Consecintele pandemiei de COVID-19 sunt probabil mai grave pentru economiile emergente, desi analizele s-au concentrat pana acum in principal pe China, Europa si Statele Unite. Chiar daca gradul de vulnerabilitate al acestor tari la socul pandemiei depinde de mai multi factori, punctul de plecare al finantelor lor publice este o problema-cheie, deoarece determina capacitatea de a raspunde multor consecinte economice ale crizei. In 2019 datoria publica a tarilor emergente era deja la un nivel maxim. In acest context, Coface evalueaza riscurile directe (economice si sectoriale) ale pandemiei asupra dezvoltarii tarilor emergente.Iesirile de capital si cresterea riscului suveran sunt interdependente, chiar si pentrue conomiile indatorate in moneda locala
Iesirile de capital pe o scara nemaivazuta pana acum sunt efectul imediat al cresterii incertitudinii globale pe pietele emergente. In luna martie, vanzarile de catre investitorii straini de obligatiuni si actiuni de pe 24 de piete emergente au depasit 80 miliarde de dolari, o crestere de patru ori fata de ultimul trimestru al anului 2008.
In primul trimestru, monedele tarilor cu fundamente puternice s-au depreciat. General vorbind, monedele tarilor emergente cu piete financiare lichide au fost cele mai penalizate. In aceasta perioada, cele mai semnificative deprecieri valutare fata de dolarul american au fost inregistrate in Brazilia, Africa de Sud, Rusia si Mexic (mai mult de 25%), urmate de Columbia si Indonezia.
Este important de mentionat ca iesirile de capital au fost mai putin semnificative in prima jumatate a lunii aprilie. Acestea au condus la o crestere a obligatiunilor de stat in moneda locala, a caror emisiuni acopera cu siguranta emitentul de riscul cursului de schimb, dar care genereaza o crestere suplimentara a ratelor dobanzii. Tarile care au crezut ca s-au eliberat de „pacatul initial” - adica incapacitatea de a emite obligatiuni in moneda locala - nu sunt imune in prezent.
Numeroase economii in curs de dezvoltare nu au putut emite in moneda locala a tarilor lor. Au profitat cu siguranta de lichiditatea globala foarte abundenta din ultimii ani pentru a emite obligatiuni, dar in valuta. Astazi, insa, aceste obligatii sunt, de asemenea, penalizate de cresterea ratelor dobanzii suverane, care sunt deosebit de puternice in Ecuador, Angola si Sri Lanka.
Pentru a limita amploarea acestor iesiri de capital, bancile centrale ale tarilor emergente au decis sa intervina pe piata valutara. Alte organizatii, cum ar fi Banca Centrala Europeana si Rezerva Federala a SUA, au lansat programe de cumparare a activelor care implica unele obligatiuni suverane ale tarii (Filipine, Columbia, Africa de Sud si Polonia).
Economiile emergente, deja indatorate inainte de criza, vor suferi de efectele celor trei socuri: carantina, scaderea preturilor la petrol si reducerea veniturilor din turism
Pe langa riscul pentru finantele publice si deprecierea monedei, Coface ia in considerare expunerea tarilor emergente la riscurile asociate cu Covid-19 atunci cand evalueaza riscul de tara.
In primul rand, tarile afectate de pandemie si ale caror guverne au decis impunerea masurilor de izolare obligatorie se vor confrunta cu o crestere a datoriilor, care rezulta din scaderea veniturilor legate de criza coronavirusului, precum si cu o crestere a cheltuielilor medicale si pentru reducerea consecintelor economice asupra populatiei. La 10 aprilie 2020, 87 de tari se aflau in aceasta situatie.
Tarile dependente de veniturile din turism (cu un prag de 15% din PIB) vor fi, de asemenea, afectate de restrictiile de calatorie internationale. Pentru a evita deteriorarea situatiei sanatatii, multe dintre aceste tari au pus in aplicare masuri de izolare si si-au inchis frontierele calatorilor. Sectorul turismului reprezinta cel putin 15% din PIB in 45 de tari, inclusiv Maroc, Tunisia, Mexic, Thailanda, Filipine, Croatia si Cambodgia.
Tarile emergente dependente de veniturile din exportul de materii prime neagricole vor fi, de asemenea, afectate. In ciuda unei stabilizari a preturilor anticipata in a doua jumatate a anului de catre Coface, prognoza (costul mediu al barilului Brent in 2020 estimat la 45 de dolari) este insuficienta pentru ca principalele tari exportatoare sa-si echilibreze soldurile bugetare si cele curente. Cu atat mai mult cu cat, pe langa acest efect de „pret”, exista si un efect „de volum” pentru tarile (inclusiv Arabia Saudita) care au convenit sa reduca drastic productia pentru a limita scaderea preturilor cauzata de cererea mai mica. Tarile exportatoare de marfuri sunt cele al caror echilibru bugetar este de asteptat sa se deterioreze cel mai mult in acest an (respectiv -15% si -16% din PIB pentru Algeria si Oman, conform cifrelor FMI).
In prezent, 9 tari sunt afectate de 3 dintre aceste 4 surse de vulnerabilitate: Africa de Sud, Algeria, Angola, Ecuador, Liban, Mauritania, Oman, Tunisia si Venezuela. 31 sunt afectate de doi dintre factori si 71 de unul singur.
Finantarea suplimentara planificata de organizatiile internationale (in special FMI) si ajustarile datoriei anuntate de tarile creditoare vor ajuta multe tari cu venituri mici, si mai putin tarile mari emergente.
