor este privata de o intelegere corecta si universala a provocarilor asociate cu impactul distructiv al mediului construit asupra naturii. Realizarea obiectivului de decarbonizare a industriei analizate, cu toate componentele sale (proiectare, constructie, livrare, functionare, demolare), ar putea fi adusa mult mai aproape de transpunerea in practica daca intregul proces s-ar baza pe un fundament informational solid, caracterizat prin partajarea libera si transparenta a datelor si orientat spre cercetare si inovare. Este vital ca la efortul comun sa participe inclusiv dezvoltatorii, finantatorii si factorii politici, cu totii fiind considerati elemente cu o influenta majora asupra lantului valoric. Intelegerea corecta a felului in care au loc emisiile de-a lungul intregului ciclu de exploatare al unei constructii reprezinta un pas-cheie catre atingerea tintei net-zero. Doar astfel se pot determina cu precizie pozitia actuala, locul unde se doreste a se ajunge si calea prin care se poate face acest lucru. In sensul respectiv, raportul WBCSD are un scop clar - si anume acela de a evidentia cu acuratete amprenta de carbon a unui set reprezentativ de proiecte existente. Documentul arata, practic, unde si cand apar emisiile, oferind totodata o relatie directa intre rezultatele actuale si traiectoria acestora spre o amprenta nula. Atunci cand se evalueaza impactul emisiilor GES aferente unei cladiri, trebuie luate in considerare efectele generate de toate partile constitutive, pe masura ce acestea se acumuleaza in timp. In mod concret, WLCA se refera, in mod exhaustiv, la toate etapele LCA, proces cunoscut de specialisti inclusiv sub denumirea "cradle-to-grave". In ultimul deceniu, accentul a fost pus, in principal, pe reducerea emisiilor operationale de dioxid de carbon, asociate cladirilor. In prezent insa, carbonul incorporat in materialele folosite la executia imobilelor noi a ajuns sa fie considerat contribuitor semnificativ la totalul emisiilor, ajungand adesea pana la o pondere de 50%. Momentan, foarte putine dintre proiectele puse in opera la nivel global beneficiaza de evaluari riguroase ale carbonului, insa aceasta situatie trebuie sa se schimbe rapid, deoarece exercita un impact hotarator asupra deciziilor viitoare in ceea ce priveste, de exemplu, productia de energie sau procesele de aprovizionare cu materiale.
Strategii nationale pentru decarbonizarea productiei de energie
Un aspect-cheie al unei evaluari profesionale de tip WLCA este acela de a adopta o forma usor de recunoscut si de a fi realizata folosind o metodologie standardizata, astfel incat reperele si obiectivele sa poata fi stabilite intr-un mod consistent. La momentul actual exista mai multe metode de lucru, cum ar fi cele descrise in ISO 14040:2006 "Mediu. Ciclu de exploatare. Evaluare, principii si cadru", EN 15978 "Constructii sustenabile. Performanta cladirilor - metode de calcul", RICS "Evaluarea mediului construit", WBCSD "Amprenta de carbon" etc. Studiul a folosit ultima dintre metode, coroborata cu RICS, pentru prezentarea rezultatelor, datorita formatului mai cunoscut de raportare. Aceasta abordare a permis compararea rapida a diverselor repere analizate. In general, domeniul de aplicare a unei evaluari WLCA implica indicarea, cu maxima precizie, a elementelor studiate, pentru a putea crea modele usor de definit. Cu alte cuvinte, toate ipotezele inaintate trebuie sa se bazeze pe date de intrare disponibile si corecte, in acelasi timp. Este extrem de importanta extinderea bazei de date accesate de WLCA, precum si asigurarea unui grad ridicat de transparenta. Doar astfel si beneficiind de consecventa celor care proceseaza informatia respectiva va deveni posibila in viitor realizarea unor comparatii credibile. De exemplu, intensitatea consumului energetic (IUE) aferent unei cladiri pe intreaga sa durata de exploatare se determina in kWh/mp. Majoritatea reglementarilor in vigoare fac trimitere la aceasta variabila si nu la emisiile de dioxid de carbon. Convertirea IUE in CO2 poate fi o provocare, intrucat implica atat o intelegere clara a consumului de electricitate, cat si a modului in care aceasta se va "decarboniza" in timp. Previziunile actuale referitoare la reteaua de electricitate pornesc de la presupunerea implementarii unor strategii nationale pe termen lung, care sa ia in calcul inclusiv mixul de energie in functie de metodele de productie. Diferitele scenarii actuale se refera la dezvoltarea tehnologiilor de obtinere a energiei regenerabile si la aplicarea unor politici pentru reducerea cererii, care sa-i implice in mod direct pe consumatori si sa creasca gradul de constientizare in randul acestora a importantei procesului de eficientizare si, implicit, de reducere a amprentei de carbon. Aceasta abordare constituie un impuls pentru optimizarea strategiilor energetice si, in consecinta, pentru a diminuarea cererii globale. Este clar faptul ca fiecare tara trebuie sa dezvolte strategii proprii de decarbonizare a retelei nationale de electricitate si sa adopte traiectorii si procese inteligibile pentru operationalizarea calculelor ce determina amprenta de carbon.
