Comisia Europeana a agreat, in cele din urma, ca statele membre sa amane cu pana la sase luni termenele de raportare pentru DAC6. Decizia finala apartine insa statelor membre, amanarea fiind optionala.Pana in acest moment, 21 de state membre au ales sa amane raportarea, majoritatea pentru sase luni, inclusiv Romania.
Pana la amanare, primul termen de depunere a raportarilor ar fi fost 31 iulie 2020 pentru aranjamentele derulate incepand cu 1 iulie 2020, respectiv 31 august 2020, pentru aranjamentele derulate retroactiv, mai precis intre 25 iulie 2018 si 30 iunie 2020. Decizia Romaniei de a prelungi aceste termene de raportare pana la finalul lunii ianuarie 2021, respectiv februarie 2021 este, intr-adevar, oportuna, companiile avand mai mult timp sa se pregateasca temeinic pentru raportare.
Este important de subliniat insa ca sunt inca tari membre UE care au decis sa nu amane termenele de raportare, cum sunt Germania si Finlanda. Austria are in vedere amanarea doar pana in octombrie 2020. Prin urmare, companiile care au derulat tranzactii cu aceste tari nu trebuie sa amane analiza si documentarea obligatiilor de raportare.
De ce este atat de importanta aceasta raportare numita DAC6 (denumire sub care este cunoscuta Directiva 2018/822, al 6-lea amendament al Directivei 2011/16/EU privind cooperarea administrativa intre statele membre)?
Pe scurt, DAC 6 prevede raportarea obligatorie a unor aranjamente transfrontaliere in care este implicat cel putin un stat membru UE si care au anumite semne distinctive. Aceste semne distinctive reprezinta anumite caracteristici ale tranzactiilor, considerate potentiali indicatori de planificare fiscala agresiva. Unele aranjamente sunt raportabile numai daca trec testul beneficiului principal, si anume daca unul dintre principalele beneficii ale aranjamentului respectiv a fost obtinerea unui avantaj fiscal.
Formularea acestor semne distinctive este insa generica si, la o prima citire, multe companii pot, in mod eronat, sa considere ca DAC 6 nu li se aplica.
In realitate, situatiile sunt atat de variate incat este posibil ca aproape toate companiile sa aiba cel putin o tranzactie raportabila. O buna intelegere a DAC 6 ne arata ca sunt foarte multe tranzactii uzuale (i.e. chiar simple tranzactii cu bunuri sau distributii de dividende - explicate mai jos) care pot intra in sfera DAC 6. Multe dintre aceste tranzactii, chiar daca nu vor fi raportate, vor trebui foarte bine analizate si documentate pentru a sustine decizia de a nu raporta.
De exemplu, o simpla achizitie de bunuri pare o tranzactie care nu ar trebui sa fie raportata, pana la urma este o tranzactie comerciala uzuala, legata de activitatea curenta a unei companii. Desi pare greu de crezut, sunt insa situatii cand astfel de achizitii chiar trebuie raportate. In cazul in care exista o achizitie de bunuri de la o companie din grup care nu poate furniza un certificat de rezidenta fiscala (e.g. Hong Kong, Dubai etc.) sau care aplica o cota redusa de impozitare, aceasta tranzactie poate indeplini unul dintre semnele distinctive si deveni, astfel, raportabila.
O simpla distributie de dividende sau plata de dobanda - pot fi aceste tranzactii subiect de raportare? Ei bine, in cazul unei distribuiri de dividende sau a unei plati de dobanda catre o persoana juridica nerezidenta trebuie analizata trasabilitatea banilor pentru a vedea daca persoana catre care se face aceasta plata este intr-adevar beneficiarul efectiv, daca are certificat de rezidenta fiscala, daca aplica vreun regim fiscal preferential etc.
Platile efectuate catre tari considerate necooperante de catre Organizatia Economica de Cooperare si Dezvoltare (i.e. Bermuda, Insulele Cayman) vor fi raportabile. Atragem atentia ca aceasta lista a jurisdictiilor necooperante este revizuita periodic si, dupa data de 25 iunie 2018, a suferit modificari succesive - astfel, aceasta lista ar trebui analizata si monitorizata permanent.
Documentarea tranzactiilor este imperativa. Companiile sunt deja obisnuite cu prezentarea dosarului de preturi de transfer atunci cand vin autoritatile in inspectie fiscala. De asemenea, sunt obisnuite cu prezentarea documentatiei justificative pentru a demonstra ca serviciile achizitionate au fost efectiv prestate in beneficiul societatii. Situatia este similara si in cazul DAC 6: cand echipa de inspectie intreaba daca este ceva de raportat, trebuie pregatita deja documentatia cu toate tranzactiile transfrontaliere derulate si demonstrat daca aceste tranzactii trebuiau sau nu sa fie raportate. Documentarea tranzactiilor care nu s-au raportat este de asemenea extrem de importanta - mai ales avand in vedere ca, asa cum am aratat mai sus, unele tranzactii sunt raportabile numai daca trec testul beneficiului principal. Iar acest test trebuie pregatit si documentat pentru a fi prezentat la o eventuala inspectie fiscala.
Dupa cum se observa, nu este simplu de identificat tranzactiile raportabile, iar neraportarea conduce la amenzi destul de mari (pana la 100.000 lei). In plus, exista riscul ca autoritatile sa investigheze in detaliu potentialele aranjamente neraportate sau raportate gresit. Mai mult, lipsa unei argumentatii scrise cu privire la analiza tranzactiilor poate atrage si alte consecinte, cum sunt reclasificarea tranzactiilor, refuzarea aplicarii conventiilor de evitare a dublei impuneri, in masura in care beneficiarul platii nu poate demonstra calitatea de beneficiar efectiv sau chiar suspiciune de evaziune fiscala.
Nu in ultimul rand, in privinta obligatiei de raportare, aceasta nu revine numai intermediarilor (i.e. consultanti, contabili, auditori, precum si altii), ci si companiilor .
De exemplu, daca intermediarul a ajutat partial cu implementarea unui aranjament, raportarea pe care o va depune acesta poate fi incompleta si, astfel, compania trebuie sa raporteze/ sa monitorizeze raportarea pentru a prezenta situatia de ansamblu in mod corect. Mai mult, reamintim ca anumiti intermediari sunt scutiti de aceasta raportare ca urmare a secretului profesional (avocati, precum si consultanti fiscali in anumite situatii), caz in care obligatia de raportare revine exclusiv societatii.
Astfel, desi raportarea in baza DAC6 a fost amanata pana in ianuarie 2021, sunt foarte multe lucruri de facut, iar timpul nu este nicidecum prea lung. O analiza a tuturor tranzactiilor transfrontaliere efectuate incepand cu 25 iunie 2018 (de cand a intrat in vigoare directiva europeana) necesita foarte mult timp. Lunile ianuarie si februarie sunt poate printre cele mai aglomerate luni din an pentru o companie cu raportari financiare, fiscale etc.
Concluzia este clara: fiecare companie ar trebui sa inceapa cat mai curand analizarea si documentarea tuturor tranzactiilor transfrontaliere efectuate dupa data de 25 iunie 2018. Aceasta amanare de 6 luni ar trebui sa fie considerata un „bonus” pentru companii, bonus ce ar trebui folosit pentru a se pregati corect si temeinic pentru data de 31 ianuarie 2021.
Un material de Raluca Popa, Partener Asociat, Asistenta Fiscala si Juridica, EY Romania
