In aceasta saptamana il am ca invitat pe Gabriel Biris, unul dintre partenerii fondatori ai Biris Goran, avocat de business, avand o larga recunoastere ca unul dintre cei mai buni specialisti in fiscalitate din Romania.RC: Gabi, tu ai fost permanent preocupat de lipsurile si inconsecventele politicii fiscale din Romania. Din acest motiv, cred ca esti persoana ideala impreuna cu care sa incerc sa aflu explicatia faptului ca, dintre toate tarile europene, cu exceptia Irlandei, Romania are cele mai mici venituri bugetare raportate la marimea economiei. Iar abordarea pe care ti-o propun este sa facem un clasament al celor mai importante sase anomalii fiscale din Romania. Si pentru a face discutia noastra mai atractiva, iti propun sa o luam in crescendo, incepand cu a sasea pentru a ajunge in final la cea mai importanta.
GB: Radu, multumesc pentru invitatie! Inainte de a enumera cele sase anomalii, as vrea sa raspund la intrebarea ta de context legata de nivelul extrem de jos al veniturilor bugetare. Eu am doua explicatii.
In primul rand legislatia fiscala din Romania prin care a fost subminata baza de impozitare cu tot felul de exceptii si tratamente preferentiale acordate pe baze pur populiste sau din interes politic sectorial. Noi incercam sa avem baza mica, cote mici si aspiram la venituri mari. Asa ceva este imposibil fara sa largesti baza de impunere, iar asta nu se poate decat eliminand scutirile si reducand evaziunea.
Evaziunea fiscala este extrem de importanta, cea mai vizibila fiind evaziunea la plata TVA unde conform estimarilor Comisiei Europene avem un deficit de 35% din potential.
RC: Daca este sa marim acum imaginea, care ar fi cele sase anomalii ale fiscalitatii cu care se confrunta Romania?
GB: Luand-o in crescendo, asa cum ai propus, prima anomalie se refera la faptul ca Romania este, cred, singurul stat din UE in care impozitul pe venit e mai mic decat impozitul pe profit. In statele cu care noi indeobste ne comparam, exista cote progresive de impozitare a veniturilor care ajung pana la 35-50%. Impozitul pe profit insa este mult mai mic decat impozitul pe venit, iar impozitul pe dividend vine practic sa completeze impozitarea pana la cotele maxime ale impozitului pe venit.
Ca principiu, eu cred ca este important ca sarcina fiscala sa fie o functie de cat castigam si nu de cum castigam. Dau un exemplu. Eu sunt avocat intr-o ditamai firma de consultanta. Noi platim 10% impozit pe diferenta dintre venituri si cheltuieli. Daca aceeasi activitate am fi organizat-o pe un SRL, noi am fi platit 16% impozit pe profit plus 5% pe dividende pentru acelasi rezultat. Adica o sarcina fiscala dubla. Nu este normal.
Solutia pentru eliminarea anomaliei legate de impozitarea veniturilor si a profitului exista. Ea presupune revenirea la cota unica de 16%, reducerea corespunzatoare a cotelor de contributii la salarii si introducerea unui impozit pe dividende care sa tina cont de impozitul platit in amonte, astfel incat sarcina totala sa ramana 16%. Totul coroborat cu plafonarea, bazei de calcul a contributiilor, pe suma veniturilor.
RC: Aceasta anomalie explica si de ce exista companii care isi platesc angajatii la negru sau gri din dividende?
GB: Partial. La negru inseamna plati facute cash, la gri inseamna plati sub alte forme contractuale. Dar eu nu cred ca acesta este o practica raspandita in randul antreprenorilor corecti. Asftel de practici sunt mai degraba apanajul banilor negri, obtinuti prin evaziune.
RC: Care ar fi urmatoarea anomalie Gabi?
GB: Modul in care sunt reglementate contributiile sociale obligatorii. Ma refer aici la pensii (CAS) si sanatate (CASS). CAS si CASS au la baza principiul solidaritatii. Contributiile nu sunt impozite, ci niste plati care implica contraprestatii. Noi platim azi CASS 10% si beneficiem de asigurarea de sanatate, plata fiind in functie de venituri, nu in functie de volumul serviciilor de care beneficiem. Acesta este un tip de solidaritate.
In cazul platii pensiilor publice, vorbim de o solidaritate intergenerationala. Adica ni se retin astazi 25% din care doar 3,75% merg in contul nostru de pensie privata obligatorie, iar cu restul se platesc pensiile celor retrasi din activitate. Pensiile noastre vor fi platite de cei care vor fi in activitate atunci. Este important ca baza de calcul a CAS sa fie plafonata, la fel ca si beneficiile (numarul de puncte de pensie), altfel sistemul este inacceptabil atat pentru contribuabilii de azi, cat si pentru buget, care astazi face promisiuni de tip puncte de pensie in schimbul contributiei pe care evident ca nu le va putea onora.