Garantia succesului rezida in colaborare si transparenta
In concluzie, se poate afirma, fara teama de a gresi, ca decarbonizarea mediului construit este esentiala pentru atingerea obiectivului de 1,5 °C, mentionat anterior. Reprezentand aproape 40% din totalul consumului energetic la nivel global, sectorul constructiilor este puternic legat de emisiile GES si trebuie sa se constituie intr-o parte consistenta a unui plan clar pe calea spre anularea completa a amprentei de carbon. Rezultatele studiului WBCSD ofera o imagine orientativa in ceea ce priveste trendurile actuale ale industriei in materie de performanta si provocari, asigurand identificarea oportunitatilor pentru pavarea caii catre obiectivul zero-net. O serie de rapoarte recente referitoare la domeniul analizat indica o tendinta puternic ascendenta a constructiilor, legata inclusiv de cauze demografice si de trendul pronuntat de urbanizare, astfel incat este de asteptat ca la finele anului 2050 suprafata construita totala la nivel global sa atinga 415 miliarde mp, ceea ce reprezinta o crestere medie anuala de 5 miliarde mp. Avand in vedere acest aflux urias de cladiri noi, studiul WBCSD asigura o perspectiva optima ce defineste provocarile curente si evidentiaza directia de urmat catre o reducere semnificativa a consumului atat la nivel operational, cat si a celui incorporat. Pentru a-si atinge scopul respectiv, se impune o colaborare stransa intre toti factorii implicati, in vederea cresterii gradului de acoperire, a imbunatatirii informatiilor prelucrate si a unei mai bune intelegeri a evaluarilor WLCA. Doar de pe o astfel de pozitie este posibila o evolutie rapida spre tinta propusa. Chiar daca in prezent exista anumite bariere in calea unor evaluari precise si constante a intensitatii emisiilor de dioxid de carbon (in ambele ipostaze mentionate anterior), perspectiva generala este insa pozitiva. Desigur, evaluatorii se confrunta pe alocuri cu lipsa datelor necesare unei analize comprehensibile, precum si cu o serie de alti factori obiectivi, cum ar fi limitarea schimbului de experienta, a resurselor disponibile etc. Peste toate cele precizate, se suprapune lipsa unui consens metodologic, a unor ipoteze si definitii comune a principalilor indicatori (ce masoara, de pilda, reducerea GES, eliminarea surselor de poluare, compensarea acestora etc.). Toate obstacolele trebuie depasite rapid, printr-o abordare globala, pentru a spori sansele atingerii obiectivului comun. Au fost identificate pana acum o serie de domenii-cheie generatoare de oportunitate, cum ar fi parteneriatele industriale, cooperarea pentru stabilirea unor metodologii unice, reglementarea rapida, acordarea de stimulente financiare pentru tranzitia la sisteme cu emisii scazute de dioxid de carbon etc. Colaborarea in eforturile de cercetare, tehnologizare si inovare reprezinta, in ultima instanta, garantia succesului.
Articol realizat pe baza raportului "Net-zero buildings: where do we stand", realizat de WBCSD