Contractul si legislatia aplicabila sunt cele doua elemente in functie de care companiile pot sa invoce existenta unui caz de forta majora, dar, mai ales, sa stabileasca daca sanctiunile impuse Rusiei de Uniunea Europeana reprezinta o astfel de situatie. De ce este important de stiut? Forta majora atrage, dupa caz, incetarea de drept a valabilitatii contractelor semnate, daca suntem in prezenta unei imposibilitati totale si definitive de executare a obligatiilor asumate, respectiv suspendarea executarii obligatiilor contractuale, daca imposibilitatea de executare este doar temporara.Cum este definita forta majora si ce o deosebeste de cazurile fortuite sau de situatiile de impreviziune? Ce trebuie sa faca operatorii economici care sunt in prezenta unui caz de forta majora?
Forta majora reprezinta o clauza de exonerare a raspunderii civile, fiind o veritabila exceptie de la principiul fortei obligatorii a contractului intre parti. Cu alte cuvinte, in mod obisnuit, partile sunt tinute sa-si execute intocmai obligatiile asumate, insa, in situatia intervenirii unui caz de forta majora, acestea sunt exonerate/ eliberate de obligatiile asumate, total sau partial.
In Codul Civil roman, forta majora este definita ca fiind „orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil”. Codul nu da exemple de astfel de evenimente, ele putand fi stabilite fie contractual de catre parti, prin inserarea in contracte a unei clauze extensive de forta majora, fie, in lipsa unei prevederi contractuale, de catre instanta de judecata sau cea arbitrala investita cu solutionarea diferendelor dintre parti in acest sens.
La stabilirea clauzei de forta majora, partile se pot inspira din anumite clauze standard propuse de diverse foruri arbitrale internationale, cea mai des folosita fiind clauza model a Camerei de Comert International (CCI) din Paris. Intre situatiile propuse de clauza standard CCI Paris, se regasesc si situatiile de razboi, de conflict armat, sau actele autoritatilor etc.
Totodata, Codul Civil roman prevede ca o astfel de situatie de forta majora inlatura raspunderea contractuala, cata vreme legea nu prevede altfel sau partile nu stabilesc contrariul. Cu alte cuvinte, este important de subliniat ca partile, pot agrea prin contractele semnate sa raspunda inclusiv in situatii de forta majora (desi e greu de crezut ca vor alege sa faca acest lucru). Ce este important de retinut este ca doar imposibilitatea totala de executare este suficienta pentru a scuza neexecutarea obligatiilor contractuale. Cu alte cuvinte, partea care invoca forta majora trebuie sa se asigure ca nu exista alte posibilitati de indeplinire a obligatiilor asumate, altele decat cele expres prevazute in contract.
Care sunt efectele fortei majore?
Principalul efect este acela de a-l scuti pe debitor de a plati daune-interese si ne referim la dobanzi sau penalitati de intarziere. De asemenea, in cazul intarzierii executarii obligatiei, debitorul are dreptul la un interval de timp suplimentar pentru indeplinirea acesteia (suspendarea efectelor contractului). Daca vorbim de o imposibilitate totala si definitiva de executare a obligatiilor asumate, efectul este acela al incetarii contractului. In plus, trebuie stiut ca forta majora opereaza in virtutea legii, fara a fi necesar sa fie prevazuta in contract (Cas., s. com. decizia nr. 414/2000), dar si ca, in Romania cel putin, forta majora nu se poate aplica contractelor unde obiectul obligatiei il reprezinta o suma de bani – cum ar fi contracte de leasing si cele de inchiriere (I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 3848/2012).
Cum procedam in caz de forta majora?
Vom verifica in primul rand, care este legea aplicabila contractului nostru. In cazul unui contract comercial international, putem vorbi de exemplu despre legea romana, legea ucraineana, legea rusa sau de alte prevederi de drept international, cum ar fi Principiile UNIDROIT (Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat) sau Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri, incheiata la Viena in anul 1980 si cunoscuta sub numele de Conventia de la Viena.
In al doilea rand, vom verifica daca avem o clauza de forta majora in contract. In acest caz, se vor aplica prevederile contractuale agreate de catre parti, daca sunt suficient de cuprinzatoare iar daca nu, acestea vor fi suplinite cu normele de drept aplicabile identificate in primul pas.
E important de mentionat ca, daca partile nu au ales legea aplicabila, dar au facut referire in contract la cutumele comertului international, la lex mercatoria, la principiile generale de drept, sau alte formule de acest gen, se vor aplica Principiile UNIDROIT.
De asemenea, Principiile UNIDROIT sunt, de regula, aplicabile si cand se ajunge la un litigiu arbitral cu privire la contracte de comert international in care partile nu au ales legea aplicabila, aceasta alegere ramanand la latitudinea arbitrilor investiti cu solutionarea acelui litigiu.
In al treilea rand, va trebui sa ne asiguram ca am investigat orice alta posibilitate de a ne indeplini obligatiile, chiar si cu suportarea unor costuri suplimentare.
Este esential sa solicitam un certificat de forta majora de la institutia abilitata sa il emita si sa ne notificam partenerii contractuali de cazul de forta majora care ne impiedica in executarea obligatiilor. Daca nu ajungem la o intelegere cu acestia, vom recurge la instanta de arbitraj sau la cea de judecata competente.
Reprezinta sanctiunile impuse Rusiei de UE cazuri de forta majora?
Daca legea aplicabila este legea romana, iar contractul cuprinde o clauza de forta majora, de tipul clauzei model CCI Paris, asa cum am prezentat-o anterior, este considerat caz de forta majora si actul autoritatii, legal sau ilegal, achiesarea la orice lege sau ordin guvernamental, regula, reglementare sau directiva, prin urmare si astfel de sanctiuni.
Cu toate acestea, conform reglementarii nationale, pentru a fi un caz de forta majora, actul autoritatii/ sanctiunea in cauza trebuie sa fie si un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil. Cuvantul cheie in acest context este „imprevizibil”. O intrebare legitima pentru contractele incheiate dupa 2014 si inainte de impunerea sanctiunilor actuale este in ce masura sanctiunile impuse Rusiei mai pot fi considerate imprevizibile in contextul in care sanctiuni de o anvergura mai mult sau mai putin similara au fost impuse incepand cu anul 2014 (in contextul anexarii Crimeei de catre Rusia) si erau cumva de asteptat in contextul conflictului actual din Ucraina.
Lasand la o parte aceasta discutie mai mult teoretica, in principiu, daca suntem in situatia unui contract incheiat inainte de anuntarea sanctiunilor si se poate dovedi indeplinirea celorlalte conditii mentionate mai sus (eveniment extern, absolut invincibil si inevitabil), putem vorbi de un caz de forta majora. In niciun caz nu suntem in prezenta unui caz de forta majora, daca incheierea contractului a avut loc ulterior anuntarii sanctiunilor.
In concluzie, apreciez ca cel mai important este sa analizam cu atentie contractul si prevederile legale aplicabile pentru a fi in masura sa apreciem corect si complet existenta unui caz de forta majora si aplicabilitatea sa la fiecare speta in parte.
*** Articol realizat de Roxana Dudau, Partener, Băncila Diaconu si Asociatii (EY Romania).
