EY: Directiva DAC 6 reglementeaza raportarea tranzactiilor transfrontaliere

Sistemul fiscal international este intr-o continua schimbare, dupa cutremurul adus de criza economica din tarile bogate, care au avut si au o mare influenta in definirea sistemului fiscal la nivel global. Dupa raportul BEPS (privind erodarea bazei impozabile si transferul profiturilor) al OECD, au aparut tot mai multe schimbari si constrangeri avand trei directii principale: transparenta, substanta economica si schimbul de informatii.

La randul ei, Uniunea Europeana face pasi mai repezi in implementarea unei serii de Directive care transpun ideile BEPS. Astfel, 31 decembrie 2019 este termenul prevazut de UE pentru transpunerea Directivei privind obligatiile de raportare pentru intermediari (DAC6).

Desi Directiva ar trebui transpusa in legislatia nationala in mai putin de 3 luni, inca nu avem un text de lege, fapt ce sporeste incertitudinile privind aplicarea acesteia.

In contextul tendintelor internationale privind lupta impotriva practicilor fiscale abuzive, precum si a dezvaluirilor din scandalurile Panama Papers, Paradise Papers sau Football Leaks, OCDE si UE au propus intensificarea si diversificarea schimbului de informatii, in scopul de a proteja bazele fiscale nationale impotriva eroziunii.

Astfel, la nivelul UE s-a adoptat DAC 6, Directiva privind schimbul de informatii pentru intermediari, care introduce obligatii de raportare a unor tranzactii transfrontaliere de planificare fiscala potential agresiva, ce sunt identificate in baza unor criterii specifice. Mai mult, obligati la aceste raportari vor fi, alaturi de companii, si intermediarii (de ex. consultanti, avocati etc.) care sfatuiesc sau asista companiile la implementarea tranzactiilor raportabile.

Fiecare companie sau intermediar va trebui sa notifice tranzactiile raportabile catre autoritatile fiscale din tara sa. Ulterior, autoritatile fiscale din fiecare stat membru vor transmite aceste informatii catre o platforma dezvoltata la nivel european, astfel ca acestea vor fi mult mai in masura sa raspunda practicilor fiscale abuzive prin modificari legislative, dar si prin controale fiscale coordonate si tintite.

La nivel european, unele state s-au miscat mai repede in transpunerea DAC 6. Printre acestea regasim Polonia, Lituania, Slovenia si Ungaria. Alte 14 state au publicat proiectul de transpunere a Directivei (Austria, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovacia, Spania si Regatul Unit).

Conform DAC 6, obligatia de raportare ii revine fie intermediarului (de exemplu, consultanti fiscali, financiari, contabili sau avocati), fie contribuabilului. Directiva ofera insa statelor membre posibilitatea de a excepta intermediarii de la raportare in cazurile in care acestia au dreptul la protectia confidentialitatii, in temeiul secretului profesional. De exemplu: Luxemburg, Portugalia, Cipru, Olanda si Slovenia scutesc doar avocatii; Slovacia scuteste avocatii, consultantii fiscali si auditorii; in Cehia, confidentialitatea profesionala trebuie pastrata de catre consultantii fiscali, avocati, auditori si notari. Pe de alta parte, in Franta, desi in stadiu de proiect, se are in vedere ca si avocatii (care fac obiectul privilegiului profesional) sa fie supusi raportarii in baza DAC 6, insa nu in sensul divulgarii numelor partilor implicate.

DAC 6 prevede o serie de criterii pe baza carora se identifica tranzactiile transfrontaliere raportabile. Conform DAC 6, raportarea vizeaza toate taxele, cu exceptia taxei pe valoarea adaugata (TVA), a taxelor vamale, a accizelor si a contributiilor obligatorii la asigurarile sociale. Totusi, anumite tari au extins aria de aplicare a obligatiilor de raportare. Astfel, in Polonia se raporteaza si tranzactiile locale care indeplinesc criteriile prevazute. De asemenea, in Polonia si Portugalia, obligatia de raportare vizeaza si sfera TVA.

Mai mult, insasi lista de criterii din Directiva este vag formulata si vizeaza o gama larga de structuri si tranzactii transfrontaliere. In baza informatiilor suplimentare disponibile cu privire la aplicarea DAC 6, multe societati se vor afla in situatia de a raporta tranzactii curente, unele chiar banale, care la prima vedere pot fi omise cu usurinta, mai ales in contextul in care Directiva nu prevede un prag minim pentru tranzactii.

