Rapoartele de lucrari nu sunt obligatorii, chiar daca au fost prevazute prin contract, in conditiile in care contribuabilul probeaza prin mijloace de proba efectivitatea prestarii serviciilor, a stabilit Inalta Curte de Casatie si Justitie. Decizia definitiva favorabila a fost obtinuta de echipa de avocati a Bancila, Diaconu si Asociatii, compusa din Emanuel Bancila si Andrei Boian. Acestia au reusit sa demonstreze ca nu exista o situatie de dublare a serviciilor atunci cand au fost angajati prestatori de servicii suplimentari in conditiile in care contribuabilul avea deja un departament propriu de vanzari. Printr-un raport de expertiza administrat in cauza s-a dovedit legatura de cauzalitatea intre serviciile de vanzari prestate suplimentar si cresterea cifrei de afaceri.
Un operator important din industria materialelor de constructii care avea departament propriu de vanzari a procedat si la angajarea de subcontractori, pentru a-si asigura cresterea cifrei de afaceri in relatia cu anumiti distribuitori - fara a desfiinta departamentul de vanzari intern al companiei.
Organele fiscale, cu ocazia desfasurarii inspectiei fiscale, au refuzat recunoasterea caracterului deductibil al acestor cheltuieli legate de prestarea unor servicii suplimentare de vanzari in afara departamentului propriu de vanzari al Societatii si a TVA aferenta, motivat de faptul ca deja exista un departament propriu de vanzari, si nu se poate determina daca cresterea cifrei de afaceri in relatia cu distribuitorii, pentru care au fost angajati prestatori de servicii suplimentari a fost generata de serviciile prestate de catre acestia din urma sau de catre angajatii din propriul departament de vanzari. Mai mult, conform contratului de prestari servicii, se indica in mod clar obligativitatea intocmirii unor rapoarte de lucrari pentru decontarea serviciilor, ceea ce nu s-a intamplat.
Obligatia de a respecta principiul libertatii de gestiune
Atat in cadrul inspectiei fiscale, cat si in cadrul contestatiei, Societatea a prezentat suficiente documente care probau, pe de o parte, faptul ca serviciile au fost efectiv prestate, iar pe de alta parte, faptul ca in relatia cu distribuitorii pentru care s-a dispus externalizarea partiala a departamentului de vanzari a fost inregistrata cresterea cifrei de afaceri tocmai datorita acestei externalizari partiale, totusi organele fiscale si-au mentinut pozitia in ceea ce priveste refuzul recunoasterii caracterului deductibil al cheltuielilor si a TVA aferenta.
In acelasi timp, referitor la sustinerile organelor fiscale conform carora compania avea un departament de vanzari intern, Curtea de Apel Bucuresti a accentuat obligatia organelor fiscale de a respecta principiului libertatii de gestiune care acorda companiei dreptul de a decide in privinta raporturilor contractuale pe care le angajeaza.
„Formalismul excesiv al ANAF continua sa piarda teren prin solutiile succesive date de instantele de judecata in favoarea contribuabililor. Cu toate acestea, nu se observa o schimbare de optica in abordarea echipelor de inspectie fiscala pe aceasta tema”, a declarat Emanuel Bancila, partenerul coordonator al departamentului de Controverse si Inspectii Fiscale al Bancila, Diaconu si Asociatii.