Daca inainte de inceperea recesiunii – si cu precadere in anii 2007-2008 – managerii firmelor de constructii din Romania considerau ca fiind normale cresterile cu doua cifre, in perioada crizei economice „normalitatea” a constat in scaderile abrupte si consecutive, care au adus piata la un prag minim din punct de vedere istoric. Astfel, potrivit datelor disponibile la Institutul National de Statistica (INS), in 2007, comparativ cu anul precedent, valoarea lucrarilor de constructii a inregistrat, in termeni reali, o crestere de +33,6%, evidentiata la toate tipurile de constructii, insa mai ales la imobilele nerezidentiale. In 2008 a avut loc, de asemenea, o majorare de +26% a volumului lucrarilor, tot imobilele rezidentiale avand cea mai ampla ascensiune. Insa, la nivelul lui 2009, s-a remarcat o scadere a volumului cu -6,9%, ca urmare a regresului accentuat al lucrarilor la imobilele rezidentiale (-40,8%), precum si la cele cu alta destinatie fata de cea de locuinta (-7,1%), in timp ce la constructiile ingineresti (lucrarile de inginerie civila), sustinute din fonduri bugetare si/sau europene, s-a remarcat o crestere, cel mai probabil din inertie (+11,2%). La randul sau, in afara faptului ca a devenit momentul de referinta pentru raportari statistice, anul 2010 a adus cu sine un regres de -13,2% al volumului lucrarilor de constructii (consemnat la toate componentele), dupa care, din 2011 pana in 2013, ca serie ajustata, s-au remarcat fluctuatii punctuale, de +1,1%, +1,6% si -1,6%. La nivelul lui 2014, reprezentand cel mai recent an pentru care exista date statistice integrale, s-a constatat un declin de -6,7%, de aceasta data din cauza lucrarilor de constructii ingineresti (-21,8%), deoarece in cazul imobilelor rezidentiale si nerezidentiale s-au remarcat cresteri de +32,6% si +16,6%.Anul 2014 a fost cel mai dificil, din multe puncte de vedere
Dupa cum se poate remarca, anul 2014 a fost cel mai dificil, din anumite puncte de vedere, pentru industria constructiilor, deoarece pana atunci cresterea volumului lucrarilor a fost extrem de fragila si s-a marcat un record negativ, respectiv doua exercitii financiare consecutive in care lucrarile au regresat. Totusi, in 2014 s-a initiat si momentul unei recuperari a pierderilor pe segmentele rezidential si nerezidential, trend care pare sa fi continuat – cu o eventuala exceptie, din cauza marjei de eroare statistica - si in 2015.
Practic, in primele 11 luni din 2015, ca serie ajustata in functie de numarul zilelor lucratoare si de factorul sezonier, volumul lucrarilor de constructii a crescut, pe total, cu 10,2% (ceea ce ar face posibila, pentru anul trecut, o majorare cu doua cifre sau macar la un nivel apropiat acestui prag psihologic).
De aceasta data, saltul a fost sustinut de constructiile ingineresti (+9,3%), urmate de imobilele nerezidentiale (+6,6%) si de cele de locuit (+2,2%), ultima categorie fiind, de altfel, cea asupra careia ar plana o nesiguranta in ceea ce priveste cresterea la 12 luni, dat fiind faptul ca INS indica, pentru sursa informatiilor (ce este reprezentata de capitolul VAL - valoarea lucrarilor de constructii realizate in antrepriza, in tara, pe elemente de structura si pe obiecte de constructii - din cercetarea statistica lunara privind indicatorii pe termen scurt in constructii - CON TS), o eroare maxim admisa a estimatiilor de ±3%.
Tinand cont de toate aspectele analizate anterior, opinam ca o eventuala crestere de doua cifre in ramura de constructii, mai precis pe segmentul executiei lucrarilor, ce sustine intreaga piata, este posibila inclusiv pe termen scurt, dar – daca se au in vedere pierderile masive anterioare – aceasta ar reflecta, de fapt, un trend de recuperare.
In contextul actual, marcat si in continuare de nesiguranta in ceea ce priveste evolutia principalilor indici macroeconomici, cuvantul de ordine ar trebui sa ramana prudenta. Si aceasta pentru ca, daca s-ar continua trendul anului trecut, in 2016 statul ar trebui sa fie principalul investitor pe piata de constructii, eventuala crestere in volum a lucrarilor de inginerie civila urmand sa traga dupa sine constructiile rezidentiale si cele nerezidentiale, dupa cum sustin si multi operatori din bransa.
De asemenea, ar trebui sa se tina cont ca, in proiectia principalilor indicatori macroeconomici (varianta de toamna – noiembrie 2015), Comisia Nationala de Prognoza - CNP (ce este, de obicei, optimista), exclude, pe termen scurt si mediu, modificarile procentuale de doua cifre in constructii (fata de anul anterior), reflectand pentru intervalul 2015-2019 evolutii ale indicelui de volum al lucrarilor de +6,2%, +5,3%, +5,8%, +6,2% si +6,5%. Potrivit CNP, tot constructiile ingineresti ar trebui sa fie mai dinamice, insa cu o majorare ce nu va depasi 7,5% peste trei ani. Ramane de vazut, insa, in ce masura aceste previziuni vor fi sau nu contrazise de realitate, insa, pentru a asigura functionarea in conditii de siguranta a companiilor pe care le administreaza, ar fi bine ca managerii firmelor de constructii sa nu se lase purtati de un eventual val de optimism, cauzat de o eventuala majorare de doua cifre a volumului lucrarilor, care ar putea fi anuntata in luna februarie a.c. de specialistii INS. Mai mult, ar trebui sa se invete din experienta pietei rezidentiale, foarte sensibila la schimbarile de orice tip (si care, in consecinta, reprezinta un barometru pentru intreaga industrie). Astfel, daca in primele trei trimestre din 2015, ascensiunea volumului lucrarilor la cladirile de locuinte a fost relativ optima (+6,7%), ulterior, pana in noiembrie (deci in numai doua luni), cresterea s-a ponderat vizibil (+2,2%), ajungand in marja de eroare statistica, astfel incat dinamica acestui sector de activitate continua sa fie dificil de prevazut cu exactitate.
