Ordinul Arhitectilor din Romania a comunicat Ministerului Culturii punctul de vedere al organizatiei cu privire la proiectul de Ordonanta pentru modificarea si completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, pus in dezbatere publica la data de 20 august 2021.Opinia Ordinului Arhitectilor din Romania este ca situatiile ce au generat necesitatea acestei propuneri legislative sunt reale si au nevoie de solutii, dar rezolvarea acestora poate fi asigurata prin sustinerea sistemului administrativ cu atributii in protectia patrimoniului, precum Directiile Judetene pentru Cultura, Ministerul si Institutul National al Patrimoniului, si solicita ferm intarirea capacitatii tehnologice la nivelul DPC si DJC, astfel incat sa faciliteze preluarea integrala a documentatiilor in format electronic, iar acestea sa fie puse la dispozitia comisiilor in timp util (cu titlu de exemplu, in termen de 5 zile inaintea sedintei), iar sedintele comisiilor sa se desfasoare predominant in mediul online.
Prin punctul de vedere s-a solicitat sa se mentina avizarea de catre Comisia Nationala a Monumentelor Istorice, respectiv de catre comisiile zonale ale monumentelor istorice pentru interventiile in conditiile legii. In acest fel se poate asigura calitatea procesului de avizare si de control al comisiilor pentru interventiile asupra imobilelor din patrimoniul cultural. Varianta propusa prin proiectul de ordonanta nu aduce solutii problemelor reale legate de eficientizarea administrativa, ci, din contra, reprezinta un prilej de abateri si derogari de la principiile protejarii monumentelor istorice si ale patrimoniului cultural.
Blocaj in functionarea comisiilor
Fata de modificarea art. 34 alin.(4) cu privire la propunerea ca toti membrii comisiilor zonale sa fie personal de specialitate ATESTAT, s-a invederat faptul ca pentru o structura de amploarea Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice si a Comisiilor Zonale ale Monumentelor Istorice, unde sunt aproximativ 120 de membri din totalul de aproximativ 600 de specialisti si experti atestati, precum si in conditiile in care exista anumite judete unde nu sunt specialisti sau experti atestati, se vor putea constitui cu greu aceste comisii ceea si astfel va duce la un blocaj al functionarii comisiilor. De asemenea, s-a subliniat faptul ca exista mai multi specialisti neatestati care au rezultate foarte bune in domeniul patrimoniului a caror experienta si expertiza ar trebui valorificata.
In momentul de fata prevederile ROF ale comisiilor indica un procent de 30% pentru specialistii si expertii atestati, iar modificarea acestor prevederi poate duce la dezechilibre majore. Este ignorat faptul ca multe dintre alterarile aduse patrimoniului sunt realizate tocmai din lipsa unui sistem strategic de evaluare/reevaluare a specialistilor si expertilor, iar acest fapt este lipsit de coerenta si nu face altceva decat sa blocheze sistemul procedural al comisiilor zonale.
Ordinul Arhitectilor din Romania sustine necesitatea si importanta ca parte din membrii sectiunilor de specialitate sa fie si membri ai plenului, iar propunerile de numire sau revocare a celor 15 membri, suplimentari, sa revina organizatiilor profesionale, pentru ca un procent dominant dintre membrii CNMI si CZMI sunt reprezentanti ai acestor organizatii profesionale.
Referitor la emiterea unor norme metodologice privind studiile istorice pentru desfiintarea partiala a monumentelor istorice, aceasta ar crea premisele nefaste ale pierderii unei parti insemnate a patrimoniului construit.
Retragere a proiectului de Ordonanta pentru modificarea si completarea Legii nr. 422/2001
De asemenea, Ordinul Arhitectilor din Romania, alaturi de OAR Filiala Teritoriala Bucuresti, Comisia Zonala a Monumentelor Istorice Bucuresti si Fundatia ProPatrimonio, a inaintat, pe 30 august 2021, catre Presedintele Romaniei, Klaus Werner Iohannis, si catre prim-ministrul Florin Citu, o scrisoare prin care se solicita in mod expres retragerea proiectului de Ordonanta pentru modificarea si completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Prin aceasta, semnatarii scrisorii sustin ca nu prin diminuarea exigentei si relativizarea procesului de avizare se rezolva problemele patrimoniului, ci prin intarirea capacitatii administrative a intregului aparat din subordinea Ministerului Culturii, asupra caruia nu a fost intreprinsa nicio masura constructiva in ultimul an. Degradarea s-a accentuat o data in plus in conditiile pandemiei, desi chiar aceste noi circumstante defavorabile ar fi impus introducerea unui sistem digitalizat unitar de debirocratizare si de comunicare transparenta a proceselor de avizare.
De asemenea, se mai mentioneaza ca propunerile proiectului de Ordonanta nu pot fi justificate din perspectiva unei adevarate protejari a patrimoniului, nici sub aspectul regimului de urgenta, care exclude posibilitatea unor interventii reale asupra textului, si nici sub cel al masurilor preconizate, care vor deschide calea arbitrariului si abuzurilor: inlocuirea avizarii proiectelor in CNMI / CZMI cu semnatura unui singur specialist atestat; inlocuirea propunerii de aviz a CNMI / CZMI cu decizia directiei locale de cultura; introducerea conceptului de „desfiintare partiala” a unui monument istoric; reducerea componentei CNMI / CZMI numai la membri atestati.
Ministerul Culturii precizeaza ca raportul dintre notiuni fundamentale ca monument si patrimoniu este in continuare inteles in mod confuz, cu urmari nefaste asupra cladirilor care, desi evident valoroase, nu sunt clasate. Reamintim pe aceasta cale Ministerului Culturii ca, semnand si ratificand in 1997 Conventia de la Granada – Conventia pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei (s.n.) -, Romania s-a angajat sa asigure o protectie de ansamblu, acordand atentie nu numai monumentului, ci si tesutului istoric din care acesta face parte. Nu numai permanentele agresiuni la care au fost supuse in ultimii 20 de ani zonele protejate si zonele de protectie ale monumentelor – unele dintre ele, chiar cu avizul Ministrului Culturii -, ci si directia in care acum, sub pretextul „dezvoltarii” si „debirocratizarii”, se indreapta legislatia din Romania ne arata ca acest angajament a fost uitat.