Eu consider ca solidaritatea este precum gravidia: ori suntem toti solidari, fara exceptii, ori nu suntem. Nu putem vorbi de solidaritate doar pentru unii. La CASS astazi platim 10% din ce castigam doar daca suntem angajati cu contract de munca. Altii platesc 10% din salariul minim sau sunt scutiti pur si simplu. Vorbesc aici de angajatii din industria de constructii si materiale de constructii care au fost scutiti de la plata asigurarile de sanatate
RC: Asta este o mare problema pentru ca nici la pilonul 2 nu mai contribuie si vor simti din plin asta la pensie.
GB: Asa este!
RC: Dar nici pensiile mari nu platesc contributii la sanatate.
GB: Asa este, cu toate ca beneficiaza din plin. Revenind, si eu sunt un privilegiat in calitate de avocat care obtine venituri din activitati independente. Si nu vreau sa fiu un privilegiat. Eu platesc contributie de 10% nu pe ce castig, ci pe salariul minim pe economie. Si nu doar pe veniturile din activitati independente, ci pe un cos de venituri. Daca mai ai venituri din chirii sau alte castiguri de capital, platesti 10% din venitul minim pe tot cosul de venituri. E o mare anomalie care ma face pe mine sa platesc de trei ori mai putin decat secretara mea.
RC: Deci nu exista o abordare unitara.
GB: Radu, din nefericire pentru noi, politicienii au tot creat categorii de “speciali”. Noi doar in Constitutie suntem egali in fata legii, dar in lege nu mai suntem egali unii cu ceilalti. Pentru ca legile sunt strambe. Daca ne uitam la cati asigurati sunt si cati platesc de fapt, vom vedea ca lucrurile nu stau bine deloc.
RC: Care este solutia?
GB: E foarte simpla, vorbesc despre ea din 2004 de cand am lucrat la introducerea cotei unice: plafonarea bazei de calcul CAS si CASS la un nivel rezonabil, dar fara nicio exceptie. In 2016, cand eram secretar de stat am intentionat sa plafonez contributia pe suma veniturilor, adica sa nu mai conteze cum castigam si cine suntem. Eu nu stiu vreo tara din vecinatatea noastra care sa nu aiba contributiile plafonate. De exemplu, Bulgaria are contributii cumulate de 30%. Noi avem 35%. In Bulgaria, baza de calcul a contributiei este plafonata la 1000 de euro de unde rezulta maxim 300 Euro contributii, indiferent de salariu. Cu toate acestea, ei colecteaza raportat la PIB la fel de mult ca noi pentru ca nu au exceptii.
Exceptiile nu doar ca distrug baza fiscala, dar distrug solidaritatea natiei. Ne da un politician un os de mancat dupa principiul divide et impera, dupa care noi incepem sa ne certam intre noi pentru pastrarea sau nu a privilegiilor.
Plafonarea ar putea functiona la trei salarii medii pe economie, iar asta ar stimula declararea corecta a veniturilor.
RC: Care ar fi urmatoarea anomalie Gabi?
GB: Sarcina fiscala a unui individ poate sa fie oriunde intre 6% si 44%, pentru aceeasi suma cotizata. Pe microintreprindere se plateste 1% din venit si presupunand ca nu am cheltuieli, ceea ce nu prea se intampla, mai am 5% pe dividend. Pe contract de munca in schimb, se platesc 35% pe contributii, inca 6,5% impozit si peste, angajatorul mai plateste si el 2,23%.
Din nefericire s-a exacerbat aceasta diferentiere a sarcinii fiscale in functie de cine esti si cum castigi.
RC: Cand singurul criteriu ar trebui sa fie cat castigi…
GB: Bineinteles!
RC: Si iata-ne ajunsi in top 3 al anomaliilor fiscale.
GB: Pe locul trei as pune faptul ca impozitele locale pe proprietate sunt diferentiate in functie de cine este proprietar: o companie plateste mult mai mult decat o persoana fizica pentru aceeasi cladire. Diferenta poate sa ajunga pana la aproape de 10 ori mai mult impozit datorat de o companie fata de impozitul pe aceeasi cladire datorat de persoana fizica. In mod normal diferenta nu ar trebui sa existe.
RC: Am inteles. Hai sa deschidem o paranteza. Cum ti se par nivelul impozitului pe avere in Romania ca stii, este discutia asta despre impozitul progresiv pe salarii. Insa asta este doar o impozitare progresiva a clasei de mijloc. Marile averi din Romania nu s-au facut din salarii.
GB: Trebuie sa spun raspicat cateva lucruri aici. Oamenii bogati nu au platit niciodata cota progresiva in Romania. Nici macar inainte de introducerea cotei unice. Cotele progresive (18-40%) s-au aplicat doar pentru salarii sau PFA, iar din salariu nimeni nu s-a imbogatit. Castigurile din vanzarea de companii erau impozitate cu 1%, cele din dividente cu 5 % iar cele din tranzactii imobiliare cu zero. Sunt ferm in favoarea cotei unice, fara exceptii, asa cum sunt ferm impotriva oricariu impozit pe avere sau mosteniri, pentru ca acestea sunt impozit pe capital, iar acumularea de capital in Romania trebuie stimulata, nu descurajata. Solutia este aplicarea in mod consecvent a aceleiasi cote unice pe toate veniturile indiferent de modul in care sunt obtinute.