Fara a trece in revista lista extinsa a criteriilor de raportare, iata cateva posibile exemple de tranzactii care ar trebui raportate in baza DAC 6 (fie pe baza interpretarii Directivei, fie prin raportare la normele de aplicare emise de catre diverse state membre):

imprumuturi contractate pentru a finanta distributii de dividende, contributii de capital sau achizitia/extinderea participantilor in alte societati;

conversii ale datoriilor in capital social;

tranzactii care fac obiectul unui regim preferential, de exemplu profitul reinvestit prevazut de legea romana poate intra in aceasta categorie;

tranzactii cu societati care platesc impozit zero sau aproape zero – in aceasta categorie pot intra tranzactiile facute cu o microintreprindere din Romania (avand in vedere ca, in interpretarea Comisiei Europene, sintagma „aproape zero” inseamna pana la 1%);

deducerea amortizarii unui activ in mai multe jurisdictii – in aceasta categorie pot intra activele alocate unui sediu permanent, a caror amortizare se deduce atat la nivelul sediului permanent, cat si la nivelul societatii mama (daca se aplica metoda creditului fiscal pentru evitarea dublei impuneri); transferuri de active, inclusiv alocarile dintre societatea mama si sediul ei permanent.

In plus, anumite tranzactii sunt raportabile numai daca trec testul beneficiului principal (i.e. al caror principal beneficiu este obtinerea unui avantaj fiscal). Modul cum se efectueaza acest test nu este prevazut in DAC6, insa cateva state membre au adus clarificari cu privire la interpretarea si aplicarea acestuia.

De exemplu, Spania prezinta o definitie a ceea poate fi considerat un „avantaj fiscal”, si anume: ”o reducere a bazei impozabile sau a impozitului datorat, inclusiv amanarea impozitului datorat, precum si generarea de pierderi operationale nete sau credite fiscale”. In principiu, orice tranzactie transfrontaliera care genereaza o cheltuiala deductibila sau pentru care se acorda credit fiscal ar putea, in baza acestei definitii, sa intre in sfera de raportare.

Polonia, prima tara care a implementat DAC6, impune si cele mai aspre penalitati pentru neconformare - acestea pot ajunge pana la 4,7 milioane euro. In plus, intermediarii ale caror venituri sau costuri au depasit in anul precedent exercitiului financiar 1,85 milioane euro sunt obligati sa introduca si sa utilizeze o „procedura interna” pentru DAC 6. In cazul neindeplinirii acestei obligatii, sanctiunea poate sa ajunga la aproximativ 460 mii euro. Si in Olanda regasim pedepse severe: o taxa unica de aproximativ 800 mii euro, iar in anumite situatii extraordinare, autoritatile pot incepe si urmarirea penala. In Austria, Slovacia si Suedia, penalitatea propusa poate ajunge pana la 50 mii euro, sau valori mai mici, de 25 mii euro in state precum Ungaria, Slovenia, Cipru, Cehia, Germania.

Alte state au in vedere introducerea de penalitati pe zile de neconformare (Marea Britanie), in functie de dimensiunea intermediarului (Danemarca) sau pe numarul setului de date ce ar trebui raportat (Spania).

Daca ne uitam la modul in care Directiva a fost transpusa in alte state membre, exista multe intrebari privind modul in care DAC 6 va fi transpusa in Romania, de exemplu: Cine va avea in final obligatia de raportare? Cat de mari vor fi penalitatile pentru neraportare? Vor fi incluse si tranzactiile locale sau numai cele transfrontaliere? Aceste intrebari vin sa completeze niste criterii de raportare care sunt, in sine, foarte complexe.

Este recomandabil ca societatile sa se pregateasca din timp (prin analiza tranzactiilor, definirea de proceduri de monitorizare si, mai ales, o buna intelegere a criteriilor de raportare) pentru a identifica tranzactiile raportabile atat cu alte state membre, cat si tranzactii efectuate cu societati din afara Uniunii Europene. Acest lucru este cu atat mai important avand in vedere ca vizeaza o raportare retroactiva, obligatia de raportare tintind tranzactiile din perioada 25 iunie 2018 – adica aproape un an si jumatate in urma - pana la data de 31 august 2020.

Este important ca orice societate implicata in tranzactii transfrontaliere sa cunoasca si sa analizeze prevederile DAC 6, intrucat tranzactii curente, aparent banale, pot face obiectul unor astfel de raportari. Acest lucru este cu atat mai important, cu cat consecintele pot fi semnificative, mai ales pentru ca nu exista un prag valoric. Conform DAC 6, orice tranzactie, oricat de mica, trebuie raportata, daca sunt indeplinite criteriile.