In articolele anterioare am amintit deseori despre fenomenul polarizarii excesive din Romania, care se manifesta prin concentrarea veniturilor in randul marilor companii, in timp ce firmele mici se plafoneaza sau dispar. De aceea, patura de mijloc se subtiaza, diminuand capacitatea mediului de afaceri de a absorbi socurile negative care se vor manifesta in urmatoarea recesiune. Conform cifrelor ilustrate in tabelul urmator, doar 27.577 de companii active in Romania au inregistrat venituri peste 1,000,000€ pe parcursul anului 2016. Astfel, desi reprezinta doar 4% din totalul mediului de afaceri, acestea concentreaza 84% din totalul veniturilor inregistrate de toate companiile active in Romania, 61% din totalul locurilor de munca, si 74% din nivelul activelor imobilizate corporale (investitii pe termen lung reflectate in terenuri, constructii, utilaje si echipamente).Practic, aceste companii reprezinta nucleul investitional, social, financiar si fiscal (prin intermediul veniturilor, contributiilor sociale si taxelor platite la bugetul de stat) din Romania. Daca aceste companii au o problema, atunci Romania are o problema!
Iar aceste companii incep sa aibe probleme… conform informatiilor publicate de Registrul Comertului la inceputul lunii curente, 1.330 dintre aceste companii nu mai sunt in functiune astazi. 60% dintre acestea provin din sectoare strategice ale economiei: comert cu ridicata si distributie (325), constructii (239), comert cu amanuntul (93), transporturi (71), industria alimentara si a bauturilor (68). Aceste companii inregistrau venituri totale de aproape 55 mld RON (4,5% din veniturile tuturor companiilor active in Romania) si 151.000 de locuri de munca. Practic, aproape 5% din companiile cu venituri de peste 1 mil EUR si-au incetat activitatea intr-un an in care nivelul cresterii economice a fost cel mai ridicat din ultimii 10 ani. Astfel, daca acest fenomen va continua in urmatorii 10 ani, riscam sa pierdem jumatate din nucleul celor mai importante companii active in Romania.
In acest articol mi-am propus sa analizez de ce esueaza cele mai importante companii active in Romania. Am ajuns la aceste concluzii analizand declaratiile financiare pentru ultimele cinci exercitii aferente celor 1.330 de firme cu venituri de peste 1,000,000€ care si-au incetat activitatea in ultimul an. Astfel, cele mai des intalnite trei greseli de natura financiara care au cauzat esecul acestor companii sunt:
Nealinierea orizontului activelor si pasivelor
60% din aceste companii au atras resurse financiare pe termen scurt pentru a finanta investitii pe termen lung. Practic, si-au platit furnizorii cu aproape 35 de zile mai tarziu decat durata medie de colectare a creantelor si vanzare a stocurilor, motivul fiind: 50% au achizitionat active corporale (ex.: terenuri, masini, utilaje), 20% au achitat partial datoriile la banci (pentru a reduce costul cu dobanzile platite) si 30% au rambursat dividende catre actionari. Astfel, activele ciculante nu acopereau decat 90% din totalul datoriilor pe termen scurt, in conditiile in care doua treimi dintre companii inregistrau un capital de lucru negativ. Paradoxal… cauza principala a intrarii in insolventa este ca aceste companii, la un moment dat, au avut prea multi bani, obtinuti usor (credit furnizor in proportie de 55%) si ieftin (fara dobanda)! Problema este referitoare la utilizarea banilor…
Investitii proaste
Aproape jumatate dintre companiile insolvente au realizat investitii semnificative pe termen lung cu trei ani inainte de momentul intrarii in insolventa. In ciuda acestui fapt, aproape trei sferturi dintre acestea au inregistrat, ulterior momentului investitiei, venituri si/sau profituri in scadere. In concluzie, aproximativ o treime dintre companiile insolvente a realizat investitii (care au generat costuri suplimentare de finantare si cresterea gradului de povara financiara) cuplate cu deteriorarea situatiei financiare a companiei (pe fondul scaderii veniturilor si/sau a profiturilor obtinute). In acest context, evident, capacitatea acestor companii de a-si onora obligatiile de plata s-a deteriorat semnificativ, alimentand presiuni imense asupra lichiditatii si crescand riscul de insolventa. Pierderea totala a celor 1.330 de companii s-a ridicat la aproape 1 miliard Lei, aproape 2% din nivelul vanzarilor, in conditiile in care 41% dintre aceste companii au inregistrat pierderi, iar 45% au raportat profituri sub 10%. Practic, aceste companii nu au fost capabile sa genereze un randament al investitiilor suficient pentru acoperirea costului finantarilor atrase;
Agresivitate in politica dividendelor
O treime dintre firmele insolvente au distribuit majoritatea profitului net sub forma de dividend in mod accelerat inainte de momentul incetarii activitatii, fara un factor compensator pentru consolidarea situatiei de lichiditate (ex: cresterea profiturilor obtinute sau a cifrei de afaceri). Aceasta a determinat cresterea gradului de vulnerabilitate a companiilor respective, precum si o dependenta mai mare de finantarea externa. Materializarea unor riscuri dupa momentul achitarii dividendelor (ex: scaderea veniturilor, neincasarea creantelor, cresterea costurilor de finantare, reglementari cu impact negativ asupra companiei), a generat presiuni asupra trezoreriei companiilor respective, crescand astfel riscul de insolventa. Nivelul capitalurilor proprii raportat de aceste companii la finalul anului 2015 era de 29,4 miliarde Lei. In lipsa unor dividende, acestea ar fi trebuit sa scada la 28,4 miliarde Lei, din cauza pierderilor de aproape 1 miliard Lei inregistrate pe parcursul anului 2016. Practic, distribuirea unor dividende de aproape 2,4 miliarde Lei a cauzat scaderea capitalurilor proprii la doar 26 de miliarde Lei, respectiv doar 5% din totalul activelor (reflectand un grad de indatorare de aproape 95%).
Sumarizand erorile celor mai mari companii insolvente in ultimul an, acestea ar fi: finantarea investitiilor pe termen lung prin extinderea termenelor de plata catre furnizori, urmata de doua situatii: (i) declansarea procedurii insolventei daca investitiile s-au dovedit neprofitabile si insuficiente pentru acoperirea costului finantarii; (ii) distribuirea de dividende semnificative atunci cand investitiile au fost profitabile, urmata de vulnerabilizarea companiei din cauza diminuarii lichiditatii si cresterii costului de finantare!