Vreau sa fac insa o distinctie importanta atunci cand vorbesc de averi facute prin evaziune fiscala. Aici statul trebuie sa intervina si sa impoziteze sumele ce nu pot fi justificate. Avem legislatie in acest sens inca din 2011, dar care a fost stramba inca de la inceput. A fost stramba pentru ca nu s-a dorit sa fie eficienta. Nu s-a stabilit referinta fata de care se fac comparatiile la verificarea fiscala prin introducerea unei declaratii initiale de patrimoniu pentru toti rezidentii care au o avere neta peste un anumit nivel, iar sumele stabilite suplimentar de ANAF in urma verificarilor fiscal sunt impuse cu cota standard. Cum e posibil ca impozitul pe veniturile nedeclarate ANAF ului sa fie de 10%? Adica hotul neprins e negustor cinstit, iar hotul prins plateste fix cat ala cinstit…
Solutia este aceeasi pe care am propus-o in 2011 si pe care am si inclus-o in proiectul de OUG care a dus la demisia mea de la Finante in Septembrie 2016: un t-zero, format din declaratie initiala de patrimoniu, urmata de o perioada scurta (3-6 luni) de conformare voluntara cu plata cotei standard, iar dupa incheierea acestei perioade, un impozit care sa descurajeze evaziunea, minim 75 %.
Sintetizand: cota unica pe toate veniturile, fara impozitarea averii, fara impozitarea mostenirii si impozitarea descurajanta a averilor facute prin evaziune fiscala.
RC: A doua cea mai mare anomalie…
GB: Spulberarea bazei de impozitare a impozitului pe profit. Azi, dintre cele 600.000 de companii active, doar 5% mai depun declaratia de impozit pe profit. Cum am ajuns aici? Prin ridicarea pragului pentru microintreprinderi de la 100.000 la 1.000.000 euro si a restrictiei de utilizare a microintreprinderilor pentru consultanta si management si prin eliminarea impozitului pe profit HORECA, impozit inlocuit cu un foarte derizoriu impozit specific.
De exemplu, pentru restaurante de peste 800 de mp in centrul Bucurestiului se plateste 73,000 de lei pe an. Adica echivalentul contributiilor si impozitului platit pentru un salariu egal cu trei salarii medii pe economie. Pentru cluburile mari de pe litoral, impozitul e mai mic, de doar 50,000 de lei, ca au activitate sezoniera… Adica suma platita catre stat este de doua salarii medii pe economie. La hoteluri, impozitul specific pe un an este aproximativ egal cu tariful pentru o noapte, iar la complexurile hoteliere impozitul specific este datorat doar pentru camere, nu si pentru restaurante, cluburi, beach bar, etc… Este scandalos!
RC: Si iata-ne ajunsi la cea mai mare anomalie fiscala…
GB: Da, bomboana de pe tort, care este legata de colectarea TVA-ului. Media colectarii in Europa este de 90%, iar in cazul Romaniei este de doar de 65%. Bulgaria, de exemplu, este pe medie, la 85-90%. Problema Romaniei este lipsa oricarei masuri care sa vizeze imbunatirea capacitatii de administrare. In 2017, am obligat toti comerciantii sa isi cumpere case de marcat cu memorie electronica si modul de comunicare cu ANAF-ul si nici pana acum nu am facut ce trebuie ca sa putem importa acele date. Lipsa de actiune aici arata cu nu exista vointa sa se colecteze mai mult. Modernizarea ANAF a fost ani de zile sabotata din interior. Am vazut doar exercitii de imagine, de genul operatiunilor cu girofar ale antifraudei in 2015, insa fara nicio consecinta in planul imbunatatirii colectarii.
RC: In cat timp am putea ajunge cu colectarea TVA la media europeana?
GB: In sase luni.
RC: Cum?
GB: Prin informatizare si taxare inversa. Aici trebuie sa precizez ca doar conectarea caselor de marcat nu va face minuni, deoarece marea evaziune nu se face in relatia business-consumator (B2C), ci in cea business-business (B2B). Estimez ca doar 1/8 din TVA-ul necolectat provinde din B2C, restul de 7/8 provinind din B2B. Solutia aici este e-factura, adica o aplicatie de facturare gesionata de ANAF. Dar, intr-un mediu corupt, nici aceasta solutie nu este 100% infailibila. Este nevoie sa eliminam circulatia inutila a TVA intre diverse firme, circulatie care face posibil furtul masiv. Pentru asta exista o solutie, taxarea inversa, solutie care nu este insa dorita, pentru ca ar reduce imens nu numai frauda, cat si birocratia necesara nu numai pentru combaterea fraudei, ci si pentru administrarea TVA (ar disparea complet rambursarile de TVA).
RC: Multumesc Gabi pentru aceasta discutie care sunt convins ca ar fi putut sa continue inca o buna bucata de timp.
Un material de Radu Craciun, Presedinte si Director General al BCR Pensii
