Potrivit unui nou raport al Curtii de Conturi Europene, includerea pe o lista neagra nu este utilizata in mod eficace pentru a impiedica plata de fonduri ale UE catre persoane fizice, intreprinderi sau organizatii publice implicate in actiuni ilegale, cum ar fi frauda si coruptia. Comisia Europeana a inclus foarte putine nume pe lista sa neagra din cauza deficientelor in ceea ce priveste modalitatile de identificare a celor care ar trebui sa fie exclusi de la solicitarea de fonduri ale UE. In plus, in pofida faptului ca statele membre executa majoritatea cheltuielilor UE, acestea nu sunt obligate sa instituie sisteme de includere pe o lista neagra propriu-zise si au abordari diferite in ceea ce priveste protejarea intereselor financiare ale UE. Acest mozaic de mecanisme de excludere submineaza eficacitatea generala a includerii pe o lista neagra si conduce la o protectie inegala in Europa a bugetului UE.Includerea pe o lista neagra (sau asa-numitul proces de „excludere”) este un instrument esential pe care guvernele si organizatiile internationale il utilizeaza pentru a-si proteja fondurile. Incepand din 2016, Comisia utilizeaza un sistem de detectare timpurie si de excludere numit EDES (Early Detection and Exclusion System) - singurul sistem de excludere existent la nivelul UE - pentru a aduce contrapartile care prezinta riscuri in atentia persoanelor responsabile de autorizarea cheltuielilor pe care Comisia le gestioneaza in mod direct sau impreuna cu parteneri. EDES nu se aplica in domenii precum agricultura si coeziunea, care fac obiectul gestiunii partajate intre Comisie si statele membre si care reprezinta cea mai mare parte a cheltuielilor UE.
„Includerea pe o lista neagra poate garanta ca fondurile UE nu ajung in mainile cui nu trebuie, dar aceasta nu este utilizata intr-un mod eficace: exista un mozaic de abordari diferite in materie de excludere la nivelul UE si la nivelul statelor membre”, a declarat doamna Helga Berger, membra Curtii de Conturi Europene responsabila de acest audit. „Pe de alta parte, datele relevante fie nu sunt disponibile, fie nu sunt utilizate pentru intocmirea listei negre a UE, ceea ce submineaza utilitatea si efectul disuasiv al acesteia. Calitatea unui sistem depinde de calitatea informatiilor care il alimenteaza”, a adaugat doamna Berger.
Auditorii au constatat ca EDES dispune de proceduri decizionale solide si include o gama larga de situatii in care contrapartile ar trebui sa fie incluse pe lista neagra. Cu toate acestea, din cele 448 de contraparti mentionate pe lista neagra a UE la sfarsitul anului 2020, toate, cu exceptia a 18, fusesera excluse ca urmare a falimentului, fiind deci putin probabil ca acestea sa solicite din nou fonduri din partea UE. Doar doua fusesera excluse din motive de frauda si de coruptie. Potrivit auditorilor, aceasta rata scazuta a includerii pe lista neagra se datoreaza unor deficiente in ceea ce priveste modalitatile de identificare a contrapartilor aflate in situatii de excludere. In special, responsabilitatea pentru excludere este fragmentata in cadrul Comisiei. De asemenea, serviciile Comisiei se confrunta cu dificultati juridice si tehnice in accesarea datelor din statele membre, cum ar fi registrele comertului sau cazierele judiciare, pe care trebuie sa se bazeze adesea deoarece nu exista registre sau evidente la nivelul UE. Dar chiar si in cazul in care exista date relevante la nivelul UE, de exemplu referitoare la investigatiile in materie de frauda, acestea nu sunt intotdeauna utilizate sau utilizabile. In plus, Comisia se bazeaza prea mult pe cuvantul celor care solicita granturi sau care ofera servicii: daca acestia declara ca nu se afla in nicio situatie de excludere, Comisia accepta pur si simplu afirmatiile lor, fara a le verifica. Potrivit auditorilor, acest lucru reduce probabilitatea de a identifica faptul ca o contraparte se afla intr-o situatie de excludere inainte de semnarea unui acord si contravine scopului principal al introducerii unui sistem bazat pe prevenire.
In cazurile in care Comisia a executat cheltuielile UE in mod indirect, partenerii de implementare au raportat putine contraparti aflate in situatii de excludere, in principal din cauza unor probleme similare celor din cadrul gestiunii directe. In ceea ce priveste domeniile care fac obiectul gestiunii partajate cu statele membre, auditorii afirma ca in prezent se aplica un mozaic de obligatii juridice in materie de excludere, ceea ce nu reprezinta o baza eficace pentru utilizarea excluderilor in vederea protejarii bugetul UE. De asemenea, nu exista niciun mecanism de excludere la nivelul UE, iar lipsa de coerenta intre statele membre inseamna ca contraparti aflate in situatii similare pot fi tratate in mod diferit. Auditorii recomanda extinderea EDES la fondurile gestionate de statele membre si extinderea gamei de contraparti care pot fi excluse, pentru a include entitatile afiliate si beneficiarii reali. Ei recomanda, de asemenea, o mai buna utilizare a datelor si a instrumentelor digitale.
